CĂPITANUL

CORNELIU ZELEA-CODREANU    13 Sept. 1899 - 30 Nov. 1938

Născut la Iaşi, pe 13 septembrie 1899, ca primul fiu al profesorului de limba germană, Ion Zelea-Codreanu,  tînărul Corneliu îşi petrece prima parte a vieţii la Huşi. Mai apoi, îşi continuă studiile la Liceul Militar de la Mînăstirea Dealului de unde, notează acesta în cartea „Pentru Legionari”, „educaţia militară de la mînăstire mă va urmări toată viaţa”[1]. Cînd România intră în primul război mondial, Corneliu Zelea-Codreanu pleacă din proprie iniţiativă după regimentul tatălui său şi participă pe front ca un fel de voluntar la ofensiva armatei române. Atunci cînd luptele devin foarte sîngeroase şi, deoarece tînărul nu avea decît şaptesprezece ani, comandantul regimentului, colonelul Piperescu îl obligă pe profesorul Codreanu să-şi trimită fiul acasă. Revenit de pe front, Corneliu intră la Şcoala Militară de infanterie, Botoşani, pe care o va absolvi cu gradul de sublocotenent. Între timp, războiul luase sfîrşit.

În primavara lui 1919, circulau zvonuri despre o iminentă invazie bolşevică. Spirit practic, Corneliu Codreanu îşi strînge cîţiva prieteni în pădurea Dobrina, de lîngă Huşi, şi, împreună hotărăsc ca, la nevoie, să lupte cu arma în mînă împotriva duşmanului. Aceasta este prima şi cea mai pregnantă manifestare a celui care avea să dea naştere Mişcării Legionare. În toamna anului 1919, Corneliu Z. Codreanu se înscrie la Facultatea de Drept a Universităţii din Iaşi. Aici, teoriile marxiste erau la modă, iar doctrina comunistă cuprinsese, sprijinită de studenţii basarabeni, o bună parte a profesorilor şi a studenţilor. Codreanu va lua atitudine de la început împotriva acestor idei şi va polariza grupurile studenţilor creştini şi naţionalişti. Ca reacţie a manifestărilor socialiste au luat fiinţă mai multe asociaţii studenţeşti cu caracter naţionalist printre care: Cercul Studenţesc „Ştefan Vodă” alcătuit din studenţii naţionalişti, a cărui conducător era Corneliu Zelea Codreanu. În 1919, Codreanu aderă la Garda Conştiinţei Naţionale, organizaţie anticomunistă condusă de muncitorul ieşean Constantin Pancu. Se opune, cu mult curaj şi succes, în 1920, la două acţiuni comuniste la Regia din Iaşi şi la Atelierele CFR Nicolina. De asemenea, se opune, cu succes, deschiderii anului universitar 1920 fără serviciu religios. Este ales Preşedinte al Societăţii Studenţilor în Drept din Iaşi, 1921-1922.

Este necesar că menţionăm faptul că istoriografia Mişcării Legionare i-a numit pe intelectualii naţionalişti din Moldova antebelică Eminescu, Haşdeu, Xenopol, Alecsandri „precursori ai legionarismului”. Aceştia au devenit, mai tîrziu, suport doctrinar şi legitimitate istorică. Sprijinit fiind de profesorul A.C. Cuza, cînd va fi dat afară din facultate din cauza ciocnirior violente cu autorităţile, Corneliu Zelea Codreanu reuşeşte, în 1922, să-şi ia licenţa în drept şi pleacă în Germania, la Jena, pentru doctorat. 

Reîntors la Iaşi, organizează Liga Apărării Naţional-Creştine şi coordonează luptele studenţeşti care căpătaseră un caracter tot mai revendicativ.

Simultan, la Cluj, îşi cereau drepturile studenţii români alături de intelectuali marcanţi, ca Sextil Puşcariu, primul rector al Universităţii din Cluj şi simpatizant al curentului naţionalist; tot aici, activează unul dintre elementele foarte promiţătoare ale mediului academic transilvănean, Ion Moţa, care va lua legătura cu Codreanu şi va lega o prietenie exemplară pentru tot restul vieţii, sincronizîndu-şi acţiunile cu ale colegilor din capitala Moldovei.

Pentru tentativa de a asasina un grup de bancheri şi politicieni corupţi vinovaţi de a fi vătămat interesele naţionale, cîţiva studenţi sunt arestaţi şi încarceraţi la Văcăreşti. Printre acuzaţi, se numără şi Corneliu Z. Codreanu. În incinta închisorii, se afla o biserică, unde el merge să se roage; aici, găseşte icoana Arhanghelului Mihail, arhanghelul răzbunator, care-l fascinează, drept pentru care hotărăşte să înfiinţeze în cadrul L.A.N.C. o secţie a tineretului care să poarte numele acestui sfînt. De menţionat ar fi faptul că s-au înscris două sute de avocaţi din toată ţara pentru apărarea studenţilor naţionalişti. Inculpaţii sunt achitaţi, iar Codreanu este primit la Iaşi cu manifestaţii de simpatie. Astfel, în 1924, deschide prima tabără de muncă voluntară din Europa, o cărămidărie, la Ungheni, pentru construirea Căminului Cultural Creştin Rîpa Galbenă din Iaşi. La 14 iunie 1924, se căsătoreşte cu Elena Ilinoiu, la Focşani, la nuntă luînd parte aproape 100000 de oameni. În anul 1925, Codreanu pleacă în Franţa spre a-şi susţine doctoratul; nu merge, însă, la Paris, aşa cum făcea marea majoritate a tinerilor intelectuali români. Se stabileşte în oraşul Grenoble şi se va înscrie ca doctorand în drept. Va suporta cu stoicism dificultăţile financiare întîlnite, prestînd chiar munci fizice pentru acoperirea cheltuielilor.

La reîntoarcerea în ţară, Căpitanul se desparte de profesorul A.C. Cuza şi de L.A.N.C. şi Întemeiază Legiunea "Arhanghelului Mihail", la 24 iunie 1927 (ziua de Sânziene, când credinţa populară spune că se produc miracole), împreună cu mai vechii camarazi Ion I. Moţa, Corneliu Georgescu, Ilie Gârneaţă şi Radu Mironovici . La scurt timp, Legiunea scoate şi primul său ziar, “Pămînt Strămoşesc”, în care sunt prezentate principiile cele mai importante: credinţa în Dumnezeu, anticomunismul, naţionalismul, condamnarea politicianismului. Uşor-uşor, influenţa Legiunii creşte. 

În 1930 constituie organizaţia de tineret Garda de Fier - pentru lupta anticomunistă. La alegerile din anul 1931, Căpitanul este ales deputat de Neamţ. Intrat în Parlament, face din primul său discurs un aspru rechizitoriu la adresa celor care manipulaseră în mod fraudulos banii publici şi cere confiscarea averilor şi chiar pedeapsa cu moartea pentru aceştia, lucru care atrage antipatia multor politicieni.

Revista “Axa”, condusă de Mihai Polihroniade şi avînd colaboratori precum Mircea Eliade, Vasile Marin, Vasile Cristescu, Nichifor Crainic sau Nae Ionescu răspîndeşte cu success ideile legionare şi aduce noi aderenţi Mişcării.

Taberele de muncă şi educaţie sunt locuri unde legionarii au incercat să ridice diverse obiective de interes civil, dar şi să contureze “omul nou”. Acestea erau nişte şcoli, în care, spune Căpitanul în “Cărticica Şefului de Cuib”, se puneau în practică legile legionare: legea muncii, legea educaţiei, legea onoarei, legea ajutorului reciproc, legea tăcerii şi legea disciplinei; totodată, din aceste tabere, "vom crea un mediu sufletesc, un mediu moral în care să se nască şi din care să se hrănească şi să crească omul erou. Mediul acesta trebuie izolat de restul lumii prin întărituri sufleteşti cât mai înalte. Trebuie apărat de toate vânturile patimilor, care înmormântează naţiunile şi ucid indivizii. După ce legionarul se va fi dezvoltat într-un astfel de mediu, în cuib, în tabăra de muncă, în însăşi organizaţia şi în familia legionară, va fi trimis în mijlocul lumii: să trăiască, pentru a învăţa să fie corect; să lupte, pentru a se învăţa viteaz şi tare; să muncească, pentru a se învăţa muncitor, iubitor de toţi cei ce muncesc; să sufere, pentru a se oţeli; să se jertfească, pentru a se deprinde cu depăşirea propriei lui persoane, slujindu-şi neamul. Oriunde se va duce, va crea un mediu nou de aceeaşi natură. Va fi un exemplu. Va face alţi legionari. Şi lumea, în căutarea unor zile mai bune, îl va urma."

Nume mari ale culturii naţionale din epocă printre care Radu Gyr, Ion Barbu sau Emil Cioran, dar şi ceremoniile religioase cu asistenţe-record aduc un plus de prestigiu legiunii şi, implicit, lui Codreanu.

În 1937, regele Carol al II-lea încearcă să-şi subordoneze Mişcarea Legionară, a cărei notorietate era în creştere, oferindu-i lui Codreanu funcţia de premier, însă acesta din urmă refuză motivînd faptul că Legiunea nu este pregătită suficient. În timpul anului 1937, Mişcarea creează un lanţ de magazine şi restaurante, la inaugurarea cărora participă Căpitanul. Acesta face o impresie excelentă în rîndul  populaţiei. Cunoscînd obstrucţiile la care recurgeau cei de la guvernare, Codreanu încheie un pact de neagresiune cu Iuliu Maniu - şeful Partidului Naţional Ţărănesc, cu Gh. Brătianu - şeful Partidului Naţional Liberal şi cu Willy Filderman - şeful Partidului Evreiesc, pentru desfăşurarea corectă a campaniei electorale din 1937. Regele  dizolvă toate partidele şi instaurează dictatura personală. Căpitanul ia atitudine public împotriva instaurării dictaturii carliste.

La începutul anului 1938, un adversar declarat al Legiunii, Nicolae Iorga, lansează în paginile cotidianului său, „Glasul Strămoşesc”, o serie de atacuri la adresa lanţului de magazine legionare, considerate de istoric a fi o formă de propagandă şi, ca urmare, o bună parte din magazine sunt închise de autorităţile carliste.

Indignat şi, în aceeaşi măsură uimit( N. Iorga fusese coleg de partid şi prieten cu Ion Zelea Codreanu, tatăl Căpitanului, tînărul Corneliu crescînd în proximitatea lui Iorga), şeful Legiunii ripostează; profund afectat, Corneliu Zelea Codreanu reproşează atitudinea nedreaptă a noului consilier regal într-o scrisoare, care, mai tîrziu, va face obiectul unui proces întentat de Iorga Căpitanului şi care, va reprezenta începutul sfîrşitului liderului Mişcării Legionare. Politicianul se adresează Parchetului, Căpitanul este arestat pe 17 aprilie, iar procesul începe pe 23 mai.

În cele ce urmează, redăm conţinutul scrisorii trimise de Căpitan, care l-a “ultragiat” pe Nicolae Iorga.

"Pentru profesorul Iorga
Comerţul legionar de la Obor şi de la Lazăr

Astăzi, sâmbătă 26 martie 1938, orele 9 dim., cele două restaurante, de la Obor şi de la Liceul Lazăr, au fost închise de autorităţi. La cel dintâi s-a prezentat comisarul Şef Furducescu, de la Circ. a 18-a, însoţit de trei comisari ajutori şi de un pluton de jandarmi sub comanda unui sergent. La cel de al doilea, comisarul şef Malamuceanu, însoţit de doi comisari ajutori, punând în vedere personalului să se retragă, deoarece au ordin să evacueze şi să închidă imediat localul. ["]

Când acum 15 ani în urmă, tineretul manifesta zgomotos împotriva cuceririi iudaice (nu mai zgomotos decât dl. Iorga la 1906), domnii de astăzi ne spuneau: "Nu aşa veţi rezolva problema evreiască. Apucaţi-vă de comerţ. Faceţi comerţ, ca ei!"

Iată, ne-am apucat, cu sufletul plin de speranţe. Cu dor de muncă. Când aţi văzut însă că pornim, că suntem corecţi, că suntem capabili, că munca noastră e binecuvântată de Dumnezeu, veniţi tot voi, şi distrugeţi acest început de comerţ românesc, poate cel dintâi început serios din vremea noastră, veniţi şi, fără milă, înăbuşiţi aceste încercări, tot avântul nostru şi atâtea speranţe.

Ce epitete pot să vă dau? Ce cuvânt din limba română vi s-ar potrivi? Ne acuzaţi că am greşit în trecut? Dar cine n-a greşit dintre voi? Spuneţi-ne însă ce am greşit acum? Ne scoateţi o crimă din ceea ce voi înşivă ne îndemnaţi ieri să facem?
Vine profesorul Iorga, care striga acum 4 luni, dând alarma în linia comerţului românesc creştin răpus de jidani, şi făcând apel, chiar la violenţa noastră, vine, ne murdăreşte gândurile noastre curate şi ne răpune el pe noi, pe români. Sub guvernarea fericită şi creştină a I.P.S. Patriarhul Miron, nu mai există în România nici jidani, nici comerţ jidănesc, nici problema jidănească.

Nu mai existăm decât noi, care trebuie să fim nimiciţi prin orice mijloace. Niciodată nici un cuvânt rău pentru profesorul Iorga. Totdeauna cu respect şi bună cuviinţă. De câtva timp plouă cu articole de otravă peste noi.

"Între bliduri (adică la restaurantele noastre) facem comploturi, punem la cale revoluţii îngrozitoare şi vrem să ucidem oameni. Suflete de asasini, oameni cu revolverele în mână şi în buzunare".

Ei bine, nu mai pot! Din marginile puterilor mele omeneşti, cu care te-am respectat, îţi strig:
Eşti un incorect. Eşti un necinstit sufleteşte.

Datoria elementară a unui om corect este să se informeze şi la omul pe care îl judecă, nu numai la agenţii mincinoşi ai domnului Armand Călinescu (care lansaseră ieri pe piaţă că 16 echipe sub conducerea lui Alexandru Cantacuzino vor să-l omoare pe d-sa.). Eu nu mă pot bate cu d-ta. N-am nici geniul, nici vârsta, nici condeiul şi nici situaţia d-tale.

N-am nimic. D-ta ai totul.

Dar din adâncul sufletului lovit şi nedreptăţit îţi strig şi îţi voi striga din adâncul gropii: eşti un necinstit sufleteşte, căci ţi-ai bătut joc pe nedrept de sufletele noastre nevinovate!

Voi, care ne acuzaţi de violenţă, după ce aţi întrebuinţat în contra noastră cele mai mari violenţe, împingându-ne la disperare şi păcat, voi, cărora dacă cineva v-ar fi dat numai o palmă, aţi fi reacţionat la fel ca mine, fără ca să mai fi trecut prin chinurile fizice şi umilinţele prin care am trecut noi, voi necinstiţilor sufleteşte, vă vom dovedi acum, că nu vom reacţiona în nici un fel la toate provocările voastre.
Nu să ne înăbuşiţi comerţul nostru, să ne înăbuşiţi avântul, ci ca să ne bateţi la tălpi, să ne trimiteţi în Insula Şerpilor, să ne ucideţi cu pietre, să ne spânzuraţi cu tălpile în sus, şi să ni le bateţi în cuie, să ne supuneţi la cele mai mari umilinţe.

Nu veţi întâmpina nici dvs., Domnule Profesor Iorga şi nici ceilalţi toţi care v-aţi asumat răspunderea unei sângeroase şi nedrepte opresiuni, nu numai o violenţă, ci nici măcar o opunere. Dar de acum şi până voi închide ochii, domnule Iorga, şi după aceea, te voi privi aşa cum meriţi. "
Bucureşti, 26 martie 1938
Corneliu Zelea Codreanu

Suficient pentru Carol al II-lea şi Armand Călinescu: lui Codreanu i se intentează şi un proces dirijat de trădare de ţară. Deşi depun mărturii în favoarea inculpatului personalităţi precum Iuliu Maniu, Ion Antonescu şi însuşi Iorga cere retragerea plîngerii, pe 27 mai, sentinţa Tribunalului Militar al Corpului II de Armată din Bucureşti îl condamnă pe Corneliu Zelea Codreanu la zece ani de muncă silnică, sase ani de degradare civilă, 5.000 de lei amendă şi 2.000 de lei cheltuieli de judecată. În urma sentinţei, o echipă de legionari se oferă să atace duba închisorii şi să-l elibereze, dar acesta refuză, spunînd că se lasă “în voia Lui Dumnezeu”.

În noaptea de 29-30 Noiembrie (noaptea de Sf. Andrei) 1938, este asasinat prin strangulare de jandarmi (împreună cu alţi 13 fruntaşi legionari, Nicadorii şi Decemvirii), lîngă pădurea Tâncăbeşti (kilometrul 30 pe şoseaua Bucureşti-Ploieşti), la vârsta de 39 de ani . “Aduşi la închisoarea Jilava, sunt împuşcaţi în spate pentru a simula tentative de evadare. Sunt îngropaţi, iar a doua zi, dezgopaţi şi se toarnă peste ei 15 damigene cu vitriol.” Este relatarea din 1940 a celui care l-a ucis chiar pe Căpitanul Codreanu, plutonierul Sîrbu. La deshumarea din noiembrie 1940 s-a văzut nu numai că toţi aveau ştreangul de gât (asasinii, grăbiţi, uitaseră le scoată ), dar că se turnase peste ei şi o placă de beton de câteva tone (fuseseră aruncaţi în groapă comună la închisoarea Jilava).

OPERA
Călăuza bunului Român (în colaborare cu Ion Zelea Codreanu şi A. C. Cuza) - 1922
Regulamentul de funcţionare şi organizare a Ligii Apărării Naţional-Creştine (L.A.N.C.). Martie 1923, Iaşi
Scrisori studenţeşti din închisoare (scrise în închisoarea Văcăreşti). Editate la Iaşi, Martie 1925
Question des Bourses accordees par l'Etat francais aux Etudiants Roumains. Grenoble, 1926
Pământul Strămoşesc (Anul I, Nr. 1, August 1927, Iaşi) - (ziarul Mişcării Legionare)
CĂRTICICA ŞEFULUI DE CUIB - Bucureşti, 1933. Reeditată în1940 şi după 1989. Stabileşte normele organizatorice şi morale ale Legiunii
ADEVĂRURI FRÂNTE (reflexii, gânduri, amintiri din timpul prigoanei din 1933-1934). Publicată postum, sub îngrijirea lui Ilie Gârneaţă, în Editura Pământul Strămoşesc (1963) şi republicată în 1996 în Ed. Crater, Buc. (în cartea Răspuns dat tinerilor - D. Sfinţescu)
Declaraţie la Mesaj în Parlament. Bucureşti, Noiembrie 1935
PENTRU LEGIONARI, Vol. I. Editura Vestemean, Sibiu, 1936 - carte doctrinară, de înaltă ţinută morală, memorialistică, debordantă de căldură, sinceritate şi observaţii pertinente asupra lumii; cartea de căpătâi a naţionalismului românesc interbelic şi postbelic; ediţia a II-a - tipografia Vestemean 1937 ; reeditată de încă 6 ori în decursul anilor; după 1989, reeditată încă de 3 ori: la Timişoara - în 1993 şi 1994 şi la Bucureşti (Ed. Scara) - în 1999. Editată şi reeditată în engleză, franceză, germană, italiană, spaniolă
NOTĂ: Volumul II al cărţii "PENTRU LEGIONARI" n-a apucat să-l mai scrie (în 1938, când CĂPITANUL proiectase să scrie cel de-al doilea volum al celebrei cărţi a fost închis şi apoi asasinat, la vârsta de 39 de ani)
CIRCULĂRI ŞI MANIFESTE - Ed. "Totul Pentru Ţară", Bucureşti, 1937. Reeditată de 4 ori; editată în italiană (Parma, 1980). Cartea constituie un reper pentru conducătorii de mişcări creştine şi marchează evoluţia spirituală a Căpitanului
ÎNSEMNĂRI DELA JILAVA - Ed. Mişcării Legionare, Bucureşti, 1940 (publicată post-mortem); republicare în 1993, în Ed. Fundaţiei Buna Vestire, Bucureşti, în cartea Din luptele tineretului român - 1919-1939
NOTĂ: OPERA CĂPITANULUI NU O CONSTITUIE, DE FAPT, DOAR CEA SCRISĂ , CI TOT CE A LĂSAT ÎN ISTORIA ŢĂRII ÎN VIAŢA SA DE EROU, APOSTOL ŞI MARTIR : NAŢIONALISMUL CREŞTIN ROMÂNESC ORGANIZAT ŞI STATUAT CA MIŞCARE ELITISTĂ ŞI ÎN ACELAŞI TIMP DE MASĂ.

---

[1] CORNELIU ZELEA-CODREANU, Pentru Legionari, Ed. Totul Pentru Ţară, Sibiu 1936, p. 12