Porecle în presa sportivă

Structura prezentării:

1.Elemente teoretice;

2.Exemple şi discutţii pe marginea lor;

3.Concluzii.

Definiţie:

•PORÉCLĂ, porecle, s. f. 1. Supranume dat, de obicei în bătaie de joc, unei persoane, mai ales în legătură cu o trăsătură caracteristică a aspectului său exterior, a psihicului sau a activităţii sale. 2. (Înv. şi reg.) Nume de familie. [Var.: (reg.) polícră, poríclă s. f.] – Din sl. poreklo.
Sursa: DEX '98

•                     Se poate spune că amploarea şi frecvenţa metaforelor animaliere demonstrează inclinaţia unor gazetari sportivi în a reliefa un imaginar al luptei pentru supravieţuire.

•                     Unele porecle sunt date sportivilor pentru a evidenţia calităţi care le-au fost de folos în cariera sportivă (ex: viclenia unei cobre), trăsături fizice (ex:”bursucul”), sau tare ale caracterului (“Strîmbul”).

•                     Astfel, viaţa sportivă din Statele Unite ale Americii este populată de tigri, urşi, pantere, tauri, jaguari, rechini, delfini, lupi sau vulturi.

•                     Nici jungla sportivă europeană nu se poate plînge că duce lipsă de simboluri impunătoare. Jucătorii echipei de fotbal FC Liverpool sunt supranumiţi cormoranii, cei de la Southampton – sfinţii, cei de la FC Valencia – liliecii, cei de la FC Dinamo Bucureşti – cîinii roşii, cei de la Sporting Lisabona – leii, cei de la Arsenal Londra – turanii, iar lista poate continua.

•                     “Stejarii” nu mai sunt falnicii copaci, ci reprezentanţii selecţionatei de rugby a României, “lupii galbeni” de la FC Petrolul Ploieşti se luptă cu “leii din Bănie” de la FC Universitatea Craiova, dar şi cu “urşii” de la FC Ceahlăul Piatra-Neamţ, ori cu “plăieşii” de la FC Vaslui.

•                     De asemenea, porecle sunt date şi ţinînd cont de biodiversitatea unor anumite regiuni; astfel putem întîlni: pumele din Argentina, tigrii coreeni, leii camerunezi sau elefanţii din Africa.

Exemple:

Eddy Merckx, „Canibalul"

   Ciclistul belgian a acumulat victoriile asemeni unui prădător care îşi devora necruţător prada. Setea de concurenţă şi apetitul pentru a cîştiga i-au adus rapid porecla de „Canibalul". Eddy Merckx are un palmares impresionant: cinci Tururi ale Italiei şi 5 Tururi ale Franţei (între 1969-1972 şi în 1974).

Boris Becker, „Bum Bum"

•                     Forţa serviciului său e cea care i-a adus lui Boris Becker, jucător de tenis din anii '80, porecla de „Bum-Bum". A fost într-adevar, unul dintre primii tenismeni care serveau cu peste 200 km/h.

   În 2004, Boris Becker şi-a publicat autobiografia  cu titlul „Fără fileu:  autobiografia explozivă  a lui Bum Bum".

Ian Thorpe, „Thorpedo"

•                     Porecla campionului la nataţie este un amestec al numelui său şi „torpedo", care înseamnă torpilă în limba engleză. Un brand australian a vîndut o băutură energizantă numită Thorpedo, cu fotografia recordmenului pe flacon.

M. Phelps, „Glonţul din Baltimore"

•                     Există două porecle care apăreau la ştiri şi care îl desemnau pe Michael Phelps: The Baltimore Bullet (glonţul din Baltimore) şi Flying Fish (peştele zburător).

Deşi „glonţul din Baltimore" este porecla sa neoficială, chinezii l-au numit „fei yu", adică „peştele zburător".

Tiger Woods

•                     Prenumele faimosului jucător de golf american este Eldrick, însă i se spune „Tiger" înca de la 20 de ani. Este porecla  unui prieten de-al tatălui său,  locotenent-colonel în timpul  războiului din Vietnam.

Dennis Rodman, „Demolatorul"

•                     Fostul jucător NBA, Dennis Rodman se distingea prin culorile în care îşi vopsea părul. Porecla i se trage de la filmul Demolition Man.

Franz Beckenbauer, „Kaiserul"

Căpitan al echipei de fotbal al Germaniei în anii '80, Franz Beckenbauer a fost votat de către colegii săi cel mai bun jucător german al secolului XX. Autoritatea cu care îşi conducea apărarea e cea care i-a adus porecla de „Kaiserul", împarat în română.
În Anglia, cel care poartă o altă funcţie de conducere, The King este Eric Cantona, iar în Franţa, Laurent Blanc a fost numit Preşedintele, iar în România, se ştie deja că Regele este Gheorghe Hagi.

Diego Maradona, „el pibe d’oro"

•                     Dacă Diego Maradona a fost numit „băiatul de aur", acest lucru se datora faptului că jucatorul-minune al fotbalului argentinian s-a evidenţiat încă de tînăr.

Youri Djorkaeff, „Sarpele"

•                     În biografia sa publicată în mai 2006, cu titlul „The Snake" (Şarpele), Youri Djorkaeff explică de unde s-a pricopsit cu această poreclă. Printre adversarii săi, loviturile libere ale lui Youri se ondulau precum un şarpe. Djorkaeff îşi dribla adversarii la fel cum un sarpe se strecoară printre obstacolele din drumul său.

Cafu, „Pendulul"

•                     Urmărindu-l pe Cafu alergînd mai mult de 90 minute, s-ar fi zis că acest om trebuie să fi avut 3 sau 4 plămîni. Fosta extremă dreapta de la AC Milan şi a echipei naţionale de fotbal a Braziliei făcea atît de multe ture înainte şi înapoi în timpul unui meci încat presa italiană l-a numit „Pendolino".

Tim Duncan, „Dream Tim"

•                     Extrema dreaptă de la Antonio Spurs, de patru ori campion NBA, este poreclit aşa, cu referire la „echipa de vis" a Statelor Unite de la Jocurile Olimpice din 1992, împreuna cu Michael Jordan şi Magic Johnson, printre alţii.

Alin Liţu – Torres de România

•                     Idolul său e Fernando Torres. La fel ca atacantul lui Chelsea, Alin Liţu a reuşit să înscrie din nou după 900 de minute de secetă, duminică, împotriva Unirii Urziceni (2-0).

   Gazeta Sporturilor

   26.04.2011

Romică Buia – Figo din Berceni

•                     A fost, pe rând, "Figo din Bănie", "Figo din Berceni", iar mai apoi "Figo din Banat”.

Gabriel Torje – Messi din Banat

•                     Dinamo a dat lovitura, l-a luat pe "Messi din Banat”

   sport.ro, 15.01.2008

Nicolae Dică – “Ronaldică”

•                     RonalDICĂ a fost prezentat oficial la Catania. 500 de sicilieni l-au aclamat pe cel care a fost „Dicanio“ în Ghencea, de ieri fiind rebotezat după rit brazilian, RonalDICĂ.

ProSport, 02.07.2008

Andrei Ionescu – Noul Balaci

•                     "Noul Balaci" a dat Craiova pentru Steaua. ProSport, 24.08.2008

Elis Bakaj – Noul Ronaldo

•                     A venit "Ronaldo"! Elis Bakaj a semnat cu Dinamo.

   ProSport, 02.02.2011

Mihai Stoichiţă, Lippi din Ghencea

•                     Mihai Stoichita: “Mi se spune Lippi, dar sunt fan Capello. Chiar dacă mi se spune Lippi, mie îmi place mai mult Capello pentru modul în care ştie să organizeze jocul.”

Bănel Nicoliţă, “Jardel”

•                     "Jardel" i-a dat clasă lui Toja. Bănel – Duracel a fost la înălţime!“

   ProSport, 22.06.2010 

Alexandru Bourceanu, Gattuso de Galaţi

•                     “Victor Piţurcă s-a convins că Bourceanu seamănă cu Pitbull-ul lui AC Milan, Gennaro Gattuso,  prin prisma ambiţiei.” Gazeta Sporturilor, 05.12.2008

Alte titluri din presa autohtonă:

•                     Hizo l-a sunat pe Copos! "Dulaul" s-a întors in Giuleşti!

   Sport.ro  30 aprilie 2010

•                     'Puriul' îl înţeapă pe 'Vamă': "Rapidul mă vrea, Dinu Gheorghe mă doreşte! N-o să câştige nimic fără mine"

    Prosport, 20 martie 2011

•                     "Strâmbul nu e băiat prost”. Dragomir îl caracterizează pe Mircea Rednic"     prosport.ro 7 octombrie 2010

•                     "Procurorul" Cornel Dinu dă de pămînt cu Steaua.   

    Ziare.com 17 aprilie 2011

•                     "Pinalti" e în Liga 1! Ceahlăul a promovat fără să piardă în Liga a II-a  

   Prosport  29 aprilie 2011

•                     S-a umflat tarîţa-n ei! » "Prinţul" Cristea şi Delgado s-au bătut în vestiar! 

  Gazeta Sporturilor, 28 martie 2011

•                     Dănciulescu le răsuceşte cuţitul în rană steliştilor! "Corbul" a ales cel mai important derby din carieră!

   Prosport, 16 martie 2010

•                     "Clau-gol", spaima Rapidului!

   Prosport, 10 martie 2011

•                     Pancone, primul transfer al Rapidului!

    Gsp.ro, 11 ianuarie 2011

•                     „Pisica” Lobonţ a devenit, oficial, „caine”

    Monitorul de Suceava

•                     La mulţi ani, Marius Lacatuş! "Fiara" împlineşte azi 47 de ani!
www.libertatea.ro 5 aprilie 2011

•                     Cobra se întoarce! Adrian Ilie va fi noul manager general la Steaua” 

   www.prosport.ro, 30 mai 2007

•                     «Motanul» Bogdan Stancu i-a adus Stelei trei puncte şi e lider în topul golgheterilor, cu 10 reuşite - www.libertatea.ro 26 noiembrie 2010

Concluzii

                  Pentru o expresivitate metaforică sporită, media, în general şi cea sportivă, în special, recurge la supranume şi porecle date celor implicaţi în fenomonul sportiv.

                 Domeniile din care se inspiră jurnaliştii variază de la registrul vegetal la cel animal şi chiar spiritual, materialul lingvistic selectat fiind aplicat, în funcţie de elementele caracterizante, unor nume şi supranume de echipe şi sportivilor.

Scris de: Cosmin ANDREI

andreicosmin1990@yahoo.com

"Libertate şi comunicare în lumea presei", Recenzie

Autor

Născut în Maramureş în anul 1965, Lucian-Vasile Szabo a făcut şcoala în Teleorman. A început Liceul Silvic în comuna Brăneşti, judeţul Ilfov şi l-a terminat la Timişoara la timp pentru a urma şi absolvi cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Timişoara. A lucrat ca silvicultor, lucrător commercial, ziarist şi director la o firmă de ceaiuri. A participat activ la Revoluţia din 1989; s-a manifestat ca prozator, critic literar, profesor de jurnalism, dar şi ca promotor cultural, debutînd în proza SF la revista “Helion”, la vîrsta de 17 ani. Cornel Ungureanu caracteriza autorul folosind termini precum “ofensiv” sau “incisiv” şi spunea despre Lucian-Vasile Szabo că a fost şi este un ziarist de linia întîi (…) unul dintre jurnaliştii din linia de foc a bătăliilor publicistice.

Structură

Conţinutul lucrării reiese din titlu, care trimite, în acelaşi timp, la două principii fundamentale atunci cînd vine vorba de lumea presei: libertate şi comunicare. Lucrarea apărută la editura Amarcord, Timişoara, în anul 1999 a fost sponsorizată de “Fundaţia pentru o societate deschisă” şi este structurată pe două părţi: “Principii, norme, reguli” şi “Limbajul mass-media”. Prima parte reuneşte principiile, normele, regulile jurnalistice importante, în vreme ce a doua secţiune analizează limbajul şi funcţiile acestuia în media.

Concepte dominante

Cartea se doreşte a fi un ghid practic pentru jurnalişti, aşa cum însuşi autorul afirmă. Conţinutul lucrării reiese din titlu, care trimite, în acelaşi timp, la două principii fundamentale atunci cînd vine vorba de lumea presei: libertate şi comunicare. Nu este o carte doar despre teoria jurnalismului, realităţile empirice din domeniu oferind materialul cercetării. “Libertate şi comunicare în lumea presei” poate interesa, în afara specialiştilor, un public mai numeros, lumea presei fiind un domeniu deschis curiozităţii culturale generale.

Se porneşte de la ideea că presa este, într-adevăr, a patra putere în orice stat democratic, jurnalistul, persoană-cheie în socitate, avînd o serie de dreptul şi îndatoriri. Omul de media trebuie să îşi conştientizeze poziţia dintre informaţie şi public şi, respectînd regulile specifice breslei din care face parte, să tindă spre un grad cît mai mare de imparţialitate. Se observă cum, de plidă, în cazul unor neînţelegeri între cetăţeni şi o anumită instituţie, ziaristul este tentat să ia partea cetăţenilor, acuzînd administraţia de rea-voinţă, fapt care, în cazul unei  informări prealabile superficiale, poate fi un socotit act neprofesionist.

Cît priveşte strîngerea tuturor informaţiilor, aceasta reprezintă un mijloc, şi nu o virtute. Referindu-se la public, autorul îl descrie ca o grupare de oameni ce au elemente comune, interese comune, aspiraţii comune sau care caută informaţii de un anumit gen intr-un anumit timp şi propune o definiţie presei: complex de relaţii sociale reglementat de principii, norme şi reguli jurnalistice. În calitate de cîine de pază al societăţii, presa nu îşi poate permite să abuzeze de puterea pe care o deţine şi să inducă publicul în eroare în mod deliberat.

De altfel, normele care reglementează comunicare de tip mass-media pot fi împărţite în norme juridice, precum reglementările de drept constituţional (libertatea presei), de drept civil şi comercial(organizarea publicaţiilor, radiourilor ori a posturilor de televiziune), de drept penal(insulta, calomnia), sau de dreptul muncii(salarizare) şi norme stabilite de asociaţiile breslei, din care amintim “Declaraţia îndatoririlor şi drepturilor ziariştilor”, “Codul etic al societăţii Sigma Delta Chi” şi “Codul deontologic al ziariştilor romîni”, fiecare cu aplicabilitate în diverite state ale lumii.

Idelile întemeietoare ale activităţii media sunt date de:

Ø     Accesul liber la informaţie;

Ø     Libertatea de exprimare şi de conştiinţă;

Ø     Buna-credinţă;

Ø     Egalitatea de tratament;

Ø     Răspunderea;

Ø     Protejarea surselor;

Ø     Respectful vieţii private;

Ø     Independenţa profesională.

Regulile de respectat în media sunt următoarele:

·        Documentarea detaliată;

·        Verificarea din mai multe surse;

·        Consultarea părţii adverse;

·        Informarea corectă;

·        Dreptul la replică;

·        Inteligibilitatea;

·        Argumentarea;

·        Identificarea (citarea, numirea surselor).

Concluzii

“Libertate şi comunicare în lumea presei” indică modul în care un jurnalist poate fructifica posibilitatea de a transmite informaţii cu eficacitate, respectînd exigenţele privind calitatea mesajului, pe de o parte, şi, pe de cealaltă, fără a se pune în situaţia de a încălca normele deontologice ori cele juridice. Încercînd să interpreteze concepte din lucrări anterioare, autorul reuşeşte să evidenţieze, într-o manieră clară, rolul presei şi a omului de presă în societatea contemporană. Această carte poate constitui o metodologie pentru specialist şi, totodată, un îndrumar pentru cei care sunt pasionaţi sau interesaţi de acest fenomen. Studiul lui Lucian-Vasile Szabo reprezintă o descriere analitică a celor mai interesante aspecte ale activităţii jurnalistice. Unul dintre cele mai importante merite ale lucrării poate fi considerat, prin urmare, deschiderea pe care o oferă unor cercetări ulterioare în acest domeniu atît de dinamic aflat într-o continuă transformare.

Scris de: Cosmin ANDREI

andreicosmin1990@yahoo.com