Liberalismul

Definitie

Doctrină care, opusă socialismului si dirijismului, proclamă principiul noninterventiei statului în economie, în relatiile economice existente între indivizi, grupuri sociale sau natiuni; promovează ideea libertătii economice, a liberului schimb, a liberei concurente etc.
Inceputuri si corifei
Liberalismul a apărut ca o alternativă de gândire politică la vechea organizare politică bazată pe monarhia absolutistă.  În evoluţia sa, doctrina liberală a cunoscut mai multe variante în strânsă legătură cu dezvoltarea socială.

Liberalismul clasic

Esenţa liberalismului clasic constă în libertatea individului, în raport cu statul, în libertatea de a fi întreprinzător. Liberalismul clasic respinge intervenţia statului în relaţiile sociale, orice triumf al statului fiind considerat un eşec pentru individ..În cadrul liberalismului clasic se disting două direcţii: liberalismul politic si liberalismul economic.
Frământările din cadrul doctrinei liberale s-au soldat cu apariţia mai multor variante ale neoliberalismului: liberalismul "nostalgic", liberalismul "organizat" si un liberalism "social". Aceste forme ale neoliberalismului se referă  mai ales, la problemele privind organizarea activităţii economice si sociale. Unii politologi s-au referit şi la problematica liberalismului politic. Evolutia acestei gandiri politico-economice a fost marcata, de-a lungul vremii, de mari teoreticieni si ganditori precum Fr. Hayek (Premiul Nobel pentru economie) in lucrarea “Drept, legislatie si libertate” liberalismul vine ca reactie la gandirea socialista, J. Locke care porneste de la ideea ca statul e o creatie umana artificiala, este expresia unui contract prin care investesc statul cu puterea de a da legi, insa legi izvorate din nevoia societatii de a realiza binele comun si pleadeaza pentru un guvernamant limitat, Adam Smith, cel care in “Avutia Natiunilor” face cunoscuta “mana invizibila”, Montesquieu care sustine separarea puterilor in stat si guvernarea cu caracter reprezentativ sau John Stuart Mill, pentru care o investitie in om reprezinta o investitie in societate. Consensul dintre continentul European si lumea anglo-saxona a fost, totusi presarat de dezbateri. J.J. Rousseau, de exemplu, pleaca de la ideea ca oamenii sunt liberi si egali de la natura, iar pentru a trece la starea sociala stabilesc intre ei un contract prin care cedeaza politicii o parte din aceste libertati. Meritul lui Rousseau rezida din efortul de a lega societatea civila de statul ei. Lucrul acesta nu se poate realiza decat daca in cadrul ei, prin institutiile statului, societatea isi alege reprezentantii ei. Rousseau consdera ca in starea naturala omul era, prin excelenta, bun. Intrand in societate, aceasta bunatate se corupe (“Bun de la natura, corupt de societate”).

Principii si dezbateri

Valorile liberale fundamentale sunt libertatea individuală, creativitatea individuală, responsabilitatea și independența personală, respectul drepturilor indivizilor, egalitatea în fața legii. Liberalismul este definit printr-o serie de concepte de bază precum: democratia, libertatea individuala, pluralismul politic, proprietatea privată, responsabilitatea individuala, egalitatea în fața legii.
Paradigma liberală susține că pacea reprezintă un obiectiv major pentru menținerea prosperității economice și de aceea creșterea rolului instituțiilor democratice este fundamental. Extinderea regimurilor democratice pe scară planetară va permite menținerii păcii.
Libertatea individuală este definită ca fiind dreptul de a acționa fără nici o constrângere impusă din exterior, cu condiția să nu afecteze drepturile și libertățile legitime ale celorlalți indivizi. Majoritatea liberalilor definesc libertatea ca absenta a coercitiei arbitrare; in statul de drept (Rechtstaat/Rule of Law) corcitia nu e arbitrara, ci legitima.
Proprietatea este dreptul individului de a dispune de rezultatele activităților sale, de bunurile care-i aparțin. Proprietatea include dreptul la viață și cel de a dispune de propriul corp. Dreptul individului la securitate și rezistență la opresiune derivă din acestea.
Egalitatea este vazuta ca fiind conditia naturala a oamenilor, atat in sens moral, crestin, cat si in sens juridic, fiintele umane nascandu-se egale in drepturi. Egalitatea în fața legii derivă din principiul responsabilității individuale: fiecare individ răspunde pentru propriile fapte, indiferent de avere, sex, naționalitate, profesie sau alte caracteristici individuale sau sociale.
Printre criticile aduse liberalismului, se numara faptul că este ateu şi relativist, nihilistic şi reducţionist, instrumental şi universal, cosmopolit şi lipsit de profunzime si ca pune accentual pe homo economicus. Liberalismul este, prin urmare, o doctrină elitistă, nu egalitară. Egalitatea, de sanse sau oportunitati, de tip liberal, si anume egalitatea în faţa legii şi egalitatea şanselor,duce la inegalitate ca un dat obiectiv al societatii, acolo unde societatea este o piata concurentiala, si, deci, favorizează apariţia unei elite calitative.

Concluzii

In zilele noastre, succesul neoliberalismului este fundamentat pe supremaţia incontestabilă a economiei de piaţă şi pe creşterea interdependenţelor mondiale, pe această bază surclasând totalitarismul comunist. Liberalismul proclamă libertatea individului ca fiind problema centrală a societății umane și subliniază rolul statului în a susține și consolida proprietatea privată văzută ca o condiție fără de care nu se poate dezvolta neingrădit spiritual uman.

Scris de: Cosmin ANDREI

andreicosmin1990@yahoo.com