Studenţia în Iaşi

„ Noul an universitar s-a deschis în condiţii normale. Cu ser­viciu religios. Din nou universitatea şi Iaşul sunt în sărbătoare.

În Bucureşti, acest mare eveniment trece aproape neob­servat.

Acolo, la sosirea studenţilor, masa studenţească se pierde în mulţimea sutelor de mii de oameni, a zgomotului, a luminilor, a intereselor care se ciocnesc brutal. La Iaşi, când pleacă stu­dentii, e melancolie generală, ca la plecarea cocorilor şi a păsă­rilor, toamna când vin studentii, vine tineretea, vine viaţa. E zi de sărbătoare. La Bucureşti, studentul se simte singur în mij­locul unei lumi imense care nu-l vede, nu-l apreciază, nu-l mustră, nu se interesează de el, nu-l iubeşte.

Educatia studentului, la Iasi, este incomparabilă, pen­tru că el se dezvoltă, ca şi un copil sub iubirea mamei sale, la adăpostul dragostei Românilor. Aici neamul îşi creşte studenţii. Eu însumi datorez acestui Iaşi o parte însemnată de recunoştintă pentru tot ce am putut să fac. Am simţit totdeauna grija pe care mi-a purtat-o acest suflet al Iaşului, am simţit raza iubirii lui, i-am simţit mustrarea, încurajarea, îndemnul, chemarea la luptă.

Pe noi, studentii de la Iaşi, ne urmăresc acestea si acum şi ne vor urmări până la sfârşitul vieţii, ca amintirea îndemnurilor şi dragostei mereu prezente a mamei.

Din toate generaţiile studenteşti care s-au perindat prin Iaşi, pe câţi nu i-a urmărit toată viaţa îndemnul, chemarea la luptă a Iaşului! Pe câţi nu i-a urmărit, până în mormânt, pe câţi nu-i urmăreşte si astăzi, mustrarea lui!... „

                                                                                                     C.Z.C.

Scris de: Cosmin ANDREI

andreicosmin1990@yahoo.com