Fiecare individ are obligaţia morală de a munci, bineînţeles cei care au capacităţi fizice
şi intelectuale de a exercita o activitate. Dumnezeu a lăsat ca omul să
muncească pentru a-şi câştiga pâinea şi nu putem să fugim de asta.
Avem atâtea drepturi şi beneficiem de ele, cu excepţia dreptului la muncă.
Sunt o gramadă de indivizi care consideră că trebuie ajutaţi, că e obligaţia
altuia să le asigure un trai decent. Sunt dependenţi de ajutoarele sociale şi
mulţumiţi cu minimul venit. Multe persoane fără un loc de muncă refuză, de fapt,
să muncească preferând aceste ajutoare. Există atâtea locuri de muncă refuzate
de şomeri şi sute de hectare de teren agricol sunt nelucrate. Starea socială a
unei familii sau comunităţi depinde foarte mult de cât de activi sunt
indivizii.
 |
| Coadă pentru ajutoare sociale |
Munca este factorul principal în reducerea sărăciei. Iar în România,
trecerea muncii pe un plan secundar ne afecteaza foarte mult. Legea apără munca,
nu hoţia sau lenea. Se spune destul de des că ţara noastră este o ţară în care
predomină asistaţii sociali. Nu se exagerează deloc, deoarece sunt comunităţi,
sate în care majoritatea populaţiei are ca unice mijloace de subzistenţă
alocaţiile şi ajutoarele sociale finanţate de la bugetul general al statului.
Foarte mulţi dintre asistaţi trăiesc practic din munca celorlalţi. Şi să nu ne
mirăm că suntem o ţară nedezvoltată economic. Avem o ţară atât de bogată şi de
frumoasă, dar noi nu ştim decât sa ne văicărim şi să tot dăm vina pe alţii.
Ajutoarele si alocaţiile sociale sunt înţelese greşit, ele sunt pentru
persoanele care într-adevăr au nevoie de ele pe o perioadă scurtă de timp, nu
să trăim din ele; acestea ajută persoanele să iasă din o perioadă mai grea,
până la găsirea unui loc de muncă etc.Dar nu numai că sunt înţelese greşit,
profită de aceste drepturi refuzând să muncească în ciuda resurselor. Trebuie
doar să vrem şi nu să o dăm în lenea socială, cum fac de cele mai multe ori cei
de etnie romă, preferă să cerşească, să fure numai să muncească nu şi se plîng
de discriminare.
Sunt atâtea resurse şi variante de a-ţi asigura prin munca proprie traiul
decent. Suntem noi schimbarea, trebuie să vrem doar! Lipseşte
responsabilitatea, păsarea de această ţară, de bogăţiile ei. Păcat că trăim
într-un optimism exagerat şi indiferenţă totală de ţara noastră. Ar trebui să
fim uniţi şi să realizăm ca noi suntem schimbarea!
Scris de: Elena VOAIDEŞ
voaideselena1991@yahoo.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează şi dă mai departe!