Avorturile. STOP!

Avortul este una dintre problemele specifice societăţii contemporane.

Prin avort se încalcă o lege naturală, divină şi se opune instinctului de reproducere, care este instinct natural, se opune naturii, deci este contra naturii. Un astfel de argument nu este acceptat de adversarii ce sunt pro-avort deoarece ei nu împărtăşesc ideea existenţei unor legi naturale după care ar trebui să ne conducem. Ei nu recunosc faptul că şi fătul este o fiinţă umană, care trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi şi libertăţi ca şi ceilalţi oameni. În aceste caz, trebuie aplicat principiul juridic al libertăţii. Nimeni nu este liber să provoace răul altui semen de-al nostru. Mama nu decide numai asupra propriului corp sau asupra propriei vieţi, ci şi asupra corpului şi vieţii copilului. Iar avortul înseamnă provocarea intenţionată a morţii fătului. Este deci, din punct de vedere juridic, o crimă, iar justiţia trebuie să-l protejeze pe copil.

Nu înţeleg cum acei doctori care fac aceste crime pot dormii liniştiţi noaptea, dar probabil banii sunt mai importanţi pentru ei, mai mult decât nişte copii nevinovaţi, lipsiţi de apărare. Un copil poate oferi doar fericire în sufletele noastre, îi putem iubi, creşte, educa cum vrem noi. Oricât de grea ar fi situaţia în care se află viitoarea mamă, nimic nu o poate face să se gândească la aşa ceva. Dacă Dumnezeu ni-l dă, înseamnă că tot el ne ajută să îl creştem, să ne bucurăm de el. Copiii înseamnă fericirea supremă, trebuie să fii un mare tiran să nu iubeşti copiii, să îi omori.

Mama poate să decidă să nu aibă copii, pentru aceasta există anticoncepţionalele sau alte mijloace de evitare a sarcinii. Dar, în momentul în care este însărcinată, ea înseamnă că a decis acest fapt şi nu poate să-şi modifice decizia fără să pună în pericol viaţa unei fiinţe. Ar trebui total interzis, dar într-o societate care se promovează narcisismul şi este fericită să vadă că avortul este pus în slujba reducerii limitelor bunăstării, este greu de crezut un asemenea scenariu.

Mama si copilul

Ne comportăm ca nişte roboţi, fetele din ziua de azi se gândesc doar la felul cum arată, la cariera lor, la distracţie. Abia când ajung la 40 ani se gândesc la copii şi atunci s-ar putea să nu îl mai poată avea sau daca rămâne însărcinată există riscul să nu fie sănătos. Oricât de greu ar fi, copilul nu poate aduce decât fericire şi mai mult te ajută să depăşeşti alte probleme.

Cu mult timp în urmă existau mai multe mame eroine care primeau cu bucurie fiecare copil trimis de Dumnezeu, chiar şi în situaţia în care erau 12 copii. Şi reuşeau să îi crească pe fiecare în armonie, să le ofere dragostea de părinte.

Aşadar, haideţi să facem noi ceva pentru aceste suflete nedorite de propria lor mamă. Să trezim mamele care au aceste gânduri necurate, să le ajutăm, să le facem să înţeleagă cât de grav este, şi cu siguranţă vor regreta gestul mai târziu. 

Scris de: Elena Voaideş

voaideselena1991@yahoo.com

Stop Avorturilor!

Avortul sau întreruperea de sarcină reprezintă cel mai mare păcat, din perspectivă ortodoxă. Orice femeie, printre altele, are o îndatorire care poate fi socotită divină: aceea de a da viaţă.

Cu excepţia cazurilor medicale, a recurge la un asemenea gest criminal este un act de cruzime fără margini. Aceasta, din mai multe puncte de vedere; întreruperea aducerii unui copil pe lume poate avea consecinţe grave asupra mamei: de la riscul crescut de infarct, la devianţe psihice. Apoi, este vorba de dimensiunea morală. Avortul reuneşte două mari păcate: desfrînarea şi crima. Este greu de înţeles cum poţi, fără a te proiecta peste 25-30 de ani, să devii din viitoare mamă, ucigaşa propriului copil. Lipsurile materiale, presiunile sociale sau inconştienţa sunt cele mai frecvente raţiuni care împing femeile către aşa ceva. Totuşi, niciun motiv din lume nu poate justifica un gest necreştin, împotriva familiei şi în contra propriei persoane. Statisticile arată faptul că, de la Revoluţie pînă în prezent s-au făcut aproximativ 22 milioane de avorturi. O Românie ucisă, căreia nu i-a fost acordată şansa la viaţă de propria-i mamă.

Aşadar, facem un apel: îndemnaţi viitoarele mame şă păstreze copilul, încurajaţi-le şi, oricît ar fi de greu, spuneţi „Nu” avorturilor!

STOP AVORT ! STOP CRIMĂ ! Part one from fluturica on Vimeo.

Scris de: Cosmin Andrei

andreicosmin1990@yahoo.com

Datorie.

Omul contemporan ar trebui sa fie un membru competent al societăţii în care trăieşte. Acesta trebuie să se afirme fără nici un fel de reţinere, să îşi apere drepturile fără să le încalce pe ale altora. Trebuie să ne exprimăm fără frică punctul de vedere şi tot ceea ce simţim.

Cimitirul eroilor legionari de la Predeal

Libertatea unui om pleacă de la a şti ce vrea, de a nu se mai comporta ca o marionetă. Trăind în lumea zilelor noastre şi reflectând asupra propriei vieţi, putem constata în ce măsură suntem liberi sau constrânşi, de ce şi de către cine. Goana dupa bani nu exclude cititul cărţilor, creaţia, informarea. Dacă zacem în neştiinţă, într-o lene, riscăm foarte multe, trebuie să avem habar de situaţia în care ne aflăm, astfel încât să putem acţiona, să ne putem salva, nu să aşteptăm să treacă timpul şi să o facă alţii; ne lăsăm în baza altora şi ne spălăm pe mâini că nu e datoria noastră. Nu ne putem dezvolta din nici un punct de vedere dacă nu participăm activ la viaţa socială. Bineînţeles, doar persoanele apte fizic şi psihic. Dacă noi ne gândim doar la ce vom pune mâine pe masă să mâncăm şi să facem burtica mare, ducem doar la decăderea statului nostru. După cum remarca şi Căpitanul Mişcării Legionare, poporul român nu a rezistat atacurilor externe prin masele de laşi ce nu au îndrăznit să-şi exprime voinţa, ci prin cei curajoşi care au reuşit să-şi învingă teama şi să dea dovadă de bărbăţie. Dăm dovadă de un extrem egoism, ne gîndim doar la noi, lucru care nu ne face cinste raportat la trecutul nostru.

Astfel, ajungem la concluzia că trecutul ne obligă la fapte mari: luând exemplul celor care şi-au dat sîngele şi viaţa pentru libertatea nostră suntem datori să educăm generaţiile viitoare în spirit naţionalist cu dragoste de ţară şi Dumnezeu.

Scris de: Elena VOAIDEŞ

voaideselena1991@yahoo.com