miercuri, 15 septembrie 2010

Tu cum ţi-ai ales facultatea?

Care ar fi cheia succesului în viaţã? Cu toţii ne punem întrebarea aceasta, fie la absolvirea liceului, fie atunci când terminãm o facultate. Tot mai mulţi tineri pun cariera în faţa dragostei, a banilor sau chiar a sãnãtãţii, într-o ordine de prioritãţi.

Astãzi, trebuie sã recunoaştem, toatã lumea încearcã sã facã o facultate; fie pentru cã e dorinţa pãrinţilor, fie cã e vorba despre un domeniu bine plãtit, fie cã la mijloc se aflã dorinţa de cunoaştere sau chiar din cauza normelor sociale, marea majoritate a absolvenţilor de liceu se înscriu la facultate cu gânduri mãreţe. Toate bune şi frumoase.

Dar mai întâi, cum ne asigurãm cã am facut alegerea potrivitã? Realitatea e cã experienţa acumulatã în primul an de studenţie, dar şi buna informare mã pot ajuta sã vã ofer câteva sfaturi în ceea ce priveşte alegerea facultãţii.

Astfel, în viziunea mea, lucrurile nu sunt foarte complicate, ci trebuie urmaţi câţiva paşi.

  • Mai intâi de toate, intereseazã-te din presã, de la profesori, pãrinţi, de la colegi mai mari, cunoştinţe sau din cât mai multe surse posibil cu privire la instituţia de învãţãmânt superior cu cele mai bune condiţii, cu profesori recunoscuţi, cu o serie de rezultate foarte bune potrivit standardelor interne şi internaţionale, cu tradiţia cea mai îndelungatã, cu absolvenţi de renume, şi ale cãrei diplome sã fie acceptate si peste hotare, mai pe scurt, cea mai bunã universitate de stat din România (vã pot asigura în mod obiectiv cã aceasta e Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi) şi consultã-i lista de facultãţi cu specializãrile aferente.
  • Apoi, mergi la foaia matricolã sau la carnetul de note din liceu şi vezi care sunt disciplinele la care ai obţinut cele mai bune rezultate şi câte dintre aceste discipline îţi sunt pe plac suficient de mult, încât sã vrei sã le aprofundezi mai departe.
  • Dintre acestea alege-ţi un numãr de trei-patru obiecte de studiu (de preferinţã înrudite), pe care sã se bazeze facultãţile la care îţi vei depune dosarul de admitere.
  • Acum, ia loc. Ĩnchide ochii şi încearcã sã te imaginezi peste zece-douãzeci de ani, profesional vorbind. Gândeşte-te, în aceeaşi mãsurã, la ce te caracterizeazã: eşti o persoanã dinamicã, sociabilã, un introvertit, eşti responsabil, îţi place sau nu sã lucrezi în echipã?

Aceste etape fiind coroborate, se contureazã facultatea şi specializarea optimã fiecãruia în parte.

De exemplu, dacã eşti bun la limba englezã, francezã şi românã, iar notele confirmã asta şi dacã mai crezi cã ai putea fi un bun pedagog sau translator, atunci mergi la Litere;
Sau dacã ai o pasiune pentru istorie, filosofie, culturã civicã, sau eticã atunci mergi la Ştiinţe Politice.

Te vei întreba poate de ce nu am pomenit nimic despre aspectul financiar. Nu am uitat, conteazã şi încã foarte mult, dar important este sã îţi placã ceea ce faci şi sã pui suflet, iar dacã faci ceva cu plãcere, încerci sã devii tot mai bun, şi inevitabil, faci şi bani din asta. Sunt de notorietate cazurile în care elevii au ales specializãri doar pentru cã au auzit ei cã s-ar câştiga bine, dar nu au nicio tragere de inimã sã înveţe, sunt în coada clasei la rezultate şi, automat, rãsplata financiarã întârzie sau nu mai apare deloc, aceştia fiind nevoiţi sã se reprofileze.

P.S.: nicio facultate nu te va pregãti suficient şi nu-ţi va asigura un eventual loc de muncã în lumea realã, ci doar te va antrena la nivel cognitive. Rãmâne în sarcina ta sã te faci remarcat.

Ĩn speranţa cã acest articol v-a fost de ajutor, vã urez mult success la facultate!
Scris de: Cosmin ANDREI
andreicosmin1990@yahoo.com

vineri, 10 septembrie 2010

Şşşşşşştt!...

Vecinul care-şi bate nevasta, ritmurile orientale ale lui Guţã din spatele blocului, culorile stridente pe care înteleg sã le afişeze unii, şi încã mândri, tot soiul de idei, gesturile ciudate de pe la televizor, replici chiar ale unor cunoscuţi, agitaţia neîntreruptã de pretutindeni… STOP! Mã declar învins. Ĩmi doresc şi cred tot mai mult ca m-am nãscut cu starea asta - sã zac tolãnit, undeva izolat dacã se poate, sã nu vãd, sã nu ştiu şi mai ales sã nu aud nimic din toate astea.

Liniştea, pacea, chestiile acestea ce ţin aparent de ideal, oare n-au murit, incã mai existã!?… şi dacã da, unde sunt ascunse? Poate cã va fi socotit previzibil, dar menţionez din start cã nu promovez neaparat introspecţia, meditaţia, ci eliberarea minţii de tot ce este în plus. Cãteodatã, copleşit, îmi vine sã urlu din toate puterile: “Opriţi lumea, vreau sã cobor!”, dar mã calmez, mã amagesc cu diplomaţie şi merg mai departe.

Ducem o viaţã adesea mult prea palpitantã ca sã cred cã mai existã rãgaz pentru linişte. Liniştea ne sorteazã gândurile, le pune în ordine, dar atât timp cât nu mai existã vreme pentru a o descoperi şi, în egalã masurã, pentru a o preţui, ajungem, finalmente, sã luãm decizii cel puţin neinspirate; efectiv , nu mai gândim cu mintea capului, ci, probabil, cu altceva. Uite aşa, dacã încerci sã te detaşezi pentru un moment, lucrurile devin tot mai clare, pânã ajungi sã înţelegi cã totul pare a fi asemenea unui şir neîntrerupt: conştiinţã-gând-linişte-hotãrâre-viaţã. Realizãm, în cele din urmã, cât de mult se leagã toate aceste elemente şi cât de târziu ne dãm seama. Avem uneori impresia cã nu mai e necesar sã ne focusãm pe anumite aspect, care unora le pot pãrea ,,siropoase”, când, de fapt, aceasta este esenţa pentru ca spiritul din fiecare individ sã se dezvolte şi exprime ca atare.
Fireşte, poate sunã a clişeu, dar s-ar pãrea cã esenţele acestea tari se ţin în sticluţe tot mai mici, şi, paradoxal, unii dintre noi acuzã o acutã lipsã a acestora.

Deunãzi, tânjeam la gândul, la simpla posibilitate de a sta şi atât. Pasiv. Sã pot vizualiza cu ochiul minţii, însã, lumea din jur care parcã se topeşte şi dispare într-o linişte perfectã. Sã pot sã rãmân, preţ de o clipã, doar cu mine şi tot ce mã defineşte, sentiment, idee, strigãt sã se piardã în abis, iar eu sã zbor în chiar inima infinitului, unde nu mai conteazã niciun fel de raţionament sau instinct. Ĩn felul acesta, aş trece nestingherit dintr-un vis în altul, aş cãdea într-o contemplaţie nesfârşitã, de pe aripile cãreia gândurile situate deasupra întregii lumi sã se poatã aşterne într-o tãcere purã… E frumoasã liniştea.

Sã vã fie pãtura uşoarã!
Scris de: Cosmin ANDREI
andreicosmin1990@yahoo.com

miercuri, 8 septembrie 2010

Masacrul de la Trăznea

După ce, la 8 Septembrie 1940, au ucis 11 persoane în comuna Ciumirna, trupele horthyste au pornit către comuna Trăznea, unde au intrat la data de 9 Septembrie. Câtiva copii, aflati cu vitele la păscut, au fost împuscati si lăsati morti pe izlazul comunal. După ocuparea satului, auzindu-se focuri de armă spre soseaua din marginea localitătii, trase de soldati în stare de ebrietate, unitătile maghiare au dezlantuit un groaznic macel. Românii au fost masacrati cu focuri de mitraliere, străpunsi cu săbiile si baionetele, iar casele atacate cu grenade si incendiate. Au avut loc incredibile orori.

In ziarul "România nouă" din data de 1 Ianuarie 1941, se relata ca Nicolae Brumar a fost luat de-acasa si, împreună cu sotia si cele două fiice ale sale, împuscat lângă o capită de fân. Trupurile lor au fost sfârtecate cu baionetele. Vasile Mărgărus a fost ridicat de acasă, străpuns cu baioneta în mai multe parti ale corpului si apoi împuscat în cap cu gloante model "dum-dum". Preotului ortodox, ascuns în casa parohială, i s’a dat foc si a ars împreună cu casa. Preoteasa cu fiică-sa au sărit pe fereastră în ulită, dar de soarta lor nu se stie nici azi. Pe cei 9 soldati din Traznea, reîntorsi din România ca demobilizati, i-au împuscat cu efectele militare pe ei. Invătătorul cu sotia s’au refugiat din fata urgiei în comuna Pusta. Aici au fost prinsi si adusi amândoi la Traznea, unde au fost răstigniti pe usa bisericii si împuscati.

Publicistul american Milton G. Lehrer, în lucrarea "Les assassinats", scria: "Comuna Traznea a fost ocupată de trupele unguresti la 9 Septembrie 1940. Ca si când Armata de ocupatie ar fi executat un ordin primit, îndată ce satul a fost invadat de soldati, un veritabil potop de foc si sânge s’a abatut asupra lui. Toate armele moderne au fost utilizate pentru a satisface instictele brutale: pusti, mitraliere, tunuri, grenade. După ce au fost trase primele salve, soldatii au pătruns în case si au asasinat pe oricine găseau în calea lor, incendiind casele. Cazul preotului român Traian Costea, care, dupa ce a primit un glonte în cap, a fost tras pe galeria de lemn a presbiteriului - căruia i s’a dat foc si a ars în întregime odată cu cadavrul preotului - este tipic. După încetarea focului de arme, ungurii au pus mâna pe copiii de români si îi aruncau de vii în foc, făcându-i să moară în chinuri groaznice. Jale mare răsuna în tot locul de plânsetele lor".

Cruzimea urmasilor lui Attila a mers până acolo încât, la plecarea din comună, soldatii maghiari i-au legat de un tun pe locuitorii Gavrilă Andries si Ana Dănilă, târîndu-i dupa ei până în comuna Hida, judetul Cluj, unde i-au împuscat!

In masacrul de la Trăznea au fost ucisi sau răniti 263 de români, iar 47 de gospodării au fost mistuite de flăcări…

Dar sa vedem ce texte circulau in Ungaria.

Pamflet unguresc intitulat "Nincs kegyelem" (Fără îndurare) si scris de Ducso Csaba
Budapesta, 1939:

Ducso Csaba - "Natia ungară este cea mai splendidă realizare a rasei dominante mongole, care nu cunoaste decât victoria. In noi fierbe sângele lui Attila, al lui Arpad si al lui Ghinghis-Han"…

"Eu nu astept să vină răzbunarea nu astept! Voi suprima pe fiecare valah ce-mi va iesi în cale! Pe fiecare îl voi suprima! Nu va fi îndurare. Voi aprinde noaptea satele valahe! Voi trece prin sabie toată populatia. Voi otrăvi toate fântânile si voi ucide până si copiii din leagan! In germene voi distruge acest neam de hoti si ticălosi! Nu va fi pentru nimeni nici o milă! Nici pentru copiii de leagăn, nici pentru mama care va naste copil… Voi suprima fiecare valah si atunci nu va mai fi în Ardeal decât o singură nationalitate, cea maghiară, natia mea, sângele meu! Voi face inofensivi pe viitorii Horia si Closca. Nu va fi milă!"
Sursa: http://www.martiriromani.com
Scris de: Cosmin ANDREI
andreicosmin1990@yahoo.com

Pentru voi...

..toţi agramaţii, cretinii, pupincuristii, imbecilii, steliştii, cocalarii, rapidiştii, maneliştii, houserii, impotenţii, lingãii, repetenţii, proştii, ţãranii, meltenii, analfabeţii, lãbarii, PD-L-iştii, urâţii, inculţii, gibonii şi toate curvele virgine, shaormiste, stafidite, muiste pe coji de banana, piţipoancele, tutele, în general mâncãtorii de cãcat, care nu au o viaţa proprie şi îmi comenteazã ca “neinspirate” toate articolele, sunt rugaţi sã se priveasca aici, iar apoi sã se ducã dracului, sã se spanzure sau, dupã preferinţa sã se arunce de pe bloc.
Mulţumesc!
Scris de: Cosmin ANDREI
andreicosmin1990@yahoo.com