Însemnări despre...

                                                      de Max Weber

Max Weber, economist si sociolog, s-a născut la Erfurt la 21 aprilie 1864 şi a murit la Munchen la 14 iunie 1920. Weber este recunoscut ca fiind unul dintre fondatorii sociologiei moderne, aducînd şi importante contribuţiei culturii, conectînd mediile religios, politic şi economic. El şi-a început cariera la Universitatea din Berlin, şi mai târziu a lucrat la Universitatea Freiburg, Universitatea din Heidelberg, Universitatea din Viena şi la Universitatea din München. Notorietatea sa se datorează, în primul rînd, unui amplu studiu asupra originilor capitalismului, Etica protestantă şi spiritul capitalismului (1904 – 1905). A fost o persoană influentă în politica germană contemporană, fiind unul dintre negociatorii Germaniei la Tratatul de la Versailles.

Structura cărţii

Teorie şi Metodă în Ştiinţele Culturii numără 180 pagini, împărţite în trei eseuri care pun bazele unei teorii a ştiinţelor sociale .Volumul a apărut în Romînia în anul 2001, la editura Polirom, Iaşi. Titlul reuneşte trei dintre cele mai deosebit de importante studii ale lui Max Weber, privitoare la principiile cercetării şi cunoaşterii obiective, de ordin ştiinţific, în ştiinţele sociale, politice, care ţin de economie, şi de istorie.

Caracterul “obiectiv” al cunoaşterii în domeniul ştiinţelor sociale şi politice (1904)

Revista “Arhiva pentru ştiinţă socială şi politică socială” la care autorul publica reprezintă pretextul pentru a ridica o serie de probleme specifice ştiinţelor sociale şi are ca obiectiv căutarea adevărului ştiinţific ca ordonare raţională a realităţii empirice. Încă din primele pagini, se precizează faptul că scopul nu este dat de oferirea de soluţii, ci mai degrabă de aflarea răspunsului la întrebarea legată de adevărurile obiectiv valabile din domeniul ştiinţelor culturii. Procesele economice şi nu numai sunt dictate de legi naturale; acesta este unul dintre motivele pentru care se încearcă separerea între “cunoaşterea a ceea ce este” şi “cunoaşterea a ceea ce ar trebui să fie”, aşadar situaţia actuală versus situaţia ideală. Autorul avertizează asupra faptului că, prin aplicarea etichetei de “etic” tuturor idealurilor culturale, a scăzut puterea termenului, fără a spori obiectivitatea acestor idealuri. Deoarece cultura se bazează pe simboluri, iar simbolurile trebuie să aibă sens pentru a putea fi, înțelegerea lor este esențială înțelegerii societății în ansamblul ei. Orice reflecţie privind factori ai acţiunii este legată de două concepte fundamentale: scop şi mijloc.

Fără a nega importanța bogăției materiale, Weber a adăugat judecăţile de valoare pe care oamenii le fac unii despre alții, și care pot contribui la diferențierea de clasă.  Evaluarea ştiinţifică a judecăţilor de valoare şi emiterii lor nu îşi propune numai înţelegerea scopurilor propuse şi a idealurilor pe care se bazează, ci urmăreşte să ofere modalităţi de analiza critică a acestora. O importantă menţiune o reprezintă faptul că o judecată de valoare trebuie întotdeauna sprijinită de etaloane valorice, şi nu de speculaţie. Autorul susţine că idealurile supreme ce ne animă se actualizează numai prin confruntarea cu idealurile altora şi că o ştiinţă empirică nu poate învăţa pe nimeni “ce trebuie să facă”, ci doar “ce poate”, şi – uneori – “ce vrea să facă”.

Omul de ştiinţă tratează chestiuni socio-economice pentru care pot fi distinse procese şi complexe de procese, norme sau instituţii care, la rîndul lor, clasifică fenomenele în:

·              Propriu-zis economice;

·              Relevante economice;

·              Condiţionate din punct de vedere economic, fiecare cu particularităţile sale, necesitatea satisfacerii nevoilor atingînd şi conţinutul nevoilor culturale.

Ştiinţele culturii sunt, din perspective autorului, toate disciplinele care au ca obiect cercetarea proceselor vieţii umane prin prisma semnificaţiei lor culturale. Un idealtip constituie o instanţă total neutră care reclamă perfecţiunea pur logică şi care nu trebuie amestecată cu niciun alt fel de apreciere, existînd la fel de bine idealtipuri ale istoriei, ca şi idealtipuri ale religiilor.

Studii critice în domeniul ştiinţelor culturii (1906)

Cu privire la controversa cu Edward Meyer, care a fost un mare istoric german de la începutul secolului al XX-lea, ale cărui concepte-cheie erau libera voinţă şi întîmplarea în istorie, Weber îşi propune în mod deliberat să evidenţieze imperfecţiunile formulărilor lui Meyer, cu o întreagă serie de argumente verosimile, printre care şi acelea că faptele pot fi supuse interpretării, care le dă relevanţă din punct de vedere istoric, iar prezentul nu poate avea semnificaţie istorică imediată, viitorul “decizînd” asupra acestui aspect.

Aşadar, autorul se situează în opoziţie cu cele afirmate de Edward Meyer în lucrările sale, aducînd în sprijinul său faptul că semnificaţia cauzală a faptelor umane idividuale poate, uneori, echivala cu cauzalitatea istorică, aşa cum s-a întîmplat, de pildă, în cazul bătăliei de la Marathon.

Sensul “neutralităţii axiologice” în ştiinţele sociologice şi economice (1917)

Economistul şi sociologul german ridică problema neutralităţii în contextual în care acţiunile noastre pot influienţa un fenomen prin luarea, în ceea ce îl priveşte, a unei poziţii aprobatoare sau dezaprobatoare, bazată pe aprecierile noastre critice.

Se merge pe diferenţa dintre curs şi discurs; un alt termen controversat este “judecată de valoare”, care, spune autorul, este evaluarea de fenomene, dezirabile sau indezirabile din punct de vedere etic, cultural şamd. Se insistă asupra faptului că sintagma “raportare la valori” desemnează interpretarea filosofică a interesului ştiinţific ce comandă selecţia şi formarea obiectivului unei cercetări empirice. O altă chestiune pe care Max Weber o priveşte critic este folosirea termenului “progres”. Acesta poate sugera o progresie prin diferenţiere, o intesificare a valorii, o raţionalitate tehnică progresiva a mijloacelor, dar niciodată o adaptare.

Concluzii

Teorie şi metodă în ştiintele culturii este o creaţie care se adresează specialistului, dar vorbeşte şi maselor de cititori de rînd, prin chestiunile de interes general pe care le abordează. De-a lungul volumului, savantul german este uşor repetitiv, tocmai pentru a accentua anumite idei pe care le consideră importante, făcînd, totodată, trimiteri la principii evocate de Adam Smith, Karl Marx sau Kant. Textul este, aşadar, o cercetare, un studiu critic ce vizează obiectivitatea cunoaşterii faptelor social-istorice sau neutralitatea de principiu si de metodă a gînditorului.

Scris de: Cosmin ANDREI

andreicosmin1990@yahoo.com