- reportaj -
Temperaturile scăzute de la sfîrşitul săptămînii trecute i-au bucurat mult pe locuitorii municipiului Piatra-Neamţ. Frigul a „fărămiţat” neaua apoasă căzută în timpul săptămînii, astfel încît schiurile împrumutate de la vecini sau prieteni au fost de mare folos; şi se pare că vor fi puse la treabă serios deoarece se anunţă a fi ultimele zvîcneli ale iernii.
Unele schiuri alunecă pe pîrtia proaspăt inaugurată deşi dau senzaţia de... inedit. O pereche de „scînduri” subţiri, nu mai lungi de un metru şi jumătate, îndoite bine în sus şi ascuţite la un capăt, fără vreun dispozitiv futuristic de prindere a piciorului, nu reprezintă o raritate pe investiţia municipalităţii de pe dealul Cozla din Piatra-Neamţ. Miroase încă a Crăciun.
Simple dovezi de curaj
Printre schiurile normale care includ clăpari şi costum, pot fi remarcate şi echipări mai aparte. Fie că sunt închiriate sau împrumutate, nu par a fi considerate periculoase de ceilalţi. Un asemenea mecanism este folosit iarna pe derdeluşuri şi de mezina familiei Voaideş, Elena, în vîrsta de 13 ani. Nenea Mihai (nr.-vecin) a făcut schiurile astea. Sunt din lemn de frasin şi mi-a povestit şi cum se fac. Se ia surcica (nr.-scîndura), se şlefuieşte puţin, se bagă în apă fierbinte şi apoi se îndoaie la vîrf. Legăturile le face din cauciuc bătut în cuie pe margini, dar trebuie bătute cu atenţie ca să nu iasă în talpa schiului, relatează tînăra. Adolescenta ne face şi o demonstraţie: îşi bagă ghetele în legăturile schiurilor şi, cu un zîmbet voios, dar totodată inconştient, probabil specific vîrstei şi atmosferei, îşi dă pur şi simplu drumul la vale. Sunt greu de manevrat. Mai ales pe zăpada afînată. Noroc că e pîrtia dreaptă. Oprirea ţine mai mult de experienţă şi noroc: căzătură controlată sau îţi laşi greutatea pe o parte, ceea ce echivalează cu frînarea.
Mamele, numai cu sania
Schiatul fie el şi pe schiuri normale, nu pe „scîndurile” înguste, este un sport dedicat exclusiv copiilor, bărbaţilor şi turiştilor. Mămicile ceva mai tinere care-şi însoţesc copiii nu se încumetă nici să le probeze. Ele se mulţumesc cu clasicul săniuş, iar cînd se strîng în grupuri mai mari, reuşesc să adune în jurul lor şi micuţii. În general, ieşim cu copiii în weekend-uri şi ne distrăm pînă la epuizare, mai ales că funcţionează instalaţia de nocturnă şi tunurile de zăpadă, spune cu sclipire în ochi mama Elenei, Veronica (34 ani). Copii din oraş, dar şi din regiunile învecinate se bucură de ultimele zile de iarnă şi de zăpadă, mai ales că la urcare pot utiliza, contra-cost, desigur, telescaunul. E mult zgomot şi forfotă pe pîrtie, dar nimeni nu pare deranjat, cu toţii zîmbesc. Şi căzăturile nu mai sunt dureroase, ci mai amuzante ca niciodată. Ai senzaţia că toată lumea se cunoşte cu toată lumea, e un tărîm în care nu există agende, îndatoriri, griji sau stres. Asta poate şi pentru că sunt mulţi copii. În orice caz, cît timp e zăpadă, atmosfera e de vacanţă. Odată cu lăsarea serii şi înteţirea frigului, oamenii părăsesc acest tărîm. Dar dacă va ninge, vor reveni, cu siguranţă şi mîine.
Scris de: Cosmin ANDREI
andreicosmin1990@yahoo.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează şi dă mai departe!