„Sunt un om absolut normal, cu defecte multe şi calităţi puţine”

Cristina Floroiu nu regretă că a ales Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Tînăra din Galaţi s-a acomodat cu atmosfera, colegii şi profesorii şi se simte bine.

Floroiu Cristina a devenit studentă a Departamentului de Jurnalism şi Stiinţe ale Comunicării din cadrul Facultăţii de Litere a UAIC şi atitudinea, seriozitatea cu care se pregăteşte pentru cursuri şi seminarii a atras atît atenţia profesorilor, cît şi admiraţia şi, pe alocuri, invidia colegilor. Pentru prima dată de cînd studiază în Copou, tînăra de 20 ani a acceptat să dialogheze despre sentimentele care o încearcă odată cu mutarea în Iaşi.

- Cristina, ai deja opt luni de cînd respiri aerul universitar din Iaşi. Ce înseamnă pentru tine „Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării”?

- Stres, dar şi voie bună. Am auzit de prea multe ori sintagma „Trebuie să ai talent ca să rezişti!”, încît am ajuns să îmi cred profesorii. Dacă îţi îndeplineşti sarcinile cu pasiune, este imposibil să nu te simţi bine în această facultate.

- Ce ai simţit atunci cînd ai fost declarată admisă la „Cuza”?

- Cum m-am simţit? E normal să te bucuri foarte mult atunci cînd afli că poţi urma cursurile facultăţii dorite, pentru că respecţi criteriile impuse. Şi pentru că eşti, pur şi simplu, bun pentru asta.

 - S-a vorbit şi se vorbeşte tot mai insistent despre modele. Ai avut vreodată aşa ceva? Care au fost ele şi cum ti-au influienţat viaţa?

- Fără modelul anumitor profesori din şcoala generală şi din liceu nu cred că m-aş fi maturizat îndeajuns, dar cea mai mare influenţă asupra mea a avut-o profesoara de limbă şi literatură română. M-a învăţat, indirect, tot ce înseamnă bunul simţ, perseverenţa, profesionalismul şi responsabilitatea.

Va colabora cu TVR Iaşi

- Care a fost cel mai plăcut moment pentru tine de cînd a început viaţa de student?

- Cînd am aflat, recent, că am fost aproape admisă la TVR Iaşi pentru o colaborare pe domeniul prezentărilor de ştiri.

- Ce părere ai despre noii colegi, profesori?

- Nu îmi place să pun etichete. Dar ca să îţi răspund, totuşi, la întrebare voi spune că unii colegi sunt nepermis de ignoranţi, alţii pur şi simplu îşi văd de viaţă, pentru că au venit aici să înveţe, nu să bruieze viaţa altora. Profesorii sunt oameni simpli, normali care îşi fac meseria şi pe care îi văd că se dedică cît pot de mult pentru noi şi pentru educaţia noastră.

- Pari o persoană polivalentă. Dacă nu ai fi fost acum aici, ce altă facultate ai fi ales şi de ce?

- Aş fi ales Facultatea de Teologie, pentru că doream, şi încă doresc să aflu nişte răspunsuri cît se poate de personale. Mai apoi, actoria, pentru dezvoltarea creativităţii şi regăsirii de sine.

„Încerc să fiu cît mai echilibrată cu putinţă”

- Despre tine acum. Care este lucrul pe care îl preţuieşti cel mai mult de ce?

- Cel mai mult preţuiesc ajutorul divin pe care îl primesc zilnic.

- Care ar fi elementele care te caracterizează?

- Responsabilitatea, perfecţionalismul, dar şi stropul de nebunie de care avem atîta nevoie uneori. Încerc să fiu cît mai echilibrată cu putinţă.

- Cum e Cristina Floroiu în viaţa de zi cu zi?

- La fel aşa cum o vezi în viaţa de noapte cu noapte. Glumesc, desigur. Nu sunt făţarnică, sunt un om absolut normal, cu defecte multe şi calităţi puţine. Tot ce îmi doresc este să îi fac pe alţii mulţumiţi şi mîndri de mine. Cît de mult reuşesc, asta depinde atît de mult de starea mea de spirit, încît ar fi de prost gust să mă laud.

- În încheiere, clasica întrebare: Cum te vezi peste zece ani?

- Poate într-un sicriu de aur, în cimitirul de la Săpînţa. Poate culegînd căpşuni în Spania. Poate făcînd plajă în Dubai alături de cîţiva bruneţi atrăgători. Sau pur şi simplu curăţînd cartofi pentru cei patru copii gălăgioşi, îmbrăcată cît mai casnic cu putinţă şi mustrîndu-mi soţul care nu mă ajută cu nimic. Nu ştiu, orice e posibil.

Scris de: Cosmin ANDREI

andreicosmin1990@yahoo.com