Care deontologie?

Principiile deontologiei jurnalismul au rămas, se pare, la stadiu de teorie. Astăzi, jurnalismul suferă mai mult decît oricînd. Încălcarea deontologiei şi a setului de norme care ar trebui să guverneze activitatea jurnalistică a dus la tabloidizarea tot mai puternică a media. Adesea, se face o gravă confuzie între interesul publicului şi interesul public, fapt care a scăzut din calitatea şi prestigiul demersului jurnalistic. 

Programele cu conţinut jurnalistic, atît cele radio, dar mai ales cele tv se întrec în a ignora şi încalca regulile etice care se impun în transmiterea informaţiei către public. Se porneşte de la ideea că presa este a patra putere în statul democratic, iar jurnalistul, persoană-cheie în societate, avînd o serie de drepturi şi îndatoriri. Omul de media ar trebui să îţi conştientizeze poziţia dintre informaţie şi public şi, respectînd regulile specifice breslei din care face parte, să tindă spre un grad cît mai mare de imparţialitate. Se observă cum, de pildă, în cazul unor neînţelegeri între cetăţeni şi o anumită instituţie, ziaristul este tentat să ia partea cetăţenilor, acuzând administraţia de rea-voinţă, fapt care, în cazul unei informări prealabile superficiale, poate fi socotit drept un act neprofesionist.

Cît priveşte strîngerea tuturor informaţiilor, aceasta reprezintă un mijloc, şi nu o virtute. În calitate de cîine de pază al societăţii, presa nu îşi poate permite să abuzeze de puterea pe care o deţine şi să inducă publicul în eroare în mod deliberat.

De altfel, normele care reglementează comunicarea de tip mass-media pot fi împărţite în norme juridice, precum reglementările de drept constituţional (libertatea presei), de drept civil şi comercial (organizarea publicaţiilor, radiourilor ori a posturilor de televiziune), de drept penal (insulta, calomnia), sau de dreptul muncii(salarizare) şi norme stabilite de asociaţiile breslei, din care mai importante sunt “Declaraţia îndatoririlor şi drepturilor ziariştilor”, “Codul etic al societăţii Sigma Delta Chi” şi “Codul deontologic al ziariştilor români”, fiecare cu aplicabilitate în diverse state ale lumii. Trimiteri la toate acestea pot fi găsite în lucrări precum „Teorie şi Metodă în Ştiinţele Culturii”(Max Weber), „Libertate şi comunicare în lumea presei”(Lucian-Vasile Szabo) şi „Mass-media, astăzi”(Dorin Popa) sau altele.

Idelile întemeietoare ale activităţii media sunt date de:

Ø                    Accesul liber la informaţie;

Ø                    Libertatea de exprimare şi de conştiinţă;

Ø                    Buna-credinţă;

Ø                    Egalitatea de tratament;

Ø                    Răspunderea;

Ø                    Protejarea surselor;

Ø                    Respectul vieţii private;

Ø                    Independenţa profesională.

Regulile de respectat în media sunt următoarele:

·                      Documentarea detaliată;

·                      Verificarea din mai multe surse;

·                      Consultarea părţii adverse;

·                      Informarea corectă;

·                      Dreptul la replică;

·                      Inteligibilitatea;

·                      Argumentarea;

·                      Identificarea (citarea, numirea surselor).

Printre actanţii care comportă derapaje de la aceste norme, dintre cei mai evidenţi sunt posturile de ştiri (Antena3, RealitateaTv, B1Tv şi, mai nou, RomâniaTV). Acest fapt se datorează, în special, orientării politice pe care o au conducătorii posturilor (predomină opiniile împotriva puterii), dar şi goanei după rating. În aceste cazuri de la principiile etice sunt conştiente, repetitive, adesea cu caracter frecvent şi chiar partizan. Cele mai încălcate reguli de moderatorii tv sunt, în general, consultarea părţii adverse, argumentarea ideilor prezentate, şi, cel mai periculos, informarea corectă a publicului. 

Aşadar, valori ce ar trebui să constituie piatra de temelie a jurnalismului au ajuns să nu fie cunoscute de cei care exercită această meserie. Acum, adversarii puterii politice sunt cei care recurg la ocolirea acestor norme, în dorinţa de a convinge publicul de anumite idei sau de a dezinforma cu bună-ştiinţă. Metodele la care moderatori precum Dana Grecu, Mihai Gâdea, Răzvan Dumitrescu şi alţii recurg sunt neacordarea dreptului la replică, intruziunea în viaţa privată, scoaterea frazelor din context şi echidistanţa. Acestea se văd cel mai bine în discursul moderatorilor, în apartenenţa sau simpatia politică a invitaţilor, în modul în care are loc dialogul cu partea adversă şi mai ales în şirul de acuze care sunt aduse, adesea, într-un mod mai mult decît ne-elegant, agresiv, vulgar, uneori chiar nefondat.

Scris de: Cosmin ANDREI

andreicosmin1990@yahoo.com