Moartea Căpitanului Corneliu Z. Codreanu

Liderul Mişcării Legionare a fost ucis din ordinul regelui Carol al II-lea, speriat de ascensiunea de neoprit a Gărzii de Fier. Corneliu Zelea Codreanu se afla în închisoare după un proces ruşinos pentru justiţia din România, calomnierea consilierului regal, Nicolae Iorga.

Intuind, parcă, intenţiile regelui-criminal, Căpitanul îndemna la ordine şi dădea circulare din închisoare în care cerea „Linişte, linişte, linişte!”. Totuşi, elementul-cheie în eliminarea lui Corneliu Codreanu s-a numit Horia Sima. Acesta era, în 1938, şeful Legiunii Banat, un tip foarte impulsiv care dorea conducere Mişcării. În registul de funcţii legionare, însă, acesta ocupa poziţia 41, conducerea revenindu-i doar dacă primii 40 ar fi dispărut. Lucru care s-a şi întâmplat; Sima nu numai că nesocoteşte ordinele Căpitanului, dar instigă la violenţă şi organizează nu mai puţin de 20 de atentate în 30 de zile: asupra rectorului universităţii din Cluj, asupra unor segmente de cale ferată, fabrici, uzine de apa si asupra unor sinagogi evreieşti, lucru care incită şi mai mult ura regelui pentru “cămăşile verzi” şi care declanşează începutul sfîrşitului pentru Codreanu.

Funeraliile celor 14 legionari ucisi

În noaptea de Sf. Andrei, Corneliu Z. Codreanu, alături de Nicadori şi Decemviri sunt transportaţi de la Râmnicu Sărat către Bucureşti. Legionarii sunt scoşi din închisoare, băgaţi într-o dubă şi legaţi cu lanţuri de bancheta. Nu se puteau vedea unul pe celălalt, nu puteau vorbi unul cu celălalt. Plutonierul Constantin Sârbu îl păzeşte îndeaproape pe "unul mai voinic, mai înalt". Pe şoseaua Bucureşti - Ploieşti, pe cînd se crăpa de ziuă, comandantul stinge şi aprinde o lanternă de trei ori. "Camarade, lasă-mă să vorbesc cu camarazii mei", îi sopteste omul lui Sârbu. Dar comandantul deschide portiera maşinii şi strigă: "Executarea! ". Fiecare jandarm scoate o frînghie din buzunar şi o strînge în jurul gîtului legionarului din faţa sa. Maşina îşi continuă drumul pînă la Jilava. Groapa este pregatită. Cei 14 legionari sunt întinşi cu faţa în jos şi li se trage cîte un glonţ în ceafă, apoi sunt îngropaţi. A doua zi, cadavrele sunt deshumate, se toarnă acid sulfuric peste ele şi sunt reîngropate sub o placă de beton.
În 1940, maiorul Iosif Dinulescu, şeful legiunii de jandarmi Ilfov, plutonierul Constantin Sîrbu, maiorul Aristide Macoveanu, colonelul Radu Pascu şi comandantii închisorilor Ramnicu Sărat şi Jilava sunt anchetaţi de comisia instituită de guvernarea antonescian-legionară. Ei vor povesti în amanunt ce s-a întamplat în noaptea de 29-30 noiembrie 1939.
"Într-o zi, am fost chemat de fostul preşedinte de Consiliu, Armand Călinescu. În cabinetul lui de lucru se găsea generalul Bengliu, comandantul Jandarmeriei. Călinescu mi-a declarat atunci că, pentru motive politice, Codreanu şi adepţii lui trebuie să fie ucişi. Aceasta ar fi dorinta regelui", scrie Dinulescu. Sîrbu declara că, dupa ce cadavrele au fost distruse cu acid sulfuric şi au fost îngropate, fiecare jandarm a primit 20.000 de lei, de cinci ori salariul pe o lună, iar Dinulescu a primit 200.000 de lei, salariul pe un an.

Scris de: Cosmin ANDREI

andreicosmin1990@yahoo.com