A greşi e omenesc, a ierta e divin |
Iertarea este fiica dragostei, ne aseamănă cu
Dumnezeu cel bun şi iertător. A ierta
este cel mai nobil gest şi această putere de a ierta o avem de la Dumnezeu.
Putem ierta dacă avem credinţă în Dumnezeu, dacă lăsăm judecata în mâinile Lui.
Dacă nu, ne osândim, nu iubim. Oricât ne-a greşit un om trebuie să dăm dovadă
de o şi mai mare omenie, deoarece acesta este o calitate a sufletului nostru.
Oare poate fi
iertarea condiţionată de gravitatea faptei? Desigur, nu se compară o greşeală
minoră cu un omor, dar învăţând să iertăm greşelile mai mici, ajungem sa dăm
iertare şi la greşelile mai mari deoarece iertarea ne oferă linişte, pace şi
este benefică pentru ambele părţi. Cu cât ţinem duşmănie,ură cu atît ne este
afectată viaţa, ne pierdem liniştea şi dragostea.
Aşa
cum vrem şi noi ca cineva să ne ierte o greşeală, că suntem oameni şi toţi
greşim aşa aşteptă şi cel care ne-a greşit. Am mai auzit că sunt persoane care
şi înainte de moarte sunt orgolioase şi nu vor să dea iertare. Oare cum de se
întâmplă asta? Oare nu toţi ne rugăm la Dumnezeu şi îi cerem să ne ierte de
toate păcatele? Păi dacă noi nu iertăm cum să îi cerem să ne ierte? Ar trebui
să conştintizăm cât de grav e să nu ierţi, să nu îţi treci peste orgoliu, peste
iubirea de sine, deoarece iubindu-ne mai mult pe noi decât pe ceilalţi
cosiderăm că noi întotdeauna avem dreptate, cosiderăm că trebuie să vină
celălat sa ceară iertare şi aşa orgoliu ne opreşte să facem bine. Iertarea şi
toleranţa sunt dovada unui om puternic, cu sufletul curat care ştie să facă diferenţa
dintre bine şi rău.
Suntem creaturi ale lui Dumnezeu şi fiecare
la rândul lui trebuie să îşi ceară iertare sau să ierte, altfel nu poţi trăi în
linişte, nu cunoşti ce este dragostea,iubirea, deci trăieşti degeaba. Ar trebui
să ne gândim mai mult la sufletul nostru, să fim blânzi şi iubitori.
Scris de: Elena VOAIDEŞ
voadeselena1991@yahoo.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează şi dă mai departe!