 | |
| Studentii nationalisti, intemeietori ai Legiunii |
“În aceasta înviere va avea un rol covârsitor tinerimea.” Corneliu Z. Codreanu (Carticica Sefului de Cuib)
Legiunea îsi bazeaza sperantele sale pe tineret, adica pe cei neîntinati de politica partidelor, pe cei nemurdariti de slugarnicia ambitiilor personale, pe cei puri; pe acei ce nu au avut înca timpul sa fie infiltrati de virusul descompunerii. Miscare eminamente idealista, Legiunea poate apela mai putin la batrâni. (Nu îi condamna nimeni pentru greselile lor: ei au fost oamenii vremii lor. Au trait în ideile otravite ale Apusului ateu, pozitivist, materialist si rationalizant. Au crezut în progresul nelimitat al istoriei si prea mult în materie. Tineretul nu-l poate condamna si nici nu poate cere sa fie înteles, pentru ca aceasta este imposibil. S'a opus maturilor "învechiti în rele" si batrânilor doar pentru a se defini.)
Legile naturii sunt de înlaturat. Max Scheler a explicat incapacitatea de entuziasmare a batrânilor. Acestia, traind cu obsesia sfârsitului apropiat, sunt zgârciti cu cheltuiala energiei lor pe care o economisesc tremurând. Ei nu mai pot darui si de aceea se strâng. Ei nu mai cred în multe lucruri pentru ca o viata întreaga le-a dat lung prilej de esecuri si deziluzii. Fiind atasati de valorile si institutiile contemporane vremii lor, sunt conservatori, banuitori când e vorba de o schimbare. Orice transformare, deranjându-le fagasul în care s'au obisnuit sa vietuiasca, le provoaca sentimentul inconfortului.
Tinerii, în acelasi timp, sunt generosi prin natura lor. Simtind pulsând în vinele lor sângele verde ei nu se tem de pericolul mortii. De aceea se ofera marinimosi. Tineretea este vârsta metafizica a omului. Acum insul participa la viata universului si la întrebarile ultime, nu numai cu "ratiunea pura", ci cu sufletul întreg. Dorul de cunoastere, de experiente cât mai multe si cât mai sublime, setea de infinit si absolut fac din tinerete germenul maximei înaltari.
Tineretea este etatea la care omul are tendinta sa se dezlipeasca de sol, sa zboare, sa se avânte. Posibilitatea de traire a idealului este la tânar variata si puternica. Batrânul a încetat de mult sa creada în putinta unei depasiri a conditiei lui. El este asemeni acelor pasari salbatice care, domesticindu-se, si-au îngreunat trupul, si-au atrofiat aripile si si-au uitat dorinta de a mai pluti în slava azurie. Tineretea este vârsta elanului, a exuberantei, vârsta eroismului si a spiritului. Este vârsta luptei contra platitudinii, a revoltei contra conditiei meschine si josnice, împotriva prozei deznadajduitoare a realitatii consimtite, vârsta atitudinii fara rezerve, a gestului cu plenitudine umana în contur, vârsta temeritatii, vârsta poeziei.
Tineretea nu stie ce este egoismul si calculul practic: iubeste faptul neîncercat, neîndraznit, extraordinar în nostalgia lui dupa o ordine mai perfecta. Ea este radicala, neputând ceda, neputând accepta compromisuri. Este epoca sinceritatii întregi, fara reticente, a franchetii senine (opusa simularii imorale a moralizatorilor adulti).
Tineretea este elementul dinamic al istoriei, factorul generator de transformare. Disponibilitatea juvenila este terenul în care se pot însamânta rodnic ideile si sentimentele mari.
Însa tineretul nu trebuie sa fie o generatie de iconoclasti, ci una de creatori, de ctitori spirituali ai neamului lor. Romantismul rascolitor si avântat trebuie sa premearga clasicismul geometric si retinut. Înainte de fixarea unor linii stabile, trebuie lasata libera cautarea unui cadru cât mai larg si cât mai profund în înaltime.
Scris de: Razvan OCHIANA
razwan_vs@yahoo.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează şi dă mai departe!