Ce au toate
acestea în comun: o întreagă serie de eşecuri, date, în principal, de lipsa de
unitate şi de neînsuşirea şi neasumarea principiilor pe care le clamează făţiş.
E de prisos să mai amintim cum Şerban Suru s-a desprins din partidul
luptătorilor anticomunişti pentru a se face de rîs cu propria-i „Mişcare
Legionară”; la fel se întamplă şi cu Tudor Ionescu şi Noua Dreaptă, Asociaţia
Totul pt. Ţară şi Platforma Naţionalistii, Rapcea şi Alianţa Naţională şamd. Astfel,
constatăm o precaritate a mişcării naţionaliste româneşti, lucru mai mult decît
îngrijorător.
Soluţia?
 |
| Florea Nicador Zelea Codreanu, Şeful Mişcării Legionare |
Coagularea
tuturor forţelor cu adevarat naţional-ortodoxe de la noi sub aceeaşi conducere,
îndepărtarea elementelor îndoielnice, adoptarea unei linii care să aibă ca
prioritate majoră interesul naţional. O voce curată, de o probitate morală care
să nu poată fi pusă în discuţie, va trebui să reprezinte strigătul unei naţiuni
tot mai dezinteresată de actuala clasă politică. Ar fi de dorit ca acea voce să
aparţină curentului naţionalist, în varianta sa reformată. Încercările timide
care au loc acum sunt proba penibilităţii şi a impotenţei grupurilor,
partiduleţelor sau a persoanelor care şi-au arogat, în mod unilateral, eticheta
de „naţionalist”.
Modelul?
Precedentul
există. Este vorba de perioada interbelică, cînd tînărul Corneliu Zelea
Codreanu, in ciuda tuturor adversitatilor, a reuşit să adune în jurul său o grupare de români ortodocşi, în
proporţie covîrşitoare tineri de marcă, care aveau acelaşi ideal naţional şi
care, pînă astăzi, au rămas în memoria colectivă a celor care nu au creierul
spălat, arhangheli ai adevărului şi dreptăţii româneşti.
Scris de: Cosmin ANDREI
andreicosmin1990@yahoo.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează şi dă mai departe!