Viaţa şi legile cuibului legionar

Cuibul legionar reprezintă celula primordială a Mişcării Legionare. Revirimentul curentului de dreapta echivalează cu o aducere în prim plan a doctrinei lui Corneliu Zelea Codreanu, deci reactivarea Mişcării, care se poate face prin formarea de cuiburi, în care să se promoveze viaţa legionară.

Adăugaţi o legendă

Orice cuib este guvernat de mai multe legi. Fiecare membru trebuie să cunoască foarte bine legile şi să aibă un bun comportament. Nerespectarea acestor reguli duce la pedepsirea lui, iar acesta trebuie să-şi primească pedeapsa cu seninătate. Dar, pe langa asta, duce şi la dezbinarea cuibului. Ora de şedinţă a cuibului este o oră dedicată patriei în care te detaşezi de toate gandurile. Cuibul trebuie considerat o biserică, o şcoală din care ai multe de învăţat. Nu se vor da frâu discuţiilor contradictorii, certurilor sau violenţei, ci din contră, se vor cânta cântece ale Legiunii, se vor spune rugăciuni către Dumnezeu pentru biruinţa legiunii, vom pomenii martirii, eroii şi strămoşii ţării noastre, care au căzut pentru Legiune.

Un legionar trebuie să fie disciplinat, să muncească în fiecare zi, să vorbească puţin, doar ce trebuie şi cât trebuie; Căpitanului nu îi plăcea oratoria, făcea şi îi lăsa pe alţii să vorbească. În cuib, legionarul trebuie să-şi facă şcoala şi să cunoască foarte bine Mişcarea, îşi ajută fratele căzut în necaz, la fel la rândul lui îl ajută alţii, trebuie sa se ajute reciproc.

Prin urmare, aceste principii fundamentale duc la unitatea cuibului şi respecarea liniei trasate de Căpitan, iar abaterile de la aceste reguli pot avea consecinţe dintre cele mai neplăcute atât pentru membru, dar mai ales pentru sistemul imaginat de Căpitan (vezi cazul Horia Sima).

Scris de: Elena VOAIDEŞ

voaideselena1991@yahoo.com