Drepturile Omului

Declaraţia Americană a Independenţei (1776), precum şi Declaraţia Drepturilor Omului, proclamată de revoluţia franceză (1785), reprezintă originile conceptului şi sistemului contemporan ale drepturilor fundamentale ale omului. Intenţia acestor declaraţii a fost de a aduce schimbări considerabile în ordinea publică dominată de ierarhii tradiţionale de natură economică, politică şi ecleziastică. Egalitatea şi fraternitatea, convingerea că oamenii sunt egali din naştere şi înzestraţi cu drepturi naturale inalienabile, au constituit idealuri promovate de aceste documente. Prevederile referitoare la drepturile omului au fost incluse în majoritatea legislaţiilor şi constituţiilor din Europa şi SUA, începînd cu secolul al XIX-lea.

O definiţie de lucru, care poate servi ca bază pentru descrierea drepturilor omului în sistemul Naţiunilor Unite, este cea formulată de Louis Lenkin: „Drepturile omului sunt acele libertăţi, imunităţi şi beneficii stabilite în conformitate cu valorile contemporane, pe care orice fiinţă umană este îndreptăţită să le pretindă de la societatea în care trăieşte.” Drepturile pot fi clasificate în două mari categorii: pozitive şi negative. În cadrul celor pozitive, intră, de regulă, drepturile economice şi sociale, iar dintre cele negative, amintim drepturile civile şi cele mai multe dintre drepturile şi libertăţile politice. Această definiţie relevă particularitatea acestor drepturi, respectiv faptul că ele reprezintă o clasă specială de drepturi subiective pe care le putem pretinde chiar de la societatea în care trăim, în care ne-am născut, chiar şi atunci cînd nu sunt prevăzute de norma de drept obiectiv. Definiţia mai prevede posibilitatea deţinătorilor drepturilor omului de a pretinde ca ele să fie respectate, căreia îi corespunde o obligaţie de abstenţiune din partea statului şi a autorităţilor publice ( de a nu interveni, de pildă, în viaţa particulară a persoanei, de a-i respecta libertatea opiniei politice, religioase etc).

În anul 1945, după cel de-al doilea război mondial, Organizaţia Naţiunilor Unite a contribuit decisiv la dezvoltarea mişcării pentru drepturile omului.  

Prevederi

Declaraţia universală a drepturilor omului, împreună cu Carta Naţiunilor reprezintă nucleul central al drepturilor omului reglementate şi garantate în Sistemul Naţiunilor Unite.

În cadrul Pactului asupra drepturilor civile şi politice au fost prevăzute chestiuni ce vizau individul, ca entitate fizică şi morală, care este protejat prin garantarea dreptului la viaţă, dreptul de a nu fi supus sclaviei şi servituţii, dreptul individului de a i se recunoaşte personalitatea juridică, dreptul la viaţa privată, onoare şi reputaţie, libertatea de a adopta orice credinţă religioasă, protecţia familiei şi a copilului; de asemenea, acest Pact mai prevede o serie de principii şi drepturi cum ar fi egalitatea indivizilor în faţa orcărui tribunal şi instanţă astfel încît litigiul să fie examinat echitabil şi public, reguli privitoare la tratamentul persoanelor care ispăşesc o pedeapsă privativă de libertate, dreptul de a nu fi supus torturii, unor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante şi interzicerea oricărei forme de discriminare, protecţia identităţii culturale, religioase şi lingvistice a minorităţilor etnice.

Cel de-al doilea Pact cuprinde trei categorii de drepturi menţionate în chiar titlul său:

·                     Drepturile economice reglementează dreptul la muncă, la condiţii de muncă decente şi la un salariu echitabil si dreptul la securitate socială;

·                     Drepturile sociale au în vedere protecţia familiei, drepturi speciale referitoare la asistenţa socială a mamelor şi copiilor, dreptul la un standard decent de viaţă ce include hrana, îmbrăcămintea şi locuinţa, dar şi dreptul la sănătate;

·                     Drepturile culturale reglementează dreptul la educaţie, dreptul de a participa activ la viaţa culturală, precum şi de a beneficia de progresul ştiinţifică şi aplicaţiile sale.

Drepturile omului sunt, aşadar, valori esenţiale în societatea contemporană, fiind constituite din condiţiile din care permit fiecărei persoane şă-ţi dezvolte  şi să-şi folosească cît mai eficient calităţile fizice, intelectuale, morale, socio-afective şi spirituale. Ele decurg din aspiraţia tot mai mare a omenirii la o viaţă în care demnitatea şi valoarea fiecăruia este respectată şi protejată, legislaţia în acest sens aflîndu-se într-o continuă dinamică în vederea îmbunătăţirii.

Scris de: Elena VOAIDES
voaideselena1991@yahoo.com