Aşadar, votaţi Mariah Carey :)
HaiCiao!
Scris de: Cosmin ANDREI
andreicosmin1990@yahoo.com
marți, 31 ianuarie 2012
Votaţi Mariah!
Nu, nu candidează la vreo funcţie publică. În schimb, VH1 va face public live, luni, 13 februarie, topul 100 al celor mai talentate voci feminine din muzică. Din toate timpurile. Puteţi să vă faceţi cunoscută preferinţa, via Twitter sau Facebook, aici .
Aşadar, votaţi Mariah Carey :)
HaiCiao!
Aşadar, votaţi Mariah Carey :)
HaiCiao!
luni, 30 ianuarie 2012
Aşadar, O.T. scrie genial!
Astazi, in tarile hiperdezvoltate, traiul a fost inlocuit cu jocul. In fata computerului, individul devine un erou indraznet, asemeni unui semi zeu, posesor al mai multor vieti. Pana sa se dezmeticeasca din lumea iluzorie in care a ramas captiv, deja e prea tarziu. Tanarul si flexibilul luptator din Mortal Kombat, dupa ce da turn off calculatorului, abia isi ridica fundul obez din scaun, trage de usa frigiderului, pe la trei dimineata, infuleca hamesit niste prefabricate, dupa care adoarme greu din cauza celor 120 de kilograme. Viseaza spectaculos, iar a doua zi se anunta frumoasa. Jocul continua cu next level…Suntem bombardati cu informatii diverse, derulate intr-un mod cat mai rapid, astfel incat filtrul nostru rational sa se “murdareasca” cat mai repede si noi, lipsiti de analiza sa decidem fara sa judecăm.
Mai mult pe : http://codulluioreste.blogspot.com/
HaiCiao!
HaiCiao!
Scris de: Cosmin ANDREI
andreicosmin1990@yahoo.com
duminică, 29 ianuarie 2012
Liberalismul
Definitie
Doctrină care, opusă socialismului si dirijismului, proclamă principiul noninterventiei statului în economie, în relatiile economice existente între indivizi, grupuri sociale sau natiuni; promovează ideea libertătii economice, a liberului schimb, a liberei concurente etc.
Inceputuri si corifei
Liberalismul a apărut ca o alternativă de gândire politică la vechea organizare politică bazată pe monarhia absolutistă. În evoluţia sa, doctrina liberală a cunoscut mai multe variante în strânsă legătură cu dezvoltarea socială.
Liberalismul clasic
Esenţa liberalismului clasic constă în libertatea individului, în raport cu statul, în libertatea de a fi întreprinzător. Liberalismul clasic respinge intervenţia statului în relaţiile sociale, orice triumf al statului fiind considerat un eşec pentru individ..În cadrul liberalismului clasic se disting două direcţii: liberalismul politic si liberalismul economic.
Frământările din cadrul doctrinei liberale s-au soldat cu apariţia mai multor variante ale neoliberalismului: liberalismul "nostalgic", liberalismul "organizat" si un liberalism "social". Aceste forme ale neoliberalismului se referă mai ales, la problemele privind organizarea activităţii economice si sociale. Unii politologi s-au referit şi la problematica liberalismului politic. Evolutia acestei gandiri politico-economice a fost marcata, de-a lungul vremii, de mari teoreticieni si ganditori precum Fr. Hayek (Premiul Nobel pentru economie) in lucrarea “Drept, legislatie si libertate” liberalismul vine ca reactie la gandirea socialista, J. Locke care porneste de la ideea ca statul e o creatie umana artificiala, este expresia unui contract prin care investesc statul cu puterea de a da legi, insa legi izvorate din nevoia societatii de a realiza binele comun si pleadeaza pentru un guvernamant limitat, Adam Smith, cel care in “Avutia Natiunilor” face cunoscuta “mana invizibila”, Montesquieu care sustine separarea puterilor in stat si guvernarea cu caracter reprezentativ sau John Stuart Mill, pentru care o investitie in om reprezinta o investitie in societate. Consensul dintre continentul European si lumea anglo-saxona a fost, totusi presarat de dezbateri. J.J. Rousseau, de exemplu, pleaca de la ideea ca oamenii sunt liberi si egali de la natura, iar pentru a trece la starea sociala stabilesc intre ei un contract prin care cedeaza politicii o parte din aceste libertati. Meritul lui Rousseau rezida din efortul de a lega societatea civila de statul ei. Lucrul acesta nu se poate realiza decat daca in cadrul ei, prin institutiile statului, societatea isi alege reprezentantii ei. Rousseau consdera ca in starea naturala omul era, prin excelenta, bun. Intrand in societate, aceasta bunatate se corupe (“Bun de la natura, corupt de societate”).
Principii si dezbateri
Valorile liberale fundamentale sunt libertatea individuală, creativitatea individuală, responsabilitatea și independența personală, respectul drepturilor indivizilor, egalitatea în fața legii. Liberalismul este definit printr-o serie de concepte de bază precum: democratia, libertatea individuala, pluralismul politic, proprietatea privată, responsabilitatea individuala, egalitatea în fața legii.
Paradigma liberală susține că pacea reprezintă un obiectiv major pentru menținerea prosperității economice și de aceea creșterea rolului instituțiilor democratice este fundamental. Extinderea regimurilor democratice pe scară planetară va permite menținerii păcii.
Libertatea individuală este definită ca fiind dreptul de a acționa fără nici o constrângere impusă din exterior, cu condiția să nu afecteze drepturile și libertățile legitime ale celorlalți indivizi. Majoritatea liberalilor definesc libertatea ca absenta a coercitiei arbitrare; in statul de drept (Rechtstaat/Rule of Law) corcitia nu e arbitrara, ci legitima.
Proprietatea este dreptul individului de a dispune de rezultatele activităților sale, de bunurile care-i aparțin. Proprietatea include dreptul la viață și cel de a dispune de propriul corp. Dreptul individului la securitate și rezistență la opresiune derivă din acestea.
Egalitatea este vazuta ca fiind conditia naturala a oamenilor, atat in sens moral, crestin, cat si in sens juridic, fiintele umane nascandu-se egale in drepturi. Egalitatea în fața legii derivă din principiul responsabilității individuale: fiecare individ răspunde pentru propriile fapte, indiferent de avere, sex, naționalitate, profesie sau alte caracteristici individuale sau sociale.
Printre criticile aduse liberalismului, se numara faptul că este ateu şi relativist, nihilistic şi reducţionist, instrumental şi universal, cosmopolit şi lipsit de profunzime si ca pune accentual pe homo economicus. Liberalismul este, prin urmare, o doctrină elitistă, nu egalitară. Egalitatea, de sanse sau oportunitati, de tip liberal, si anume egalitatea în faţa legii şi egalitatea şanselor,duce la inegalitate ca un dat obiectiv al societatii, acolo unde societatea este o piata concurentiala, si, deci, favorizează apariţia unei elite calitative.
Concluzii
In zilele noastre, succesul neoliberalismului este fundamentat pe supremaţia incontestabilă a economiei de piaţă şi pe creşterea interdependenţelor mondiale, pe această bază surclasând totalitarismul comunist. Liberalismul proclamă libertatea individului ca fiind problema centrală a societății umane și subliniază rolul statului în a susține și consolida proprietatea privată văzută ca o condiție fără de care nu se poate dezvolta neingrădit spiritual uman.
Scris de: Cosmin ANDREI
andreicosmin1990@yahoo.com
joi, 26 ianuarie 2012
miercuri, 25 ianuarie 2012
Zăpadăăăă!
Ninge. În sfîrşit, e iarnă.
Prilej pentru mulţimea infinită de tute să fantasmeze. E ca şi cum ar vedea pentru prima dată în viaţa lor ceva atît de tare: "zăpada". Mamăă! Pe bune, ninge iarna?! Tare chestie...
Cam cît de exagerat de prost să fii încît să stai ca un copil retardat şi să te bucuri, privind pe geam, de feeria unui fenomen meteorologic? Sigur că "prinţesele" cu perfuzii în cap nu se gîndesc că asta e ceva normal iarna, că - la dracu'!- nu trăim în Sahara, că iar traficul va fi blocat, că vor fi iar sute de accidente. Dar lasă aşa, să fim toţi zîni cretinei şi să ne bucurăm de "magia Crăciunului" fiindcă e la modă, iar dacă nu eşti la modă, nu exişti.
La naiba şi cu lumea asta!
 |
| ambuteiaj iarna |
Cam cît de exagerat de prost să fii încît să stai ca un copil retardat şi să te bucuri, privind pe geam, de feeria unui fenomen meteorologic? Sigur că "prinţesele" cu perfuzii în cap nu se gîndesc că asta e ceva normal iarna, că - la dracu'!- nu trăim în Sahara, că iar traficul va fi blocat, că vor fi iar sute de accidente. Dar lasă aşa, să fim toţi zîni cretinei şi să ne bucurăm de "magia Crăciunului" fiindcă e la modă, iar dacă nu eşti la modă, nu exişti.
La naiba şi cu lumea asta!
Scris de: Cosmin ANDREI
andreicosmin1990@yahoo.com
marți, 24 ianuarie 2012
luni, 23 ianuarie 2012
P... presarii şi prefectul
Acesta este un ...p..p... pamflet şi trebuie tratat ca atare.
Scris de: Cosmin ANDREI
andreicosmin1990@yahoo.com
duminică, 22 ianuarie 2012
Fost "golan, actual "huligan"
Dintr-o idee, se naşte o revoluţie!
În ciuda demonstraţiei la care asistăm în ultimele zile, a faptului că România e un stat poliţienesc, surprinde pe toată lumea cum românii îşî strigă (în sfîrşit) nemulţumirile public; pare o manifestaţie de revoltă faţă de regimul băsist şi slugoii gen arhi, zoso, evz etc, dar mai ales e vorba de saturaţia la care omul de rînd a ajuns faţă de actuala clasă politică. Privită ca imagine de ansamblu, totul arată astfel: Partidul unic format din PSD-PNL-PC-PDL-UDMR-UNPR rămîne la putere de fiecare dată, prin rotaţie.Rareori mai apar feţe noi chiar în aceste organizaţii.
Priorităţi? Mazilirea actualei puteri portocalii, împreună cu restul impostorilor politici şi restaurarea democraţiei într-o Românie a românilor. La urma urmei, nu oamenilor trebuie să le fie frică de politic, ci politicului de oameni. Nu sunt pentru USL, aşa cum militez şi împotriva băsiştilor. Din mijlocul "anarhiştilor", va lua naştere o nouă forţă care va lupta pentru interesul naţional-creştin al ţării noastre.
Continuaţi să protestati! Cereţi-vă drepturile în stradă. Nu cedaţi, nu vă pierdeţi speranţa.
Scris de: Cosmin ANDREI
andreicosmin1990@yahoo.com
sâmbătă, 21 ianuarie 2012
Paralelă în timp.
UPDATE: Conform Jandarmeriei (o instituţie complet inutilă în acest moment), abuzurile lor nu au existat în realitate, ci au fost invenţii ale de televiziunilor, USL-ului şi suporterilor. Atît au înţeles ei, săracii. Nu se mai poate cu propaganda conform căreia huliganii pornesc incidentele. Potrivit "bestiilor în negru", 1 din 10 reţinuţi pe perioada manifestaţiilor din Piaţa Universităţii fac parte din galeriile echipelor de fotbal. Cu ceilalţi 9/10 cum rămîne?
2007:
2012:
2007:
Schimbător popor, nu?
2012:
Scris de: Cosmin ANDREI
andreicosmin1990@yahoo.com
vineri, 20 ianuarie 2012
Mica publicitate: Fiinţă umană, caut planetă
Nu vreau să mai aud de „latifundiarul din Pipera”, de „oameni ai legii”, de „jurnalişti deontologi”, de „ultraşi huligani” sau de „clubbing”.
Mai e o cretinitate care e în gurile tuturor: Trăieşte clipa ca şi cum ar fi ultima. Adică, pe bune, nu o să dea peste tine un autobuz mîine şi contează ce ai de gînd mîine, pentru că deciziile de azi îţi pot afecta următorii 25-30 de ani.
Aşadar, aştept propuneri. Sau linişte. Rog seriozitate.
Scris de: Cosmin ANDREI
andreicosmin1990@yahoo.com
joi, 19 ianuarie 2012
Studiu de caz
1. Istoric social
Familia Z locuieşte la bloc şi are o fetiţă X, în vârstă de 3 ani, şi un băiat, Y, în vârstă de 8 ani.
Într-o noapte, vecinii au auzit ţipete, fata plângea foarte tare şi s-au hotărât să cheme poliţia. Reprezentanţii poliţiei au venit să discute cu vecinii şi să-i întrebe ce s-a întâmplat, apoi au mers în apartamentul familiei, unde au stat de vorbă cu mama. Aceasta a declarat că nu s-a întâmplat nimic grav - doar o discuţie cu soţul ei care, între timp, a adormit. Poliţiştii au vrut să vadă copiii şi au observat că erau speriaţi. Au încercat să le vorbească blând şi să-i pună întrebări băiatului de 8 ani, dar acesta nu voia să răspundă, iar fata se ascundea, cu lacrimi în ochi, după mama S ei. Considerând că situaţia nu impune intervenţia lor, poliţiştii i-au recomandat mamei să contacteze SPAS, pentru că erau totuşi îngrijoraţi de situaţia copiilor, şi au înştiinţat-o că vor raporta şi ei incidentul la SPAS.
2. Evaluarea initiala
SPAS primeşte sesizarea în dimineaţa următoare şi decide ca un asistent social să viziteze familia pentru a verifica dacă există o situaţie de risc pentru copii. În timpul vizitei, asistentul social observă că nu este curăţenie în casă, iar X este neglijent îmbrăcată şi se joacă singură pe covor cu o maşinuţă a lui Y, care este la şcoală. Mama este pasivă, nesigură şi reticentă la unele întrebări privind relaţia cu soţul ei. Totodată, află că veniturile actuale ale familiei sunt compuse din ajutorul de şomaj al tatălui, care, de cinci luni, nu mai lucrează, şi alocaţiile celor doi copii.
3. Prezentarea problemei
Asistentul social decide să culeagă mai multe informaţii. De la vecini află că, de când a rămas fără slujbă, tatăl vine tot mai des în stare de ebrietate şi episoade precum cel din seara trecută au mai avut loc şi în alte ocazii.
De la medicul de familie află că în ultima perioadă, atunci când mama a venit cu copiii pentru consultaţii sau vaccinări, ea prezenta urme evidente de violenţă şi a solicitat medicamente antidepresive.
Învăţătoarea lui Y îşi face probleme în ceea ce priveşte situaţia băiatului, deoarece acesta a început să lipsească tot mai des de la şcoală. În ziua respectivă întârziase la prima oră şi, în general, îşi neglijează temele şi are dificultăţi de concentrare în timpul orelor.
Asistentul social consideră că nu există dovezi privind un posibil abuz asupra copiilor în familie, dar aceasta se confruntă cu o situaţie de criză şi se impune acordarea unor servicii de sprijin. În ziua următoare, asistentul social invită părinţii la sediul SPAS, pentru a schiţa împreună un plan de servicii. Mama vine însă singură şi acceptă propunerea de a înscrie fetiţa la grădiniţă, pentru a avea timp să-şi caute un loc de muncă. Ea nu consideră totuşi că Y ar trebui să meargă la un centru de zi după terminarea orelor de la şcoală şi nici că soţul ei are probleme cu alcoolul şi ar avea nevoie de consiliere.
În procesul de monitorizare a aplicării planului de servicii, asistentul social vizitează, după o lună, şcoala şi grădiniţa frecventate de copii. De la învăţătoare află că situaţia şcolară a lui Y nu s-a îmbunătăţit, ci, dimpotrivă, iar acesta a devenit agresiv faţă de colegi. Educatoarea lui X îi comunică suspiciunea că fetiţa este tăcută, retrasă, nu se joacă cu ceilalţi copii şi nu participă la activităţile grupei. Asistentul social încearcă să viziteze din nou domiciliul părinţilor, dar nu găseşte pe nimeni acasă. Vecinii îi spun că tatăl continuă să vină beat acasă, iar scandalurile sunt tot mai dese.
Sprijinul acordat de către SPAS nu a condus la îmbunătăţirea situaţiei. Acest fapt îl determină pe asistentul social SPAS să sesizeze DGASPC, care evaluează, la rândul său, situaţia şi ajunge la concluzia că în familie există o situaţie de risc potenţial pentru copii. Este clar că tatăl are probleme cu alcoolul şi că mama nu are destulă energie şi resurse pentru a se confrunta cu aceasta. Dacă în ceea ce-i priveşte pe copii, nu există dovezi de abuz, violenţa asupra mamei este evidentă.
4. Interventie
Datele colectate îi determină pe reprezentanţii DGASPC să organizeze o întrunire cu membrii familiei extinse pentru a evalua posibilităţile ca familia extinsă să aibă grijă de copii până când părinţii depăşesc perioada de criză. Întrucât bunicii din partea mamei locuiesc în apropiere şi au atât dorinţa, cât şi condiţiile necesare pentru a avea grijă de copii, se propune plasarea copiilor la bunici cu consimţământul părinţilor. Pentru a face posibil acest lucru, se stabileşte un plan individualizat de protecţie şi propunerea este înaintată Comisiei de Protecţie a Copilului, care decide plasamentul.
Hotărârea comisiei este comunicată asistentului social al SPAS, care informează reprezentanţii şcolii şi medicul de familie cu privire la situaţia familiei. SPAS şi DGASPC hotărăsc împreună modalităţile de sprijin acordate părinţilor pe perioada plasamentului în vederea reîntregirii familiei: terapie şi consiliere în vederea obţinerii unui loc de muncă.
5. Genograma
Genograma sau arborele familiei, descrie tipurile de relatii si evenimentele care s-au desfăsurat de-a lungul generatiilor. Aici găsim înregistrate pe scurt nasterile, divorturile, decesele si de aceea asistentul social foloseste această tehnică si în cazul lui M. Aceasta se va completa de către asistentul social împreună cu M si mama lui.
6. Harta eco
Această tehnică precizează locul unei persoane sau familii în contextul social. Ea se bazează pe relatii, modul de interactionare cu ceilalti, performante intelectuale, participarea la activităti religioase, sociale, politice, culturale etc. Asistentul social va folosi harta eco si în cazul lui M deoarece aceasta tehnică poate oferi informatii valoroase.
7. Planul de servicii (PS)
Planul de servicii, denumit în continuare PS, se întocmeşte în scopul prevenirii separării copilului de părinţi în următoarele situaţii:
a) pentru copiii aflaţi la risc de părăsire de către părinţi;
b) pentru copiii reintegraţi în familie după încetarea măsurii de protecţie;
c) în orice situaţie care impune acordarea de prestaţii şi/sau de servicii în vederea respectării drepturilor copilului.
PLAN DE SERVICII
Numele si prenumele copilului : M
CNP 1990124339927
Mama :S
Tata : D
Domiciliul : Vasile Lupu, nr. 111, bl.568, sc. B, ap.20 Iasi
Data realizarii planului de servicii 10 ianuarie 2009
Dosarul nr. 124
Motivul intocmirii planului de servicii : pentru mentinerea/îmbunătătrea stării scolare , emotionale a copilului.
Managerul de caz/responsabilul de caz : Asistentul social
Membrii echipei si institutia din care provin : Asistent social , psiholog, psihopedagog, profesori, medici.
Responsabilul de caz : Asistentul social
Membrii echipei : asistent social , psiholog, psihopedagog, profesori, medici.
Sef serviciu: managerul de caz.
Familia Z locuieşte la bloc şi are o fetiţă X, în vârstă de 3 ani, şi un băiat, Y, în vârstă de 8 ani.
Într-o noapte, vecinii au auzit ţipete, fata plângea foarte tare şi s-au hotărât să cheme poliţia. Reprezentanţii poliţiei au venit să discute cu vecinii şi să-i întrebe ce s-a întâmplat, apoi au mers în apartamentul familiei, unde au stat de vorbă cu mama. Aceasta a declarat că nu s-a întâmplat nimic grav - doar o discuţie cu soţul ei care, între timp, a adormit. Poliţiştii au vrut să vadă copiii şi au observat că erau speriaţi. Au încercat să le vorbească blând şi să-i pună întrebări băiatului de 8 ani, dar acesta nu voia să răspundă, iar fata se ascundea, cu lacrimi în ochi, după mama S ei. Considerând că situaţia nu impune intervenţia lor, poliţiştii i-au recomandat mamei să contacteze SPAS, pentru că erau totuşi îngrijoraţi de situaţia copiilor, şi au înştiinţat-o că vor raporta şi ei incidentul la SPAS.
2. Evaluarea initiala
SPAS primeşte sesizarea în dimineaţa următoare şi decide ca un asistent social să viziteze familia pentru a verifica dacă există o situaţie de risc pentru copii. În timpul vizitei, asistentul social observă că nu este curăţenie în casă, iar X este neglijent îmbrăcată şi se joacă singură pe covor cu o maşinuţă a lui Y, care este la şcoală. Mama este pasivă, nesigură şi reticentă la unele întrebări privind relaţia cu soţul ei. Totodată, află că veniturile actuale ale familiei sunt compuse din ajutorul de şomaj al tatălui, care, de cinci luni, nu mai lucrează, şi alocaţiile celor doi copii.
3. Prezentarea problemei
Asistentul social decide să culeagă mai multe informaţii. De la vecini află că, de când a rămas fără slujbă, tatăl vine tot mai des în stare de ebrietate şi episoade precum cel din seara trecută au mai avut loc şi în alte ocazii.
De la medicul de familie află că în ultima perioadă, atunci când mama a venit cu copiii pentru consultaţii sau vaccinări, ea prezenta urme evidente de violenţă şi a solicitat medicamente antidepresive.
Învăţătoarea lui Y îşi face probleme în ceea ce priveşte situaţia băiatului, deoarece acesta a început să lipsească tot mai des de la şcoală. În ziua respectivă întârziase la prima oră şi, în general, îşi neglijează temele şi are dificultăţi de concentrare în timpul orelor.
Asistentul social consideră că nu există dovezi privind un posibil abuz asupra copiilor în familie, dar aceasta se confruntă cu o situaţie de criză şi se impune acordarea unor servicii de sprijin. În ziua următoare, asistentul social invită părinţii la sediul SPAS, pentru a schiţa împreună un plan de servicii. Mama vine însă singură şi acceptă propunerea de a înscrie fetiţa la grădiniţă, pentru a avea timp să-şi caute un loc de muncă. Ea nu consideră totuşi că Y ar trebui să meargă la un centru de zi după terminarea orelor de la şcoală şi nici că soţul ei are probleme cu alcoolul şi ar avea nevoie de consiliere.
În procesul de monitorizare a aplicării planului de servicii, asistentul social vizitează, după o lună, şcoala şi grădiniţa frecventate de copii. De la învăţătoare află că situaţia şcolară a lui Y nu s-a îmbunătăţit, ci, dimpotrivă, iar acesta a devenit agresiv faţă de colegi. Educatoarea lui X îi comunică suspiciunea că fetiţa este tăcută, retrasă, nu se joacă cu ceilalţi copii şi nu participă la activităţile grupei. Asistentul social încearcă să viziteze din nou domiciliul părinţilor, dar nu găseşte pe nimeni acasă. Vecinii îi spun că tatăl continuă să vină beat acasă, iar scandalurile sunt tot mai dese.
Sprijinul acordat de către SPAS nu a condus la îmbunătăţirea situaţiei. Acest fapt îl determină pe asistentul social SPAS să sesizeze DGASPC, care evaluează, la rândul său, situaţia şi ajunge la concluzia că în familie există o situaţie de risc potenţial pentru copii. Este clar că tatăl are probleme cu alcoolul şi că mama nu are destulă energie şi resurse pentru a se confrunta cu aceasta. Dacă în ceea ce-i priveşte pe copii, nu există dovezi de abuz, violenţa asupra mamei este evidentă.
4. Interventie
Datele colectate îi determină pe reprezentanţii DGASPC să organizeze o întrunire cu membrii familiei extinse pentru a evalua posibilităţile ca familia extinsă să aibă grijă de copii până când părinţii depăşesc perioada de criză. Întrucât bunicii din partea mamei locuiesc în apropiere şi au atât dorinţa, cât şi condiţiile necesare pentru a avea grijă de copii, se propune plasarea copiilor la bunici cu consimţământul părinţilor. Pentru a face posibil acest lucru, se stabileşte un plan individualizat de protecţie şi propunerea este înaintată Comisiei de Protecţie a Copilului, care decide plasamentul.
Hotărârea comisiei este comunicată asistentului social al SPAS, care informează reprezentanţii şcolii şi medicul de familie cu privire la situaţia familiei. SPAS şi DGASPC hotărăsc împreună modalităţile de sprijin acordate părinţilor pe perioada plasamentului în vederea reîntregirii familiei: terapie şi consiliere în vederea obţinerii unui loc de muncă.
5. Genograma
Genograma sau arborele familiei, descrie tipurile de relatii si evenimentele care s-au desfăsurat de-a lungul generatiilor. Aici găsim înregistrate pe scurt nasterile, divorturile, decesele si de aceea asistentul social foloseste această tehnică si în cazul lui M. Aceasta se va completa de către asistentul social împreună cu M si mama lui.
6. Harta eco
Această tehnică precizează locul unei persoane sau familii în contextul social. Ea se bazează pe relatii, modul de interactionare cu ceilalti, performante intelectuale, participarea la activităti religioase, sociale, politice, culturale etc. Asistentul social va folosi harta eco si în cazul lui M deoarece aceasta tehnică poate oferi informatii valoroase.
7. Planul de servicii (PS)
Planul de servicii, denumit în continuare PS, se întocmeşte în scopul prevenirii separării copilului de părinţi în următoarele situaţii:
a) pentru copiii aflaţi la risc de părăsire de către părinţi;
b) pentru copiii reintegraţi în familie după încetarea măsurii de protecţie;
c) în orice situaţie care impune acordarea de prestaţii şi/sau de servicii în vederea respectării drepturilor copilului.
PLAN DE SERVICII
Numele si prenumele copilului : M
CNP 1990124339927
Mama :S
Tata : D
Domiciliul : Vasile Lupu, nr. 111, bl.568, sc. B, ap.20 Iasi
Data realizarii planului de servicii 10 ianuarie 2009
Dosarul nr. 124
Motivul intocmirii planului de servicii : pentru mentinerea/îmbunătătrea stării scolare , emotionale a copilului.
Managerul de caz/responsabilul de caz : Asistentul social
Membrii echipei si institutia din care provin : Asistent social , psiholog, psihopedagog, profesori, medici.
Responsabilul de caz : Asistentul social
Membrii echipei : asistent social , psiholog, psihopedagog, profesori, medici.
Sef serviciu: managerul de caz.
Scris de: Elena VOAIDES
voaideselena1991@yahoo.com
voaideselena1991@yahoo.com
marți, 17 ianuarie 2012
În dialog cu un asistent social ieşean
Interviu
1. Voaideş Elena: Bună ziua! Cum vă numiţi şi cu ce vă ocupaţi?
Mihaela Hurduc: Bună ziua! Mă numesc Mihaela Hurduc şi sunt asistent social în cadrul centrului “Don Bosco, Caritas” din Iaşi.
2. V.E.: Ce probleme aţi întampinat în cariera dumneavoastră de asistent social?
M.H.: Nu au fost probleme deosebite pînă acum, doar cunoscuta lipsă a fondurilor şi unii beneficiari care nu au fost mereu… cooperanţi.
3. V.E.: Cît timp vă ia pînă la finalizarea unui caz?
M.H.: Depinde de complexitatea acestuia. De pildă, unele dosare se rezolvă în săptămîni, iar altele, din diferite motive, pot rămîne nerezolvate luni întregi.
4. V.E.: Care a fost cea mai dificilă postură în care aţi fost pusă ca asistent social?
M.H.: Este vorba de cazul unui băieţel care avea ambii părinţi cu handicap, mama avea retard mintal, iar tatăl era paralizat. De băieţel avea grijă bunica acestuia. Mai dureros este faptul că aceştia locuiau într-un apartament mic.
5. V.E.: Aţi avut momente în care aţi regretat că aţi ales această meserie?
M.H.: Uneori, mă simţeam slabă, dar nu aş putea spune că regret alegerea făcută.
6. V.E.: Cum vedeţi viitorul profesiei de asistent social în Romania?
M.H.: Cred în această profesie şi, dacă unele legi s-ar schimba, ne-ar fi mult mai uşor să ne desfăşurăm activitatea.
7. V.E.: Ce simţiţi atunci cînd rezolvaţi cu succes un caz?
M.H.: Simt că am făcut un bine, mă simt un om de folos în comunitate, este o împlinire sufletească.
8. V.E.: Ce v-a determinat să profesaţi în acest domeniu?
M.H.: Dorinţa de a-i ajuta pe ceilalţi, în principal.
9. V.E.: Colaboraţi cu alţi colegi în rezolvarea problemelor?
M.H.: Da, adesea se întîmplă să cer informaţii de la colege, mai ales legate de istoricul unor beneficiari sau de proceduri legale.
10. V.E.: Ce calităţi ar trebui să aibă un asistent social?
M.H.: După părerea mea, ar trebui ca un asistent social să fie bine informat, blînd dar nu uşor de influenţat şi în acelaşi timp, corect şi să fie un bun ascultător.
11. V.E.: Vă mulţumesc mult pentru timpul acordat.
M.H: Şi eu vă mulţumesc, la revedere!
Mihaela Hurduc: Bună ziua! Mă numesc Mihaela Hurduc şi sunt asistent social în cadrul centrului “Don Bosco, Caritas” din Iaşi.
2. V.E.: Ce probleme aţi întampinat în cariera dumneavoastră de asistent social?
M.H.: Nu au fost probleme deosebite pînă acum, doar cunoscuta lipsă a fondurilor şi unii beneficiari care nu au fost mereu… cooperanţi.
3. V.E.: Cît timp vă ia pînă la finalizarea unui caz?
M.H.: Depinde de complexitatea acestuia. De pildă, unele dosare se rezolvă în săptămîni, iar altele, din diferite motive, pot rămîne nerezolvate luni întregi.
4. V.E.: Care a fost cea mai dificilă postură în care aţi fost pusă ca asistent social?
M.H.: Este vorba de cazul unui băieţel care avea ambii părinţi cu handicap, mama avea retard mintal, iar tatăl era paralizat. De băieţel avea grijă bunica acestuia. Mai dureros este faptul că aceştia locuiau într-un apartament mic.
5. V.E.: Aţi avut momente în care aţi regretat că aţi ales această meserie?
M.H.: Uneori, mă simţeam slabă, dar nu aş putea spune că regret alegerea făcută.
6. V.E.: Cum vedeţi viitorul profesiei de asistent social în Romania?
M.H.: Cred în această profesie şi, dacă unele legi s-ar schimba, ne-ar fi mult mai uşor să ne desfăşurăm activitatea.
7. V.E.: Ce simţiţi atunci cînd rezolvaţi cu succes un caz?
M.H.: Simt că am făcut un bine, mă simt un om de folos în comunitate, este o împlinire sufletească.
8. V.E.: Ce v-a determinat să profesaţi în acest domeniu?
M.H.: Dorinţa de a-i ajuta pe ceilalţi, în principal.
9. V.E.: Colaboraţi cu alţi colegi în rezolvarea problemelor?
M.H.: Da, adesea se întîmplă să cer informaţii de la colege, mai ales legate de istoricul unor beneficiari sau de proceduri legale.
10. V.E.: Ce calităţi ar trebui să aibă un asistent social?
M.H.: După părerea mea, ar trebui ca un asistent social să fie bine informat, blînd dar nu uşor de influenţat şi în acelaşi timp, corect şi să fie un bun ascultător.
11. V.E.: Vă mulţumesc mult pentru timpul acordat.
M.H: Şi eu vă mulţumesc, la revedere!
Scris de: Elena VOAIDES
voaideselena1991@yahoo.com
voaideselena1991@yahoo.com
luni, 16 ianuarie 2012
Integrarea socială a copiilor străzii
Motivaţie
Actualitatea unui studiu complex cu referire la problematica fenomenului ‘’copiii străzii’’ este motivată, pe de o parte, de specificul acestui fenomen , de dinamica lui şi de condiţiile în care se dezvoltă iar pe de altă parte tratarea superficial acestor copii. Mi-am ales acest domeniu pentru că m-am gandit că nimeni nu vrea aceşti copii,sunt a nimanui,sunt copii lipsiţi de majoritatea drepturilor. Mulţi dintre copiii care lucrează pe stradă se confruntă cu probleme de sănătate, incluzând afecţiuni dermatologice, scabie, răni şi arsuri, unii având chiar tuberculoză şi hepatită, în vreme ce majoritatea dau şi semne de subnutriţie cronică. Copiii străzii sunt de asemenea expuşi abuzului sexual care de obicei începe în cadrul propriilor familii şi apoi se continuă pe stradă, şi abuzului fizic, cu aproximativ 50% dintre copiii care lucrează pe străzile Bucureştiului care susţin că au fost bătuţi cel puţin o dată, în special de către poliţie. În încercarea de a face faţă asprimii vieţii lor pe străzi, mulţi dintre copii încep să folosească droguri sau solvenţi, inclusiv diluanţii obişnuiţi pentr lipici şi de vopsele. Şi mai mult, copiii străzii continuă să fie discriminaţi de către autorităţi precum poliţia, şcoala şi sistemul de sănătate. Mulţi copii ai străzii nu au fost niciodată la şcoală şi sunt analfabeţi. Copiii din familii sărace şi din zone rurale sunt mai predispuşi decât alţi copii la abandon familial, la instituţionalizare şi la abandon şcolar, pentru ca mai târziu să fie întâlniţi pe stradă.
1. Prezentarea problemei sociale
Copiii străzii provin, în special, din familii dezorganizate, reorganizate, numeroase cu statut social redus, un grad scăzut de şcolarizare, lipsă/slabă calificare şi lipsa-insuficienţa veniturilor. Relele tratamente aplicate de părinţi – în special de tatăl vitreg, alcoolic, prea autoritar – sunt principalul motiv al vieţii în stradă, invocat de copii. Bătăile, indiferentismul afectiv, agresiunile sexuale sunt invocate ca motive ce au determinat părăsirea locurilor de ocrotire. În categoria de ‘’copii ai străzii’’ mai intră şi acei copii care au abandonat familias au institutiile de ocrotire şi care îşi duc existenţa pe străzi , în gări, la subsolul blocurilor, sub poduri, în canale şi alte spaţii improprii locuirii. Ei trăiesc în grupuri şi duc o viaţă lipsită de condiţii igenice de trai, fiind cei mai expuşi bolilor şi faptelor antisociale.Aceşti copii îşi cîştigă existenţa fie prin efectuarea unor munci plătite din mila cetăţenilor (spală parbrizuri) sau cerşitul.
Societatea Românească a fost marcată de apariţia bruscă a acestui fenomen în 1990 şi de o creştere a numărului de ,,copii ai străzii”. În 1990 au fost înregistraţi 3500 de copii ai srăzii, în 1995 erau 6000 iar în prezent sunt la nivel naţional peste 8500.
Copiii stăzii reprezintă categoria copiilor care trăiesc în stradă - fenomen social întâlnit peste tot în lume, dar accentuat în societăţile industrializate.
 |
| copii singuri |
2. Identificarea cauzelor care au dus la apariţia problemei
Cauzele acestui fenomen sunt deosebit de complexe, se împletesc factorii individuali şi sociali, economici şi materiali ce realizează efecte cumulative care măresc proporţia fenomenului. Predomină cauzele economice, cu alte cuvinte, sărăcia din familie, necesitatea de a cîştiga bani în majoritatea pentru hrană. Sărăcia din familie este completată de alte cauze ce ţin de relaţiile din familie : disfuncţionalitatea familiei, alcoolismul şi violenţa părinţilor,abuzarea sau neglijarea copiilor. În condiţiile în care o mare parte din părinţi (mame sau taţi) nu au nici o ocupaţie, sunt şomeri sau stau acasă şi nu au venituri pentru întreţinerea familiei,copiii sunt nevoiţi să-şi procure singuri mijloacele de existenţă sau chiar să întreţină familia.Astfel se confirmă faptul că principala cauză a prezenţei copiilor în stradă este sărăcia. Cauza principală a abandonului familial este pentru ei violenţa din familie, abuzurile la adresa lors au neglijarea lor emoţională.
Consecinţele sunt deosebit de grave: tulburări de comportament, agresivitate, violenţă, decese, embolii, abuzuri sexuale, absenţa normelor morale şi culturale. La nivelul societăţii consecinţele sunt: delicvenţa juvenilă, extinderea analfabetismului, răspândirea bolilor venerice şi SIDA, prostituţia şi noua generaţie de copii născuţi în stradă. Instituţiile de ocrotire socială păstrează contactele cu familia sau cu alte instituţii. Studiindu-se modul de organizare al acestor copii s-a constatat că au un stil de viaţă nomad, tribal, sub limita condiţiilor normale de igienă şi moralitatate.
3. Efectele nerezolvării problemei asupra grupului ţintă asupra societăţii
• Responsabilităţile pentru protecţia copilului sunt fragmentate între diferite ministre în baza unor criterii neclare, ceea ce conduce în realitate la eschivarea de la responsabilitatea pentru soarta copilului în complexitatea ei ;
• Protectia sociala oferita de Ministerul Muncii, Protectiei Sociale si Familiei se rezumă la alocaţii băneşti derizorii şi nu include servicii seciale pentru familii şi copii;
• Ministerul Educatiei si Stiintei nu a reformat sistemul de instituţionalizare a copiilor şi nu dezvoltă suficiente alternative de îngrijire a copiilor: centre de zi, reţele de plasament temporar, modele de integrare a copiilor cu necesităţi special în sistemul de învaţămînt general;
• Putinele proiecte adresate copiilor strazii (plasament, alimentare,asitenţă medical, distribuire de îmbrăcăminte) au un caracter sporadic, dispersat şi nu acoperă fenomenul, nu aboredează toate aspectele acestuia şi nu pot constitui,în totalitatea lor o soluţie eficientă;
• Nu exista centre de informare si documentare în problemele copiilor aflaţi în dificultate,în situaţii de risc, suficiente echipe de voluntari antrenaţi în această activitate;
• Fenomenul “copiii strazii” este tratat în special drept unul ce tine de competenţa organelor de ordine public şi nu de cea a sistemelor de protecţie şi servicii sociale; în consecinţă, în locul unor centre de zi sau de plasament temporar pentru copiii străzii, aceştia sunt internati într-un Centru de triere cu regim închis, subordonat organelor de poliţie.
4.Teorii care explică problema socială identificată
Vagabondajul este abordat de specialisti sub latura de “homelessness”. Acesta a fost inteles ca o problema sociala pe la sfarsitul anilor '70 si inceputul decadei urmatoare, in contextul cresterii demografice si a crizei de locuinte ce a decurs din aceasta. Intr-o prima faza, intre cele doua fenomene in discutie a existat o suprapunere perfecta:homelessne ss-ul era perceput drept „o problema limitata, ca extindere, la un grup particular, marginal, fiind indeosebi asimilat cu vagabondajul sau manifestandu-se la indivizi cu o personalitate sau un caracter inadecvat si, in consecinta, avand dificultati de ordonare a propriei vieţi. O prima categorie o reprezinta copiii care muncesc în strada si care se întorc, de regula, zilnic în familiile lor. Ei frecveteaza rar sau deloc scoala, iar anafalbetismul e destul de des intalnit printre ei. Prezenta lor in strada are scopul de a castiga bani prin cersit sau prin alte activitati, iar seara se intorc, in mod obisnuit, in familie. Insa, influenta contactelor zilnice cu ceilalti copii si tineri care habiteza in strada, dar si experinta unor abuzuri din partea familiei, cresc riscul ca acestia sa se afilieze definitiv strazii. Consumul de droguri (volatile) are pondere mica, dar presiunea implicita a mediului ii poate determina sa le experimenteze. Sunt intalniti in zonele aglomerate ale capitalei ce pot constitui surse de venit. Copii care traiesc in strada circumstantial formeaza un alt segment al vietii stradale. Acestia, desi au perioade mai mici sau mai indelungate de timp cand revin in familiile sau institutiile de apartenta, atractia strazii are, totusi, o putere de influentare covarsitoare asupra lor. Vulnerabili, ei se intorc constant in strada si sunt, intr-o masura crescanda, in pericolul de a permanentiza sederea lor aici. Exceptand acest aspect, ei nu se diferentiaza prea mult de categoria mentionata in continuare. Este vorba despre copii care traiesc permanent în strada, fara sa aiba contacte cu familia sau cu institutia de ocrotire. Acestia au o atitudine confuza sau indiferenta fata de familie, amintirile predominante fiind cele din viata stradala sau institutionala. Sursele de castig sunt munca, cersitul, prostitutia si micile furturi. In ce priveste igiena si sanatatea, starea lor este una extrem de improprie si alarmanta. Fiind nevoiti sa supravietuiasca la cerintele dure ale strazii, comportamentul acestora are tendinte violente. Fumatul, consumul de droguri volatile este aproape generalizat, iar adolescentii consuma si alcool.
Tinerii care traiesc în strada sunt o componenta aparte a vietii stradale. Ei sunt neglijati atat de catre cercetatori ai fenomenului care ii ignora sau doar le mentioneaza fugitiv existenta, cat si de majoritatea organizatiilor, institutiilor si masurilor de protectie sociala. Tinerii sunt catalogati drept esecul incercarilor anterioare de reintegrare ale institutiilor asistentiale si dupa aceasta afirmatie se pune, de obicei, punct.
Peste jumatate dintre tineri au mai mult de noua ani de experienta in strada. Cu toate ca nu mai au varsta legala, ei sunt asimilati in continuare „copiilor strazii” si au, in genere, rol de lideri de grup, fiind cei care stabilesc regulile dupa care acestea functioneaza. Pe langa fumat, consumul de alcool si de droguri volatile, in ultimii cinci ani, consumul de heroina a devenit printre tineri o problema serioasa. Sursele acestora de venituri provin din munci grele, cersit sau furturi.
Un ultim grup mentionat este cel al copiii care traiesc cu parintii în strada. Datele statistice ingrijoratoare furnizate de catre Comisia Anti-Saracie, in anul 2000 arata ca jumatate din populatia Romaniei traia sub pragul de saracie. Situatia respectiva a condus la pierderea locuintelor a numeroase familii care, din pricina lipsei unor institutii tip adaposturi familiale (nu exista decat centre pentru mamele cu copii foarte mici), acestea au fost nevoite sa traiasca in strada cu copiii lor. Pentru a supravietui, parinti si copii, impreuna, cersesc sau presteaza diverse munci slab remunerate. In aceasta categorie sunt inclusi si acei tineri din strada care au devenit părinţi la rîndul lor.
5.Posibile soluţii pentru rezolvarea problemei
1. Crearea unor structuri unice, atât la nivel guvernamental, cât si la cel judeţean şi local, de protecţie a copilului;
2. Implementarea unor servicii sociale adresate familiei, în particular de prevenirii a separarii copiilor de familie, care să se realizeze prin sprijinul acordat familiilor cu mulţi copii şi a celor cu dificultăţi financiare, familiilor aflate în criză sau disfuncţionale;
3. Desfasurarea unor programe de reintegrare a copiilor în propriile familii sau plasare a lor în familii de plasament temporar sau permanent, adoptive, şi doar în cazuri extreme, în lipsa altor soluţii plasarea lor în instituţii de stat;
4. Elaborarea unor programe de protectie adresate nemijlocit “copiilor străzii’’ prin lucrători sociali stradali, centre de alimentare, asistenţă medical şi social;
5. Dezvoltarea unui sistem de masuri de protectie a copilului împotriva neglijării sau abuzului în propria familie;
6. Implementarea unor programe educative şi de resocializare.
6. Argumente pentru necesitatea intervenţiei
Asistentul social este chemat în primul rind, în ajutorul persoanelor aflate în nevoie (personae abuzate,familii dezorganizate, minori delicvenţi, personae dependente de drog, copii abandonaţi şi instituţionalizaţi) obiectiv pe care il poate realize prin activitatea sa de consiliere şi terapie,sprijinind adaptarea celor vulnerabili la schimbările pline de contradicţii şi consecinţe nefaste prin activităţi utile pentru asigurarea unui control cît mai eficace asupra mijloacelor şi condiţiilor lor de existenţă. Obiectivul intervenţiei asistenţei sociale este de a sprijinii pentru o anumită perioadă de timp persoanele cu nevoi special,ajutandu-le să-şi dezvolte propriile capacităţi şi compentenţe pentru o încadrare în viaţa social normală.
7. Tipuri de intervenţie recomandate pentru rezolvarea problemei
Identificarea acestor copii, ingrijirea,hranirea, educarea si gasirea unei familii, astfel ei fiind monitorizaţi.
8. Bibliografie:
http://www.unicef.org/romania/ro/
http://www.mmuncii.ro
http://www.copii.ro/
“Familia şi copiii în dificultate”, Ana Muntean, Timişoara, 2001.
Scris de: Elena VOAIDES
voaideselena1991@yahoo.com
voaideselena1991@yahoo.com
duminică, 15 ianuarie 2012
sâmbătă, 14 ianuarie 2012
Sunt sărac
Nu neapărat din unghiul material de abordare; poate cu duhul, căci aş vrea să ştiu mai multe decît cunosc acum; cu siguranţă, însă, sufleteşte sunt gol.
Am colegi, dar nu sunt ai mei, am prieteni, dar nu îi mai recunosc. Rudele… nu mi le-am ales. M-am săturat pînă peste cap de toţi şi de toate. Nu am deocamdată nimic cu care să mă pot mîndri ca aparţinandu-mi cu adevărat. Ar fi interesant dacă aş avea un buton să dau forward ca să văd dacă mai e ceva interesant din viaţa care mi-a rămas.
Revenind, mă gîndeam chiar să închid mizeria asta, dar, pînă la urmă, cred că blogul acesta e singurul lucru despre care pot spune că e numai şi numai al meu.
Am colegi, dar nu sunt ai mei, am prieteni, dar nu îi mai recunosc. Rudele… nu mi le-am ales. M-am săturat pînă peste cap de toţi şi de toate. Nu am deocamdată nimic cu care să mă pot mîndri ca aparţinandu-mi cu adevărat. Ar fi interesant dacă aş avea un buton să dau forward ca să văd dacă mai e ceva interesant din viaţa care mi-a rămas.
Revenind, mă gîndeam chiar să închid mizeria asta, dar, pînă la urmă, cred că blogul acesta e singurul lucru despre care pot spune că e numai şi numai al meu.
Scris de: Cosmin ANDREI
andreicosmin1990@yahoo.com
vineri, 13 ianuarie 2012
Clipe devenite amintiri
Am revenit cu fotografiile promise.
Gura Humorului, Suceava
 |
| Mînastirea Humor |
 |
| Grădina Hilde's Residence |
 |
| Mînăstirea Humor |
 |
| Mînăstirea Humor |
Toscana, Italia
 |
| Brînză de Pienza |
 |
| Munţi de marmură, Cararra |
 |
| Sculptură, Massa Cararra |
Fairbanks, Alaska
 |
| Aurora boreală, AK |
 |
| Trofeu :) |
 |
| Răsărit Fairbanks, SUA |
 |
| Urs de piatră |
 |
| Alaskan Northen Lights |
 | |
| Vara 2011 AK |
 |
| Alaskan Moose |
Bonus: fetiţa cu tortul
 |
| Ele + Ari = Love. |
Scris de: Cosmin ANDREI
andreicosmin1990@yahoo.com
joi, 12 ianuarie 2012
Retrospectiva anului 2011
Anul trecut a fost, deşi neaşteptat, unul plin de evenimente. Cronologic, arată astfel:
• A mai trecut cu bine un an de facultate;
• Am re-re-văzut pe Dinamo;
• Mi-am definitivat lista de prieteni şi cea de cunoştinţe;
• Am fost în America, unde am trăit visul american;
• Am realizat primul reportaj din viaţa mea;
• Am făcut o mică excursie la Gura Humorului;
• Am intrat în sesiune;
• Am făcut vacanţa de iarnă în Massa Carrara şi Siena, Italia;
Revin cu poze compromiţătoare! „Decît atît.”
…va urma.
• A mai trecut cu bine un an de facultate;
• Am re-re-văzut pe Dinamo;
• Mi-am definitivat lista de prieteni şi cea de cunoştinţe;
• Am fost în America, unde am trăit visul american;
• Am realizat primul reportaj din viaţa mea;
• Am făcut o mică excursie la Gura Humorului;
• Am intrat în sesiune;
• Am făcut vacanţa de iarnă în Massa Carrara şi Siena, Italia;
Revin cu poze compromiţătoare! „Decît atît.”
…va urma.
Scris de: Cosmin ANDREI
andreicosmin1990@yahoo.com
miercuri, 11 ianuarie 2012
Anul 2012, declarat "Anul Ion și Doina Aldea-Teodorovici"
Guvernul Republicii Moldova a declarat anul 2012 drept Anul Ion şi Doina Aldea-Teodorovici. În 2012 se împlinesc 20 de ani de la moartea tragică a îndrăgiţilor intrepreţi.
Sursa: www.jurnal.md
Scris de: Cosmin ANDREI
andreicosmin1990@yahoo.com
luni, 9 ianuarie 2012
Lenea.
E motivul pentru care nu am mai scris. Dar acum simt nevoia.
Recuperez, promit. Postez mîine. Noapte bună!
Recuperez, promit. Postez mîine. Noapte bună!
Scris de: Cosmin ANDREI
andreicosmin1990@yahoo.com
Abonați-vă la:
Postări (Atom)