Ţiganii între ignorare şi îngrijorare

În legatura cu populaţia de romi există percepţia colectivă că

există o problemă socială deosebit de complexă. Este însă esenţial a se

defini cu suficient de multă precizie problema ca atare, natura şi

amploarea ei.

Problema care în mod efectiv îngrijoreaza societatea

româneasca nu este problema romilor ca romi. Ea nu este deci o

problema etnică. Nu suntem, dupa parerea noastră, în faţa unei

probleme etnice propriu-zise. Este drept că se refera la romi, dar

doar la o parte, greu de spus daca majoritara sau nu, a populatiei de

romi si are în vedere mai mult aspecte sociale si economice decat

etnice.

Acest lucru este foarte important de subliniat. O problema

etnica îsi are de regula originea într-o discriminare, într-o intoleranta

de o parte sau alta. Solutia ei sta în combaterea comportamentelor

discriminatorii din orice parte ar veni ele. În masura în care este

vorba de o problema sociala si economica, solutiile sale vor trebui

cautate în sfera fenomenelor sociale si economice.

Pentru populatia majoritara, traditional, problema romilor s-a

redus la incovenientele, adesea limitate si minore, pe care modul de

viata al romilor i le putea aduce. In ultimii ani aceste inconveniente

par a se fi amplificat, generînd adesea tensiuni si conflicte în

comunitatile locale. La acestea s-a mai adaugat perceptia colectiva,

corecta sau nu, a cresterii criminalitatii în populatia de romi, inclusiv

în forme violente, de care populatia devine din ce în ce mai îngrijorata.

Problema pare sa tina deci, din aceasta perspectiva, de relatiile dintre

o parte a populatiei de romi si populatia majoritara, solutia ei

constînd în consecinta în modificarea acestei relatii, prin schimburi în

comportamentul reciproc.

 Scris de: Razvan OCHIANA

razwan_vs@yahoo.com

Viaţa şi legile cuibului legionar

Cuibul legionar reprezintă celula primordială a Mişcării Legionare. Revirimentul curentului de dreapta echivalează cu o aducere în prim plan a doctrinei lui Corneliu Zelea Codreanu, deci reactivarea Mişcării, care se poate face prin formarea de cuiburi, în care să se promoveze viaţa legionară.

Adăugaţi o legendă

Orice cuib este guvernat de mai multe legi. Fiecare membru trebuie să cunoască foarte bine legile şi să aibă un bun comportament. Nerespectarea acestor reguli duce la pedepsirea lui, iar acesta trebuie să-şi primească pedeapsa cu seninătate. Dar, pe langa asta, duce şi la dezbinarea cuibului. Ora de şedinţă a cuibului este o oră dedicată patriei în care te detaşezi de toate gandurile. Cuibul trebuie considerat o biserică, o şcoală din care ai multe de învăţat. Nu se vor da frâu discuţiilor contradictorii, certurilor sau violenţei, ci din contră, se vor cânta cântece ale Legiunii, se vor spune rugăciuni către Dumnezeu pentru biruinţa legiunii, vom pomenii martirii, eroii şi strămoşii ţării noastre, care au căzut pentru Legiune.

Un legionar trebuie să fie disciplinat, să muncească în fiecare zi, să vorbească puţin, doar ce trebuie şi cât trebuie; Căpitanului nu îi plăcea oratoria, făcea şi îi lăsa pe alţii să vorbească. În cuib, legionarul trebuie să-şi facă şcoala şi să cunoască foarte bine Mişcarea, îşi ajută fratele căzut în necaz, la fel la rândul lui îl ajută alţii, trebuie sa se ajute reciproc.

Prin urmare, aceste principii fundamentale duc la unitatea cuibului şi respecarea liniei trasate de Căpitan, iar abaterile de la aceste reguli pot avea consecinţe dintre cele mai neplăcute atât pentru membru, dar mai ales pentru sistemul imaginat de Căpitan (vezi cazul Horia Sima).

Scris de: Elena VOAIDEŞ

voaideselena1991@yahoo.com

Pseudo-naţionalism românesc

În România există în momentul de faţă peste 15 fundaţii şi asociaţii care, printre altele, pretind că au caracter naţionalist; dintre acestea, cele mai populare sunt Noua Dreaptă, Partidul Totul pentru Ţară, Partidul România Mare, Partidul Social Democrat al Muncitorilor(Miron Cozma), Asociaţia Totul pentru Ţară etc.

Ce au toate acestea în comun: o întreagă serie de eşecuri, date, în principal, de lipsa de unitate şi de neînsuşirea şi neasumarea principiilor pe care le clamează făţiş. E de prisos să mai amintim cum Şerban Suru s-a desprins din partidul luptătorilor anticomunişti pentru a se face de rîs cu propria-i „Mişcare Legionară”; la fel se întamplă şi cu Tudor Ionescu şi Noua Dreaptă, Asociaţia Totul pt. Ţară şi Platforma Naţionalistii, Rapcea şi Alianţa Naţională şamd. Astfel, constatăm o precaritate a mişcării naţionaliste româneşti, lucru mai mult decît îngrijorător.

Soluţia?

Florea Nicador Zelea Codreanu, Şeful Mişcării Legionare

Coagularea tuturor forţelor cu adevarat naţional-ortodoxe de la noi sub aceeaşi conducere, îndepărtarea elementelor îndoielnice, adoptarea unei linii care să aibă ca prioritate majoră interesul naţional. O voce curată, de o probitate morală care să nu poată fi pusă în discuţie, va trebui să reprezinte strigătul unei naţiuni tot mai dezinteresată de actuala clasă politică. Ar fi de dorit ca acea voce să aparţină curentului naţionalist, în varianta sa reformată. Încercările timide care au loc acum sunt proba penibilităţii şi a impotenţei grupurilor, partiduleţelor sau a persoanelor care şi-au arogat, în mod unilateral, eticheta de „naţionalist”.

Modelul?

Precedentul există. Este vorba de perioada interbelică, cînd tînărul Corneliu Zelea Codreanu, in ciuda tuturor adversitatilor, a reuşit să adune în jurul său o grupare de români ortodocşi, în proporţie covîrşitoare tineri de marcă, care aveau acelaşi ideal naţional şi care, pînă astăzi, au rămas în memoria colectivă a celor care nu au creierul spălat, arhangheli ai adevărului şi dreptăţii româneşti.

Scris de: Cosmin ANDREI

andreicosmin1990@yahoo.com

ŢIGANII între ignorare şi îngrijorare

  Dupa Revoluţia din decembrie 1989, problema romilor a apărut

în societatea românească într-o perspectivă cu totul nouă. Cinci mari

noi tendinte au devenit evidente.

1. Aparitia unei miscari deosebit de active de afirmare etnica şi

politica a romilor; revendicarea respectării unor drepturi fundamentale

de tip etnic şi general uman referitoare la populaţia de romi,

sustinută şi de noile procese şi tendinţe care s-au conturat pe plan

european.

2. Aparitia pentru un anumit segment al populatiei de romi a

unor posibilitati economice, legale si mai putin legale, deosebit de

atractive.

3. Un proces de saracire mult mai accentuat în cazul majoritatii

populatiei de romi, decît la nivelul restului populatiei. O parte

importanta a populatiei de romi înfrunta o criza economica extrem de

adînca, cu sperante foarte scazute de a iesi din ea.

4. Tendinte de amplificare a delincventei în cadrul populatiei

de romi; aparitia unor manifestari de delincventa violenta, netipica

traditional pentru populatia de romi. Tendinta de organizare criminala

si violenta nu sunt specifice desigur numai romilor, dar, prin ridicata

lor vizibilitate, a socat colectivitatea.

5. Aparitia unor conflicte intre grupuri apartinînd populatiei

majoritare si grupuri de romi care se pot amplifica, luînd proportiile

unor conflicte interetnice.

Dupa cum se poate observa, unele dintre aceste tendinte -

adîncirea saraciei lipsita de sperante, cresterea delincventei si

violentei si pericolul rabufnirii unor conflicte interetnice - sînt de

natura a stîrni o profunda ÎNGRIJORARE.

Va urma …

Scris de: Razvan OCHIANA

razwan_vs@yahoo.com

Ţara asistaţilor social

Fiecare individ are obligaţia morală de a munci, bineînţeles cei care au capacităţi fizice şi intelectuale de a exercita o activitate. Dumnezeu a lăsat ca omul să muncească pentru a-şi câştiga pâinea şi nu putem să fugim de asta.

Avem atâtea drepturi şi beneficiem de ele, cu excepţia dreptului la muncă. Sunt o gramadă de indivizi care consideră că trebuie ajutaţi, că e obligaţia altuia să le asigure un trai decent. Sunt dependenţi de ajutoarele sociale şi mulţumiţi cu minimul venit. Multe persoane fără un loc de muncă refuză, de fapt, să muncească preferând aceste ajutoare. Există atâtea locuri de muncă refuzate de şomeri şi sute de hectare de teren agricol sunt nelucrate. Starea socială a unei familii sau comunităţi depinde foarte mult de cât de activi sunt indivizii.

Coadă pentru ajutoare sociale

Munca este factorul principal în reducerea sărăciei. Iar în România, trecerea muncii pe un plan secundar ne afecteaza foarte mult. Legea apără munca, nu hoţia sau lenea. Se spune destul de des că ţara noastră este o ţară în care predomină asistaţii sociali. Nu se exagerează deloc, deoarece sunt comunităţi, sate în care majoritatea populaţiei are ca unice mijloace de subzistenţă alocaţiile şi ajutoarele sociale finanţate de la bugetul general al statului. Foarte mulţi dintre asistaţi trăiesc practic din munca celorlalţi. Şi să nu ne mirăm că suntem o ţară nedezvoltată economic. Avem o ţară atât de bogată şi de frumoasă, dar noi nu ştim decât sa ne văicărim şi să tot dăm vina pe alţii.

Ajutoarele si alocaţiile sociale sunt înţelese greşit, ele sunt pentru persoanele care într-adevăr au nevoie de ele pe o perioadă scurtă de timp, nu să trăim din ele; acestea ajută persoanele să iasă din o perioadă mai grea, până la găsirea unui loc de muncă etc.Dar nu numai că sunt înţelese greşit, profită de aceste drepturi refuzând să muncească în ciuda resurselor. Trebuie doar să vrem şi nu să o dăm în lenea socială, cum fac de cele mai multe ori cei de etnie romă, preferă să cerşească, să fure numai să muncească nu şi se plîng de discriminare.

Sunt atâtea resurse şi variante de a-ţi asigura prin munca proprie traiul decent. Suntem noi schimbarea, trebuie să vrem doar! Lipseşte responsabilitatea, păsarea de această ţară, de bogăţiile ei. Păcat că trăim într-un optimism exagerat şi indiferenţă totală de ţara noastră. Ar trebui să fim uniţi şi să realizăm ca noi suntem schimbarea!

Scris de: Elena VOAIDEŞ

voaideselena1991@yahoo.com

Noua Dreaptă – definiţia imposturii

Acest articol are menirea de a face cititorul să-şi pună întrebări la care să şi răspundă.

De pe pagina celor de la N.D. aflăm următoarele: „Noua Dreapta este o miscare, nu un partid. Inca de la intemeiere, din anul 2000, ducem o lupta permanenta de trezire a constiintelor si de avertizare asupra pericolelor care ameninta neamul romanesc. Prin tot ceea ce intreprindem dorim sa contribuim la resurectia identitara si spirituala a romanilor de pretutindeni.:

Nici în statut, nici printre obiectivele organizaţiei nu se precizează niciun element care ar putea face trimitere, măcar, la Mişcarea sau doctrina Legionară. Cu toate acestea, elementele cu ceafa lată şi rasă ce populează această grupare insistă în a se afişa arborînd steaguri cu însemnele Legiunii, chipul Căpitanului sau scandînd lozinci legionare.

Trăim, totuşi, într-o ţară liberă, aşa că fiecare e liber să înţeleagă şi să facă ce şi cît poate… Însuşi Tudor Ionescu, care a fondat această organizaţie naţionalistă afirmând deschis că nu e legionară, că e greu să fii legionar (dar induce în eroare opinia publică prin afişarea ostentativă a portretului Căpitanului, prin portul de tricouri/cămăşi verzi etc.) şi unele din acţiunile acestei grupări (scandaluri, încăierări etc.) fac deserviciu Mişcării (având în vedere confuzia creată).

Dl. Ionescu s-a folosit de scuza că, ”modernizând” ideologia legionară, făcând-o mai accesibilă prin ”adaptarea” la mentalitatea tineretului de azi (pe care i-a recrutat de pe stadion, din cluburi), va avea aflux de oameni şi va crea o mare organizaţie naţionalistă, ca pe vremea Căpitanului. De 12 ani n-a ieşit nimic notabil de aici. ”Noua Dreaptă” are un site şi organizează diverse proteste (cel mai peren şi cunoscut e cel împotriva homosexualilor), manifestează de 1 Decembrie în Harghita sau Covasna etc.

Cu excepţia acestor mici tentative simiste de a induce in eroare opinia publică cu privire la Mişcarea Legionară şi lăsînd la o parte deserviciile pe care le aduc Mişcării (scandaluri, încăierări etc), altceva pare a atrage atenţia mai mult: N.D. îşi face revistă. Tirajul? 50.000. Ar fi interesant de aflat cine sau ce anume şi cu ce interese finanţează acest proiect editorial. E foarte greu de crezut că acest proiect va fi susţinut din banii celor care cotizează.

Apropo de cei care cotizează…

Am dat, fără să vreau, de un text pe Facebook. Sună cam aşa: „1.Prima data mi-a disparut telefonul si l-am gasit numai ca a sunat in buzunarul cuiva 2. mi-au disparut tigarile. 3. mi-a disparut un tricou de tot.” Continuă astfel: “Am inceput sa primesc fel si fel de amenintari de la putini membri ramasi din Noua Dreapta. Parca eu am fost cel care a gresit, priviti oameni buni cum numai ei sunt perfecti si noi care am pagubit suntem injurati, amenintati si sa nu uitam FURATI!”.

Păun Andrei

Lista celor care părăsesc N.D. creşte pe zi ce trece, fiecare membru care părăseşte organizaţia plîngîndu-se de furturile, beţiile, ameninţările sau vieţile dezordonate pe care le duc actualii membrii ai Noii Drepte. Nu prea par a apucături de legionari, nu?

Filiala Iaşi suferă de lipsă de inspiraţie

Pe site-ul filialei Iaşi este postat articolul: „In cinstea lui Corneliu Zelea Codreanu”.

Sigur că ei s-au cinstit bine, dar să copiezi informaţii despre Căpitan de pe Wikipedia?

Noua Dreaptă Iaşi via Wikipedia: “Pe 13 septembrie se sarbatoresc 113 ani de la nasterea Capitanului Corneliu Zelea Codreanu. Acesta a fost liderul carismatic al extremei-drepte nationalist crestine din Romania interbelica, al Partidului Garda de Fier sau al Legiunii Arhanghelul Mihail, organizatii mai bine cunoscute sub numele de Legionari, Miscarea Legionara sau neoficial, "Camasile Verzi". Legionarii i-au atribuit lui Zelea Codreanu titlul de Capitan, acesta avand controlul absolut al organizatiei pana la moartea sa in inchisoare.”

RUŞINICĂĂĂ!

Cosmin Andrei

andreicosmin1990@yahoo.com