Petre Ţuţea

Petre Ţuţea a vazut lumina zilei la 6 Octombrie 1902 în satul Boteni, Muscel, în familia unui preot. Urmează liceul Neagoe Basarab din Câmpulung, Gh. Bariţiu din Cluj; Facultatea de Drept la Universitatea din Cluj, Universitatea Humboldt din Berlin unde studiază formele de guvernământ. Termină ca doctor în economie politică şi drept si devine discipol al lui Nae Ionescu.

Colaborează la diverse publicaţii naţionaliste, în special la ziarul Cuvântul condus de Nae Ionescu, ziar de înaltă factură intelectuală, alături de Constantin Noica, Mircea Eliade, Radu Gyr, Gheorghe Racoveanu, Mircea Vulcănescu şi alţi exponenti straluciţi ai elitei intelectuale legionare, unde scrie numeroase articole de substanţă, studii de economie şi politică. Românismul generatiei legionare interbelice, marele intelectual l-a definit simplu:

" A însemnat să fim noi înşine..." (vezi lucrarea Petre Tuţea - Între Dumnezeu şi Neamul meu, Fundaţia Anastasia, Bucuresti, 1992).
În cadrul Guvernului Naţional-Legionar instaurat după 6 Septembrie 1940, Petre Ţuţea a îndeplinit funcţia de Şef de Serviciu şi apoi Director în Ministerul Economiei Naţionale.

După venirea comuniştilor la putere, Petre Ţuţea este arestat şi condamnat mai întâi la 5 ani închisoare (1948-1953), apoi la 18 ani de muncă silnică din care a executat 8 ani în această fază (1956-1964) în diverse penitenciare (Bucureşti, Jilava, Ocnele Mari), dar mai ales la Aiud unde era concentrat grosul vârfurilor legionare, fiind eliberat în anul 1964 cu sănătatea zdruncinată în urma torturilor indurate:

"– Tot ce-am suferit – declara Petre Tutea –, aş fi neconsolat şi aş fi fost în tot timpul claustrării mele, în timpul prizonieratului meu în temniţă... dacă n-aş fi trăit convingerea fermă că îmi face cinstea suferinţei unui mare popor... greu de istorie şi de viitorul lui strălucit". (ibidem).

Hărţuit în permanenţă de regimul comunist prin autorităţile sale represive, Petre Ţuţea a avut curajul să-şi exprime convingerile sale legionare până în ultimele clipe ale vieţii:

"– Un Român absolut trebuie să fie legionar", spunea el. "Corneliu Codreanu a fost o PERSONALITATE. Personalitatea e un ins care influenţează ambianţa prin simpla lui forţă harismatică; un om cu har. Si Codreanu a avut acest har, a facut o Miscare puternică" (ibidem). Pentru ca tot el să revină şi să adauge:

"– Legionarismul a fost o revoluţie pentru că a însufleţit o generaţie, construind ordinea de stat pe substanţa istorică a poporului român" (ibidem).
Continuu sub observaţia agenţilor securităţii comuniste după eliberarea sa din închisoare, Petre Ţuţea a suferit enorm, dar cu stoicism, şicanele repetate ale acestora. Numeroasele descinderi la locuinţa sa modestă de lângă Cişmigiu, au dus la confiscarea a numeroase manuscrise, studii şi materiale la care acesta lucra.

Marele român Petre Ţuţea s-a stins din viaţă lucid, în ziua de 3 Decembrie 1991, într-o rezervă a spitalului "Cristiana" din Bucureşti pe când era intervievat de un grup de reporteri. Întrebat: "Ce înseamnă un om de dreapta?", câteva clipe înainte de trecerea sa dincolo, Petre Tutea a răspuns simplu:
"– Român absolut, asta înseamnă!" (ibidem)

Sursa: www.tutea.ro

Băsescu este invalid!

Nevalidat de cetăţeni, mai bine zis. Ales în 2009 cu aproape 5 milioane de voturi, demis în 2012 cu peste 8 milioane (dintr-un total de aproape 15 milioane de cetăţeni cu drept de vot), se pune întrebarea cît de legitim mai este acest preşedinte.

Preşedintele demis, chipeş ca întotdeauna

Acum, sigur că maghiarii noştri, PDL-iştii şi restul românilor au memoria foarte scurtă au boicotat, ca nişte mari democraţi ce sunt. Probabil că le e dor de Boc şi de Udrea. În situaţia dată, în care scorul real este undeva la 90% "DA" din totalul celor peste 60% voturi liber exprimate(repet, suntem aproape 15 milioane persoane cu drept de vot, se va vedea la toamnă), nu ne rămîne decît să ieşim în stradă să le reamintim acestor tîlhari gen Neamţu, Macovei, M.R.U. că suntem mai bine de 8 milioane de cetăţeni şi că, pentru binele lor, ar fi de bun simţ să nu urineze pe votul nostru masiv.

Cine trebuie urgent să plece? Ghici, ghicitoarea mea...

Scris de: Cosmin ANDREI

andreicosmin1990@yahoo.com

Neagu Djuvara despre eşecul guvernării simiste şi consecinţele în rîndurile intelectualilor legionari

P.S.: DA, i-am dat cu ştampila în mufarină dictachiorului şi a fost tare bine, încearcă şi tu!

Scris de: Cosmin ANDREI

andreicosmin1990@yahoo.com

Avram Iancu

Dintre figurile ilustre ale romanilor implicati in Revolutia de la 1848 se detaseaza net personalitatea celui pe care motii din Apuseni l-au iubit si glorificat ca pe tanar zeu dacic, sacrificat pe altarul libertatii strabune. Mult, tare mult i-a iubit si Iancu pe motii sai. Pentru ei a luptat si a sangerat ca un leu, pentru ei s-a umilit la portile inchise ale Vienei, pentru ei a murit trist si neimpacat de atata ura si nedreptate la adresa celor mai vechi locuitori ai Ardealului. Astazi, mai mult decat oricand. sacrificiul si lupta sa nu trebuie date uitatarii! El si numai el a fost si a ramas Craisorul Muntilor!

Puiul de mot din Vidra de Sus

Conducatorul motilor s-a nascut in comuna Vidra de Sus din Muntii Apuseni, in casa gornicului Alisandru Iancu. Copilul a vazut lumina zilei in anul 1824, ca al doilea fiu al sotilor Alisandru si Maria. Nici pana astazi nu se cunoste luna si ziua in care s-a nascut Craisorul, cronica bisericii din localitatea a fost pierduta, iar registrele scolare de mai tarziu pastreza doar anul nasterii. Familia sa era una relativ bogata, comparativ cu restul familiilor de romani din Ardeal care se zbateau la limita subzistentei. Alisandru Iancu nu era numai gornic in padurile nemesilor, ci indeplinea si functia de jude. Slujbele-i aduceau unele avantaje si il scuteau de corvezile umilitoare cu toate ca simtea, la randul sau, lanturile rusinoase ale serbiei in care se zbateau ceilalti moti. Copilul Iancu isi petrece primii ani de viata intr-un cadru mirific, departe de necazurile si luptele cu care va da piept mai tarziu. Bunastarea relativa a parintilor le permite acestora sa-l hraneasca indestulat si sa-l imbrace. Din putinele surse istorice aflam ca Avramut era un pescar pasionat inca din anii fragezi ai copilariei.

La indemnul familiei care dorea ca primul naascut sa se faca preot, iar al doilea invatator, Iancu urmeaza calea cartilor. La varsta de 13 ani il gasim inscris la gimnaziul catolic din Zlatna. Cu toate ca scoala are caracter unguresc, copiii fiind indoctrinati si de cahehismul militant catolic, Iancu nu renunta la credinta sa ortodoxa. Copil dotat intelectual, stapaneste in scurt timp atat limba maghiara cat si cea latina in care va conversa mai tarziu cu imparatul austriac. In anul 1841, Iancu urmeaza clasa umanista la liceul piarist din Cluj, unde mai termina si doua clase de filozofie. Atunci, tanarul mot rebel are primele confruntari ideologic-politice cu colegii unguri animati de ideea ca Ungaria trebuie sa devina un stat unitar national exclusiv maghiar. Iancu se regaseste in scurt timp printre fruntasii junimii romanesti transilvane. Tanarul din Apuseni se remarca prin vointa si inclinatia inascuta pentru lupta, nedovedind aptitudini literar-filozofice precum Papiu Ilarian sau Neagoie Popea. Satul de refuzurile si dispretul venit din partea aristocratiei maghiare, rosteste la prima sa cuvantare publica faimoasa sa sentinta: "Nu cu argumente filozofice si umanitare se pot convinge tiranii, ci doar cu lancea lui Horea".

Chemarea...

"Uitati-va pe camp romanilor, suntem multi, ca cucuruzul brazilor, suntem multi si tari, ca Dumnezeu e cu noi "

Anii agitati ai Revolutiei de la 1848 il surprind pe Iancu in postura de fruntas al intelectualitatii romanesti din Ardeal, alaturi de personalitati precum Timotei Cipariu si Aron Pumnul. Craiul Muntilor de mai tarziu se evidentiaza astfel in initierea si organizarea tuturor adunarilor de la Blaj in care romanii isi cereau drepturile milenare. Acolo, pe Campia Libertatii, el s-a adresat in principal oamenilor de rand care sufereau crunt de pe urma iobagiei. Pe atunci, romanii suportau cu greu statutul in care erau obligati sa traiasca. Pe langa faptul ca aurul si lemnul Apusenilor se scurgea spre Pesta, oamenii erau obligati sa munceasca fara bani pe mosiile nenumarate ale grofilor si nemesilor. Motii care posedau car si vite de jug trebuiau sa plateasca taxe foarte mari. Dreptul de a folosi moara din sat trebuia platit cu bani grei catre aceiasi grofi straini. Romanii nu aveau voie sa pescuiasca, nici sa vaneze. Carciumile si dreptul de a vinde bauturi alcoolice apartineau tot domeniilor nemesesti care le exploatau cu profit. Daca vreun mot dorea sa creasca porci sau sa se ocupe de stuparit, trebuia sa plateasca anual o taxa peste puterile sale. Din postura de lider regional, Iancu intra in conflict cu tabara opusa ideologic condusa de Simion Barnutiu, adversarul sau politic. In scurt timp, Iancu il acuza pe Barnutiu si pe cei din grupul sau ca nu sunt altceva decat unionisti cu numele, carora le repugna lupta. Autoritatile maghiare afla de renasterea spiritual-politica a romanilor si actiuneaza pripit si cu mare cruzime. La Mihalt sunt ucisi multi romani. La Turda, soldatii secui batjocoreau populatia autohtona, taind parul fetelor si zdrobindu-i in batai pe taranii romani. Groful Nemegyei il ameninta deschis pe Iancu, promitandu-i ca, in cazul in care motii nu se vor intoarce la taiatul padurilor, va trimite soldatii secui deja vestiti pentru salbaticia lor. Avand inca in memorie martiriul motilor Horea, Closca si Crisan, Iancu-i raspunde ca motii vor deveni mai salbatici decat orice secui... Aproape 1.200 de ani de ura si resentimente reciproce nu mai pot fi staviliti. Burghezia maghiara se autoconstituie in garda nationala. Popa Simion Balint din Rosia Montana cere ungurilor sa renunte la acest gest provocator. Formatiunile paramilitare menite sa terorizeze miscarile romanesti erau insa incurajate atat de guvernul din Budapesta cat si de nobilimea maghiara locala. Loc de pace nu mai era. Aveau sa vorbeasca armele. Inca o data romanii din Ardeal se vad nevoiti sa lupte impotriva aceleiasi natii straine care profita de impactul international al Revolutiei de la 1848, atat pentru a se rupe din Imperiul Austro-Ungar, cat mai ales de a scapa de populatia majoritara autohtona.

Apostolul motilor

"Deie-si parerea Europa, judece popoarele civilizate, noi ne luptam pentru libertatea noastra asuprita de a veacurilor nedreptate"

Dupa o serie de victorii mici, Kossuth Lajos, conducatorul Revolutiei de la 1848 din Ungaria, reuseste sa proclame pe moment independenta natiunii maghiare fata de Imparatul de la Viena. In prima instanta, in cautare urgenta de aliati in fata trupelor imperiale austriece, Kossuth Lajos incearca o apropiere de Iancu si romanii pe care incearca sa-i atraga de partea sa. La inceput, romanii par interesati de idealurile revolutionare dar, in momentul in care Iancu afla ca liderii maghiari nu vor sa recunoasca natiunea romane, tiraniile si atrocitatile aristocratilor maghiari din Ardeal, plus neacordarea de drepturi si libertati egale romanilor, ruptura este definitva. Iancu ia decizia dureroasa de a-si inarma poporul si de a se lupta pana la unul cu garzile lui Kossuth. Conjunctura politica creata l-a fortat pe Iancu sa se alieze cu Viena, asigurandu-l pe imparat de sprijinul sau in fata rebeliunii maghiarilor, in schimbul recunoasterii unor drepturi fundamentale pentru natiunea romana. Liderii maghiari ataca primii. La ordinul guvernului din Pesta, comisarul Vay executa la Targu Mures pe tanarul tribun Vasile Pop din Nasna, iar in Cluj pe tribunii Batraneanu si Simonici. Infuriate, masele de romani cauta razbunarea. Alba Iulia cade, iar garda maghiara este dezarmata violent, circa 600 de soldati unguri fiind linsati de multimea de romani furiosi. Avram Iancu intervine personal pentru a calma situatia si a organiza rezistenta motilor in fortareata naturala de piatra a Apusenilor.

La data de 19 octombrie 1848, Craisorul isi mobilizeaza oamenii in trei tabere principale: la Bistra, sub conducerea tribunului Alexandru Bistran, la Campeni sub tribunul Nicolae Corches si la Bucium, sub vicetribunul Dionisie Popoviciu. Pe data de 25 octombrie a aceluiasi an, o forta de atac maghiara, compusa din husari si secui si condusa de contele Bethlen, baronul Banfy si capitanul Baumgarten, porneste spre Cricau pentru a distruge legiunea viceprefectului Balas. Datorita tacticii de lupta desavarsite aplicata de Iancu, corpul expeditionar dusman este zdrobit. Romanii aproape nu mai pot fi opriti, oriunde intampinau rezistenta, se infuriau si se dedau la razbunari. In comunele Sard, Ighiu si Bucerdea, macelul se dezlantuie, foarte putini nemesi scapand cu viata din fata maselor populare furioase care plateau razbunarea unei tiranii seculare. In plus, motii nu au uitat macelul de la Mihalt. La sfarsitul lui martie 1849, motii lui Iancu erau insa inconjurati din toate partile de fortele armate ale guvernului maghiar. Biruitori momentan, ungurii nu au invatat insa nimic din lectia razboilului. In loc sa se impace cu natiunea romana, Kossuth trece la amenintari, optand pentru o campanie de lichidare a oricarui element romanesc.

La sugestia proaspatului consilier Edmont Beoty, el instituie crudele "tribunale de sange"precum si "echipe de vanatoare", adevarate politii politice insarcinate cu represiunea si pedepsirea revolutionarilor romani. Zeci, sute, mii de romani vor fi ucisi de aceste echipe ale mortii. Nu exista petec din Ardeal care sa nu inregistreze victime valahe. Familii intregi au fost exterminate. Echipele lui Iosif Teney din Targu Mures si Ludovic Szabo din Turda se lauda ca au executat fara judecata sute de romani... Presa maghiara de la Pesta noteaza cu mandrie despre vanatorile de romani din comunele Bichis, Cecalaca, Ozd, Geogiu, Sacaramb, Balsa, Ocna Sibiului, Secas. Adapostit in munti, Avram Iancu intocmeste o replica pe masura. Constienti de faptul ca daca romanii din Apuseni nu vor fi lichidati, razbunarea acestora nu va intarzia, garzile maghiare se decid sa atace frontal Apusenii. Decizie foarte prost inspirata, deoarece, motii erau cunoscatori excelenti ai terenului, iar ura lor impotriva cruzimilor nemesilor nu mai putea fi stinsa de nimic.

Leul din cetatea cu brazi

"Nu stiu alta modalitate decat sa se extermine cu desavarsire romanii si sa se arda toate satele romanesti de la munte" - Colonelul Cztetz - roman maghiarizat

Intre muntii Huedin si Gilau, cetele de gardisti maghiari au parte de prima confruntare cu motii. La Marisel, lupta capata proportii mitice. Ungurii sunt prinsi in capcana de femeile motilor conduse de legendara Pelaghia Rosu, mama capitanului Indreiu Rosu. Imbracate in alb si inarmate cu topoare si furci, motoganele infuriate, asemenea unor amazoane legendare, ataca trupele maghiare de pe versanti. Confuzi, nemesi dau sa se retraga, dar sunt atacati de barbatii moti care le taie retragerea din trei puncte separate. Ungurii fug pe loc dupa ce comandantul Geley este grav ranit. La Huedin are loc o ciocnire asemanatoare. La Varful Batranii, motii ataca o alte trupa ungureasca, lupta dureaza nu mai putin de 6 ore, romanii reusind sa infranga invazia. Prefectul favorit al lui Iancu, legendarul preot Simion Balint este delegat de Craisor sa apere Valea Ariesului, punct strategic de maxima importanta pentru accesul in Apuseni. La Iara se da una dintre cele mai eroice batalii din istoria Ardealului. Cetele romane conduse de Clemente Aiudeanu, Dionisie Telechi si Ion Galgoti lovesc avangarda gardista. Atacul lancierilor moti este decisiv. Honvezii si husarii fug lasand in urma 121 morti si 15 raniti. Atacurile ulterioare ale gardistilor sunt respinse in totalitate de popa Balint si oamenii sai alaturi de tribunul Balaceanu venit din Muntenia.

Ungurii se razbuna pe populatia civila romaneasca, incendiind sate si biserici si ucigand pana si copiii sau batranii care nu avusesera timp sa fuga. Pentru a da o ultima lovitura rezistentei organizate de Iancu, Kossuth Lajos il insarcineaza pe maiorul Hatvani cu comanda celei mai mari parti a armatei maghiare. Dupa cateva mici victorii in care soldatii sai incendiaza satele de romani, Hatvani sufera o infrangere dureroasa la Abrud. Incet-incet, armata sa este magistral incercuita de Iancu, orice incercare de retragere fiind aspru pedepsita de motii cei cranceni. Un numar de 5.000 de honvezi aveau sa isi lase oasele in Tara de Piatra. Hatvani fuge cu groaza mortii, trezindu-se cu oastea distrusa. "Sa fuga fiecare cum poate" a fost ultimul sau ordin catre armata sa. Printr-o minune a reusit sa scape cu viata, ajungand la Brad insotit doar de o mana de soldati si cativa ofiteri. Dar cosmarul gardistilor nu s-a sfarsit aici. Tribunul Ioan Gombos si preotul Simion Groza a urmarit ramasitele armatei dusmane pana dincolo de Muntii Zarandului.

Pentru a scapa de raspundere, maiorul Hatvani arunca vina pe umerii celor 57 de supravietuitori sasi din legiunea germana cu care era in alianta. Nu-l mai crede nici macar Kossuth. In urma asasinarii bunului sau prieten, capitanul Buteanu, Iancu isi da seama ca razboiul avea sa mai dureze. O noua batalie avea sa aiba loc la Abrud, unde armata contelui Kemeny sufera o infangere categorica. Atat de categorica incat la masa de seara Kemeny a exclamat furios "Dracu' sa se mai bata cu popii". Adevarul este ca cei mai duri conducatori din ramata lui Iancu erau intr-adevar preoti: Balint, Moldovan, Vladutiu, Groza, Gombos si Fodoreanu. La Fantanele, Avram Iancu reputeaza probabil cea mai importanta victorie din cadrul razboiului purtat in Apuseni.

Omul cu fluierul

"Draga Iancule, libertatea nationala nu poate veni de la curtile imparatesti si din mila imparatilor, ci numai dintr-o unire stransa dintre toti romanii si dintr-o ridicare a tuturor impreuna si in solidaritate cu popoarele impilate" - Nicolae Balcescu

Nesteptatele victorii ale motilor aprind flacara sperantei peste munti, in Valahia, acolo unde Nicolae Balcescu spera la eliberarea tarii cu ajutorul fortelor conduse de Avram Iancu. Ideea moare in fasa, deoarece Kossuth dorea sa vada stramutate in Muntenia legiunile lui Iancu, Ardealul devenind astfel o tinta usor de cucerit. Kossuth exploateaza trairile nationaliste si unioniste ale Craiului Muntilor, propunandu-i prin Balcescu gradul de general in armata maghiara regulata. Iancu simte manipularea si nu primeste. Balcescu si Iancu se intalnesc la Brad, unde capetenia motilor explica prietenului sau valah istoria adevarata a raporturilor dintre cele doua popoare, alaturi de refuzul sistematic al guvernului condus de Kossuth de a acorda drepturi egale pentru romanii din Ardeal. Spre a doua jumatate a lunii iulue 1849, revolutia maghiara este definitiv infranta atat in campia Pannoniei, cat si in Transilvania. Armatele tarului Rusiei chemate in ajutor de imparatul austriac Franz Joseph au zdrobit grosul armatei maghiare la Sighisoara. Slabite de luptele cu motii, coplesite de armatele austriece si rusesti peste care se adauga tradarea unor generali maghiari, trupele revolutionare capituleaza la Siriu pe data de 13 august 1849.

Dupa dovada de credinta aratata regimului habsburgic, Iancu spera ca imparatul sa recunoasca si sa intareasca stapanirea Ardealului de catre romani. In aceasta directie, intreprinde numeroase calatorii spre Viena, atat singur cat si insotit de tribunii sai credinciosi. Tanarul imparat este un diplomat perfect, acordand o bunavointa aparenta capetenilor romane. In realitate, austriecii urmareau refacerea auroritatii monarhice absolutiste, nerespectand nici macar depozitiile din Constitutia decretata de ei insisi. Perfida atitudine a imperialilor zguduie intreaga fiinta a lui Avram Iancu. Armata imperiala se teme de forta romanilor coalizati pentru prima oara in jurul unui lider autohton cu o forta carismatica atat de mare. In consecinta, le ordona predarea armelor. Romanii nu au incredere, secolele in care pentru ei cuvantul strain se tranformase in dusman isi spun cuvantul. Precipitati, austriecii il aresteaza pe Craisor la Halmagiu, dar poporul afla si ameninta garda cu linsarea, ofiterul care era la comanda fiind nevoit sa-l elibereze, declarand ca totul era o greseala...

Iancu ia din nou drumul Vienei doar pentru a se convinge inca o data de soarta cea trista. Nici autonomia, nici integrarea intr- o singura tara a teritoriilor locuite de romani nu se incadreaza in conceptia rigida a habsburgilor imperiali. Austriecii raman surzi si la rugamintile de a le da castig de cauza motilor in privinta "Cauzei padurilor" sau a infintarii unei academii de drept pentru romanii ardeleni. Necazurile si umilintele se dovedesc atat de grele incat psihicul eroului cedeaza. Boala i se agraveaza spre pragul anului 1870. Halucinatiile si viziunile chinuitoare, alaturi de boli si avitaminoze, pun stapanire pe organismul sau slabit. Iancu este bolnav de inima rea. Incet-incet pierde contactul cu realitatea, gasind linistire doar in plimbari dese prin paduri si nesfarsite cantari la fluier.

Pe data de 10 septembrie 1872 s-a culcat pe o rogojina in casa prietenului sau Ion Stupina. Dimineata era mort in urma unei hemoragii puternice. Nu avea asupra lui decat fluierul sau de cires, jalba catre imparat si o naframa rupta. La inmormantare au plans Apusenii. Toti motii au tinut sa fie prezenti pentru a-si saluta viteazul comandant. Prohodul a fost incheiat de 36 de preoti in frunte cu prietenii sai apropiati Mihalteanu si popa Balint. Alaiul mortuar a strabatut Tara de Piatra pana la biserica Tebei, unde Iancu a fost inhumat sub gorunul lui Horea, celalat mare erou al motilor.

Preluat de pe descopera.ro

Scris de: Razvan OCHIANA

razwan_vs@yahoo.com

DA, Mişcarea Legionară îl vrea demis pe Băsescu!

Duminică, 29 iulie, toţi românii, dar mai ales simpatizanţii ideologiei legionare sunt aşteptaţi să-şi exercite dreptul, devenit datorie, de a vota DA, pentru demiterea preşedintelui T. Băsescu. Aceasta, dintr-o serie de considerente legitime:

• nu este vorba despre Antonescu/Ponta vs. Băsescu, ci despre activitatea lui Băsescu din ultimii ani;
• tinerii pleacă din ţară, îndemnaţi, într-un mod arogant şi sfidător, chiar de preşedinte;
• Băsescu a fost el însuşi securist, iar pericolul comunist cu care ameninţă în anul 2012 este o inepţie;
• Băsescu a eliminat justiţia şi separarea puterilor în stat şi se elijează în protectorul democraţiei, asta deşi îndeamnă cetăţenii să boicoteze referendumul;
• numărul şomerilor şi al firmelor falimentare a atins cote alarmante în regimul Băsescu-Boc;
• ne-am săturat de Videanu, Udrea, Berceanu, Blejnar şi toată clica portocalie;
• nici persoanele active, nici pensionarii nu trăiesc bine. Dimpotrivă, au avut veniturile reduse;
• dacă Băsescu revine la Cotroceni, va urma o conducere şi mai dictatorială;
• dacă Băsescu revine la Cotroceni, evreul M.R.U. va fi din nou premier şi va reîncepe politica anti-românească de înstrăinare a ţării;
• dacă Băsescu revine la Cotroceni, va reactiva mijloacele prin care România devine stat-poliţienesc;
• este momentul ca activiştii băsişti, chiar dacă stau ascunşi ca şobolanii şi refuză exerciţiul democratic de a vota, să înţeleagă ce înseamnă voinţa majorităţii.

Aşadar, dacă nu trăieşti bine, daca iti pasa de cei din jurul tau dacă eşti sătul de Udrea, M.R.U. sau Boc, dacă vrei o ţară ca afară, votează DA!

Scris de: Cosmin ANDREI

andreicosmin1990@yahoo.com

Cronologie Legionară

1927

24 Iunie (Ziua Sf. Ioan Botezătorul, ziua de Sânziene) - CORNELIU ZELEA CODREANU înfiinţează LEGIUNEA "ARHANGHELUL MIHAIL" împreună cu: ION I. MOŢA, RADU MIRONOVICI, ILIE GÂRNEAŢĂ, CORNELIU GEORGESCU, la Iaşi, în str. Florilor nr. 26.
20 Iulie - moare Regele Ferdinand; se instituie un Consiliu de Regenţă pentru principele minor Mihai 
10 Iulie - Congresul Conducătorilor Mişcării Studenţeşti - la Mănăstirea Neamţului
1 Aug. - apare nr. 1 din revista Legiunii, "PĂMÂNTUL STRĂMOŞESC"
15 Sept. - revista "Pământul Strămoşesc" publică principiile de organizare a Legiunii
Oct. - ANDREI C. IONESCU întemeiază primul cuib legionar din Bucureşti; primele şedinţe s-au ţinut la Căminul studenţesc Sf. Voievozi
15 Oct. - revista "Pământul Strămoşesc" are 2586 abonaţi
8 Nov. - primii legionari depun LEGĂMÂNTUL pentru lupta în cadrul Legiunii (CĂPITANUL, MOŢA, MIRONOVICI, GÂRNEAŢĂ, C. GEORGESCU, GH. CLIME, ION BANEA, MILE LEFTER, NICULAE TOTU, TRAIAN COTIGĂ) şi primesc săcuşorul cu pământ
10 Dec. - Congresul UNSCR (Uniunea Naţională a Studenţilor Creştini Români) are loc la Oradea

1928

Iarna - Organizare de cuiburi
Primăvara vara - tabără de muncă la cărămidăria din Ungheni împreună cu Frăţiile de Cruce pentru ridicarea Căminului cultural creştin, muncă la grădina de zarzavat pentru hrană şi comerţ cu zarzavat pentru a căştiga bani pentru Legiune
Toamna - Căpitanul îşi deschide birou de avocatură la Ungheni pentru acoperirea lipsurilor materiale

1929

3-4 Ian. - prima adunare a şefilor de cuib din toată ţara - la Iaşi (existau cca 40-50 cuiburi)
4 Ian. - întemeierea Senatului Legiunii
20 Ian. - Căpitanul (Corneliu Zelea Codreanu) ţine o conferinţă la Centrul Studenţesc Bucureşti despre Generaţia Nouă
Vara - două marşuri organizate de Căpitan cu legionarii şi cu tinerii din Frăţiile de Cruce, pentru educarea acestora în spirit legionar: responsabil, ordonat, corect, curajos, muncitor.
Nov. - legionarul ANDREI C. IONESCU este ales preşedinte al Centrului Studenţesc Bucureşti
1-3 Dec. - Congresul UNSCR la Craiova, unde Andrei C. Ionescu conferenţiază despre mişcările studenţeşti dominate de însufleţirea Căpitanului; după Congres, legionarii defilează în costume naţionale, în grup compact, sub comanda lui ION BANEA
10 Dec. - Biserica Sf. Anton (Curtea Veche) din Bucureşti este aleasă ca biserica studenţimii (duhovnicul studenţimii fiind preotul N. Georgescu-Edineţi)
15 Dec. - prima întrunire publică legionară organizată de Căpitan în Moldova, la Bereşti, Slivna, Comăneşti, Găneşti (în afara jud. Iaşi); în zilele următoare are loc marşul pe Valea Horincii (jud. Cahul - Basarabia)
23-27 Dec. - marşul de propagandă legionară organizat de Căpitan în Ardeal, la Ludoşul de Mureş, Gheţa, Gligoreşti, Gura Arieşului (Turda)

  1930

20 Ian. - marş legionar în jud. Tecuci organizat de Niculae Totu
Ian.-Febr. - marşul de propagandă legionară organizat de Căpitan în Basarabia, la Oancea şi Cahul 
Febr. - Ion Zelea Codreanu, tatăl Căpitanului, intră în Mişcarea Legionară, devenind membru al Senatului Legionar
26 Ian. - prof. Traian Brăileanu, membru în Senatul Legionar, conferenţiază în Bucureşti despre Legiune
25 Martie - manifestaţie împotriva comunismului organizată de Căpitan în sala Societăţii Tinerimea Română
10 Apr. - ciocniri sângeroase între invalizii de război şi jandarmii guvernului ţărănist, studenţimea participând alături de invalizi, iar Căpitanul se înscrie ca apărător al studenţilor arestaţi cu acest prilej
13 Apr. - înfiinţarea GĂRZII DE FIER - organizaţia de tineret pentru lupta împotriva comunismului (s-au înscris, până la urmă, doar legionarii)
8 Iunie 1930 - Prinţul Carol devine regele României (Carol al II-lea)
Iunie-Iulie - ţăranii din Borşa (Maramureş) se revoltă împotriva exploatatorilor străini
Iulie - marşul proiectat în Basarabia de Căpitan este interzis de autorităţi
1-3 Dec. - Congresul UNSCR la Brăila
8 Nov. - inaugurarea primului sediu din Bucureşti al Legiunii (Calea Victoriei nr. 40, sediu închiriat)

1931

11 Ian. - Guvernul prezidat de Ion Mihalache, şeful Partidului Naţional Ţărănesc, dizolvă Legiunea şi Garda de Fier, arestându-l pe Căpitan şi pe alţi legionari: Mile Lefter, Ion Banea, Niculae Totu.
27 Febr. - judecarea şi achitarea Căpitanului şi a celorlalţi, dar Garda de Fier şi Legiunea rămân dizolvate în mod abuziv, contrare sentinţei judecătoreşti definitive (apărarea a fost asigurată de Ion I. Moţa, C. Georgescu etc.)
6 Martie - comandantul legionar TRAIAN COTIGĂ este ales preşedinte al Centrului Studenţesc Bucureşti
31 Aug. - Garda de Fier candidează la alegerile parţiale din jud. Neamţ sub numele de "Gruparea Corneliu Zelea Codreanu" şi obţine 11 300 voturi, iar Căpitanul este ales Deputat de Neamţ în Parlamentul României

1932

Ian. - Ion Zelea Codreanu, membru al Senatului Legionar, candidează din partea Grupării Corneliu Zelea Codreanu la alegerile parţiale din Tutova
Martie - Guvernul prezidat de Iorga - Argetoianu dizolvă din nou Garda de Fier, sediile sunt sigilate, se fac arestări, iar Căpitanul, deşi era deputat în Parlamentul României din partea Grupării Corneliu Zelea Codreanu, este împiedicat să vorbească în Parlament; alegerile parţiale din Tutova sunt amânate pentru 17 Apr.
18 Apr. - Ion Zelea Codreanu este ales Deputat de Tutova (din partea Mişcării) în Parlamentul României
Iunie - căderea guvernului Iorga
Iulie - legionarii candidează la alegerile generale şi câştigă cinci locuri de deputat în Parlamentul României, Căpitanul fiind deputat de Cahul şi Ion Zelea Codreanu - deputat de Bârlad
10 Dec. - Căpitanul înfiinţează gradul de comandant legionar şi înaintează la acest grad prima promoţie de legionari: ION BANEA, ION DUMITRESCU-BORŞA, NICULAE TOTU, ANDREI C. IONESCU, TRAIAN COTIGĂ, ION BELGEA.

1933

Mai - se alcătuieşte "echipa morţii" (adică echipa de sacrificiu, dispusă a primi moartea, hotărâtă a merge înainte pentru lupta naţionalistă românească, trecând prin moarte) care străbate ţara în marşuri şi cântece, făcând propagandă Mişcării Legionare.
21 Mai - apare CĂRTICICA ŞEFULUI DE CUIB de Corneliu Zelea Codreanu (sub titlul Fascicola legionarului)
10 Iulie - digul de la Vişani
Iulie - tabăra legionară de muncă de la Roşcani (jud. Cahul - Basarabia)
4 Aug. - începe construcţia sediului legionar Casa Verde, din Bucureştii Noi, sub conducerea comandantului legionar, principele Alecu Cantacuzino; planurile de construcţie au fost întocmite de C-tin Iotzu, asistentul arh. Ion Mincu
23 Nov. - studentul legionar Virgil Teodorescu este asasinat de jandarmi la Constanţa în timp ce lipea afişe pentru Garda de Fier (în vederea alegerilor generale din dec.)
28 Nov. - legionarul Niţă Constantin este asasinat de autorităţi
9 dec. - legionarul N. Bălăianu este asasinat de autorităţi
- primul ministru I. Gh. Duca, şeful Partidului Naţional Liberal dizolvă Garda de Fier, sediile legionare sunt devastate, se fac 18 000 de arestări ilegale în toată ţara, împiedicând astfel Garda (care depusese candidaturi în toate judeţele) să participe la alegerile din 20 Dec.
29 Dec. - I. Gh. Duca este împuşcat pe peronul gării Sinaia de NICADORI (Nicolae Constantinescu, Ion Caranica şi Doru Belimace), apoi Nicadorii se predau autorităţilor
- este asasinat de poliţişti Sterie Ciumetti, secretarul Căpitanului

1934

5 Apr. - judecarea şi achitarea Căpitanului şi a conducerii Mişcării Legionare în procesul I. Gh. Duca; sunt condamnaţi Nicadorii la muncă silnică pe viaţă
15 Mai - tabăra legionară de muncă de la Giuleşti
Iunie-Oct. - tabăra legionară de muncă din com. dealul Negru (jud. Cluj)
Iulie-Sept. - tabăra legionară de muncă pe muntele Rarău
Iulie-Oct. - tabăra legionară de muncă la Cotiugenii Mari (jud. Soroca - Basarabia)
Iulie-Sept. - tabăra legionară de muncă de la Avereşti ("Golani"), lângă Roman-Neamţ
Nov. - Căpitanul Emil Şiancu, comandant legionar, apărătorul moţilor în procesul acestora cu exploatatorii străini, este achitat la Curtea cu juri din Bucureşti
17 Dec. - Ion I. Moţa participă la Congresul Fascist de la Montreux (Elveţia)

 1935

17-19 Apr. - Congresul UNSCR - la Craiova
Apr. - întemeierea Asociaţiei Generaţiei Mişcării Studenţeşti de la 1922 sub conducerea lui Ion I. Moţa
5 Iunie - Căpitanul înfiinţează PARTIDUL "TOTUL PENTRU ŢARĂ" (ca expresie politică a Mişcării Legionare) sub conducerea gen. GH. CANTACUZINO - GRĂNICERUL
Iulie-Sept. - tabăra legionară de muncă de la Carmen Sylva condusă de Căpitan
Iunie-Aug. - tabăra legionară de muncă de la Drăgăşani
Iunie-Oct. - tabăra legionară de muncă din Giurgiu
Iunie-Sept. - tabăra legionară de muncă de la mănăstirea Izbuc (jud. Bihor)
Iulie-Sept. - tabăra legionară de muncă de la mănăstirea Buga (jud. Lăpuşna - Basarabia)
Iulie-Oct. - tabăra legionară de muncă de la Aciliu (jud. Sibiu)
Iulie-Sept. - tabăra legionară de muncă de la mănăstirea Arnota
Iulie-Oct. - tabăra legionară de muncă din com. Lat Laz (jud. Alba)
Iulie-Sept. - tabăra legionară de muncă din com. Marca (jud. Sălaj)
Iulie-Oct. - tabăra legionară de muncă din com. Valea Mare (jud. Bălţi - Basarabia)
Iulie-Sept. - tabăra legionară de muncă din com. Ineu (jud. Arad)
Aug.-Sept. - tabăra legionară de muncă Iancu Flondor (jud. Storojineţ)
Aug.-Oct. - tabăra legionară de muncă din com. Nicoreşti (jud. Tecuci)
Aug. - tabăra legionară de muncă din com. Baciu (jud. Braşov)
Sept. - începe tabăra legionară de muncă de la Cluj - Ardealul tânăr legionar, sub conducerea lui Ion Banea (durează până în Nov. 1936)
Sept.-Oct. - tabăra legionară de muncă de la mănăstirea Mamu (jud. Vâlcea)
4 Oct. - Sf. Sinod interzice taberele legionare de muncă pentru biserici
29 Sept. - Căpitanul înfiinţează COMERŢUL LEGIONAR
14 Nov. - Căpitanul înfiinţează Cooperativa Legionară din Bucureşti
6 Dec. - Căpitanul începe scrierea primului volum din celebra carte "PENTRU LEGIONARI", la Carmen Sylva (cartea o termină în apr. 1936 şi o publică în oct. 1936); în perioada cât a lipsit din Bucureşti l-a lăsat locţiitor pe prof. univ. VASILE CRISTESCU la sediul central legionar din str. Gutenberg nr. 3

1936

Martie - Ion I. Moţa publică culegerea sa de articole "Cranii de lemn"
3-5 Apr. - Congresul UNSCR - la Tg. Mureş
Mai - deschiderea taberei legionare de muncă de la Rădăuţi sub conducerea prof. Tr. Brăileanu
16 Iulie - Mihail Stelescu, fost comandant legionar (exclus din Legiune pentru încercarea repetată de a-l asasina pe Căpitan) este împuşcat de o echipă de 10 legionari (DECEMVIRII); aceştia s-au predat apoi autorităţilor şi au fost condamnaţi la muncă silnică pe viaţă.
Iulie-Sept. - tabăra legionară de muncă de la Carmen Sylva condusă de Căpitan
Iulie-Oct. - tabăra legionară de muncă de la Băile Herculane
Iulie-Oct. - tabăra legionară de muncă de la Hotarele (jud. Ilfov)
Iunie-Sept. - tabăra legionară de muncă de la Cărpiniş (Sibiu)
Iulie-Oct. - tabăra legionară de muncă de la Călineşti-Topoloveni Muscel (Argeş)
Iulie-Oct. - tabăra legionară de muncă "Ardealul tânăr legionar"
Aug. - tabăra legionară de muncă de la Susai (Predeal)
26 Oct. - Căpitanul înfiinţează CORPUL MUNCITORESC LEGIONAR sub conducerea ing. GH. CLIME
6 Nov. - Căpitanul înfiinţează Asociaţia "PRIETENII LEGIUNII" sub conducerea prof. comandant legionar EUGEN IONICĂ
24 Nov. - echipa legionară condusă de gen. Gh. Cantacuzino - Grănicerul şi formată din: av. Ion I. Moţa, dr. av. V. Marin, av. N. Totu, preot I. Dumitrescu-Borşa, ing. Gh. Clime, diplomat Al. Cantacuzino şi ec. Bănică Dobre pleacă în Spania ca luptători împotriva comunismului
6 Dec. - Căpitanul întemeiază cel mai înalt grad legionar: Buna Vestire şi înaintează în acest grad pe: ION I. MOŢA, GH. CLIME, RADU MIRONOVICI, ILIE GÂRNEAŢĂ, MILE LEFTER şi C. GEORGESCU.

1937

13 Ian. - ION I. MOŢA şi VASILE MARIN mor eroic pe frontul anticomunist din Spania, la Majadahonda
13 Febr. - funeraliile Moţa - Marin şi înhumarea acestora în mausoleul de la Casa Verde din Bucureştii Noi
26 Febr. - guvernul desfiinţează căminele şi cantinele din toate centrele universitare, măsură îndreptată împotriva studenţimii care se orienta în proporţii din ce în ce mai mari spre legionari
1 Martie - guvernul închide toate Universităţile din ţară
14 Iunie - începe construcţia noului sediu legionar din str. Gutenberg nr. 3 (lângă cel vechi care devenise neîncăpător)
15 Sept. - campania de strângere a fierului vechi
  26 Sept. - finalizarea şi sfinţirea Casei Verzi din Bucureştii Noi; are loc o expoziţie de presă legionară
Oct. - GEN. GH. CANTACUZINO - GRĂNICERUL se stinge din viaţă şi este condus pe ultimul drum pământesc de o masă imensă de bucureşteni şi de coloane legionare 
Ing. comandant al Bunei Vestiri GH. CLIME devine şeful PARTIDULUI ”TOTUL PENTRU ŢARĂ”
Oct. 1937 - Căpitanul inaugurează Consumul Legionar Obor (Bucureşti)
Oct. 1934 - Căpitanul inaugurează Pensiunea Legionară din Predeal
1 Nov. 1937 - Căpitanul inaugurează Restaurantul Legionar din Bd. Basarab (Bucureşti)
7 Nov. 1937 - Căpitanul inaugurează Restaurantul Legionar Muncitoresc din cartierul Griviţa (Bucureşti).
22 Nov. 1937 - Căpitanul inaugurează Restaurantul Legionar din Bd. Elisabeta (Bucureşti)
2 Dec. - Partidul Totul Pentru Ţară depune candidaturile legionare în vederea alegerilor generale în 72 de judeţe
10 Dec. 1937 - Căpitanul inaugurează primul magazin legionar de stofe şi manufactură din Bucureşti.
14 Dec. - este asasinat legionarul Mihai Ţurcanu (în campania electorală)
20 Dec. - ultimele alegeri libere - Partidul Totul Pentru Ţară obţine locul II pe Bucureşti şi locul III pe ţară, având dreptul la 66 locuri în Parlament, în condiţiile în care s-au furat din urne cca. 700 000 de voturi pentru legionari (după cum a declarat Eugen Cristescu - director în 1937 în Serviciul Secret de Informaţii - la procesul gen. I. Antonescu din 1946)

1938

10 Febr. - instaurarea dictaturii carliste şi desfiinţarea Partidului Totul Pentru Ţară (odată cu toate celelalte partide) (ATENŢIE: A fost desfiinţat doar Partidul Totul Pentru Ţară - expresia politică a Mişcării Legionare, iar nu Mişcarea)
OBSERVAŢIE: Nimeni nu a desfiinţat niciodată Mişcarea Legionară care, prin definiţie, ca orice altă Mişcare, nu poate fi decât auto-înfiinţată sau auto-desfiinţată (de la sine); nu se pot interzice decât manifestările politice ale unei Mişcări.
17 Apr. - CĂPITANUL este arestat în noaptea de 16-17 apr. (de Florii) pentru scrisoarea particulară trimisă lui Nicolae Iorga prin care îl numeşte pe acesta "incorect sufleteşte" şi este condamnat abuziv - pentru "ultragierea unui consilier regal" (Iorga devenise consilier regal "peste noapte") la 6 luni detenţie; deţinut la Jilava
Mai - Căpitanului i se intentează încă un proces (rămas în analele Justiţiei ca un trucaj grosolan, fără probe) .
    - sute de legionari sunt închişi în lagăre, la Miercurea Ciuc şi Vaslui, printre care şi MIRCEA ELIADE, prof. NAE IONESCU etc.
25-27 Mai - Căpitanul este condamnat la zece ani muncă silnică; deţinut la închisoarea Râmnicu Sărat.
Tot în cursul primăverii se formează Comandamentul "de prigoană" pentru menţinerea legăturilor între legionarii rămaşi nearestaţi (structura acestuia fiind instabilă din cauza arestărilor ulterioare; din acesta au făcut parte: Ion Belgea, Radu Mironovici, Constantin Papanace, Iordache Nicoara, Nicoleta Nicolescu, Vasile Cristescu, Alecu Cantacuzino şi Horia Sima.)
Notă: Toţi aceştia au fost arestaţi, mai puţin Horia Sima.
18 Iunie - prof. univ. Vasile CRISTESCU şi av. Al. CANTACUZINO evadează în timp ce erau transportaţi din lagărul Miercurea Ciuc spre Jilava şi preiau conducerea Comandamentul "de prigoană"
Iulie - procesul (de asemeni trucat şi fără probe, similar cu al Căpitanului) a nouăsprezece fruntaşi legionari: ing. Gh. CLIME, dr. av. I. BANEA, prof. univ. V. CRISTESCU, av. Al. CANTACUZINO, dr.av. Tr. COTIGĂ, dr.teolog Gh. FURDUI, ec. Gh. ISTRATE, av. M. POLIHRONIADE, av. N. TOTU, prof. Eugen IONICĂ, cpt. rezervă Emil Şiancu, prof. Sima Simulescu, av. Al. Ch. Tell, ec. Bănică Dobre, dr. Paul Craja, dr. Şerban Milcoveanu-preşed. UNSCR, av. Radu Budişteanu, ing. Virgil Ionescu, Gh. Apostolescu, Serafim Aurel.
1-28 Nov. - au loc o serie de atentate stupide, săvârşite din ordinul lui HORIA SIMA care făcea legătura între Comandamentul "de prigoană" şi legionarii liberi, transmiţând cu de la sine putere ordine, fără ştirea  Comandamentului "de prigoană" şi în pofida ordinului lansat de CĂPITAN încă din febr. şi reînnoit din închisoare, de linişte şi tăcere (o bombă la sinagoga din Timişoara, incendierea unor fabrici de cherestea, aruncarea în aer a castelului de apă din Cluj etc., culminând cu atentatul asupra rectorului Facultăţii din Cluj, Ştefănescu-Goangă).
NOTĂ: Cei din Comandamentul "de prigoană" trebuiau să stea ascunşi pentru că erau arhicunoscuţi de poliţie, iar legătura între ei şi legionarii din ţară rămaşi liberi trebuia să se facă prin cineva necunoscut, iar cum Horia Sima s-a "oferit" pentru acesta, a fost acceptat.
29-30 Nov. - în noaptea noaptea Sf. Andrei CĂPITANUL ESTE ASASINAT prin strangulare de jandarmi (împreună cu Nicadorii şi Decemvirii), lângă pădurea TÂNCĂBEŞTI (kilometrul 30 pe şoseaua Bucureşti-Ploieşti), la vârsta de 39 de ani .
***********************************************************************************************************************************************

1939

7 Ian. - explozia laboratorului legionar de produse explozibile din str. Căpitan Oarcă, condus de lt. N. Dumitrescu după indicaţiile lui Horia Sima (deşi Comandamentul de prigoană era condus de prof. Vasile Cristescu) şi sunt arestaţi 18 legionari
26 Ian. - prof. VASILE CRISTESCU este împuşcat de poliţişti în locuinţa unor prieteni, fiind trădat din dispoziţia lui Horia Sima (pentru ca Sima să poată parveni apoi la conducerea Mişcării nestingherit de comandanţii legionari mai importanţi decât el)
4 Febr. - Horia Sima fuge la Berlin, trecând frontiera ungară, predând legăturile cu legionarii liberi lui Mihai Vârfureanu care s-a dovedit a fi agent al Siguranţei
5 Iunie - Miti Dumitrescu (cel ce-l va ucide pe Armand Călinescu) pleacă de la Berlin spre ţară
10 Iulie - comandanta legionară NICOLETA NICOLESCU, colaboratoare apropiată a Căpitanului şi adeptă a liniei de non-violenţă trasate de Căpitan este asasinată de poliţie, fiind trădată tot din dispoziţia lui H. Sima; tot în iulie comandantul legionar Victor Dragomirescu, şeful Corpului Studenţesc Legionar este ars de viu în Crematoriu
NOTĂ: În toată perioada ian. - aug. sunt prinse şi asasinate de autorităţi câteva zeci de legionari
15 Aug. - Horia Sima vine clandestin în ţară pentru atentatul asupra lui Armand Călinescu
21 Sept. - Armand Călinescu este împuşcat de Miti Dumitrescu (la Podul Elefterie)
21/22 Sept. - MASACRUL ELITEI LEGIONARE - asasinarea de către autorităţi a legionarilor aflaţi în lagăre şi închisori, plus a câte trei legionari fruntaşi din fiecare judeţ (inclusiv a lui Miti Dumitrescu şi a echipei lui).
Trupurile neînsufleţite au fost expuse timp de trei zile în pieţele publice şi populaţia a fost adunată la "spectacol"!!
În noaptea de 21/22 sept. 1939 a fost asasinată 90% din elita legionară a CĂPITANULUI (90% din cadrele de concepţie şi conducere).
26 Oct. - Sima fuge din nou la Berlin, trecând frontiera iugoslavă
*****************************************************************************************************************************************

1940

15 Mart. - moare prof. NAE IONESCU la vârsta de 49 ani, în condiţii dubioase
28 Mart. - venirea la Berlin a lui RADU MIRONOVICI şi Constantin Stoicănescu
19 Mai - aflând de tratativele de destindere între legionari şi Carol al II-lea, duse de conducătorii legionari din ţară, Horia Sima se întoarce clandestin în ţară pentru a se afla el în fruntea acestor tratative; este arestat
13 Iunie - H. Sima este eliberat
23 Iunie - Horia Sima cere înscrierea legionarilor în Partidul Naţiunii creat şi condus de Carol al II-lea, în pofida liniei legionare
28 Iunie-4 Iulie - Horia Sima este Subsecretar de Stat la Ministerul Educaţiei Naţionale, acceptând un post mult mai mărunt decât refuzase Căpitanul ; guvernul s-a remaniat la 4 iul. 1940
28 Iunie - Dictatul de la Viena, prin care România cedează Basarabia URSS-ului
4 Iulie-7 Iulie - Horia Sima este Ministrul Cultelor în Guvernul Ion Gigurtu, acceptând colaborarea cu asasinul principal al Căpitanului şi elitei legionare
30 Aug. - al doilea Dictat de la Viena, prin care România cedează Ardealul Ungariei
3 Sept. - încercarea (nereuşită) de revoluţie legionară la Bucureşti, Braşov şi Constanţa
Legionarii au încercat declanşarea unei revoluţii, atacând instituţiile publice la Braşov, Constanţa şi Bucureşti şi cerând abdicarea lui Carol al II-lea vinovat de politica greşită care dusese la cedarea Ardealului şi Basarabiei.
Populaţia s-a solidarizat cu Mişcarea Legionară, având loc mari demonstraţii de stradă, iar Armata a refuzat să tragă în manifestanţi. Sub presiunea evenimentelor, Carol al II-lea i-a acordat puteri depline gen. Ion Antonescu care i-a garantat plecarea din ţară în siguranţă.
Încercarea de revoluţie legionară a eşuat, aşa cum mărturiseşte însuşi iniţiatorul ei, Horia Sima, în "Sfârşitul unei domnii sângeroase". Norocul a constat în faptul că Armata a refuzat să tragă în manifestanţi, iar Carol al II-lea s-a speriat şi a fugit.
 În timpul acestor evenimente, Horia Sima se afla la Braşov, vrând să fugă din nou în străinătate (vezi "Sfârşitul unei domnii sângeroase" de Horia Sima), dar aflând vestea abdicării lui Carol al II-lea (5 sept. 1940), s-a întors, culegând laurii.
6 Sept. - abdicarea lui Carol al II-lea şi preluarea conducerii Statului de către gen. I. Antonescu
14 Sept. - Horia Sima este numit de gen. I. Antonescu Vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi devine, totodată, în condiţii dubioase, pentru o perioadă, Conducătorul (Comandantul) Mişcării a cărei elită fusese masacrată în proporţie de 90% în urmă cu un an.
6 Oct. - reînhumarea tocmai la Predeal a elitei legionare masacrate în sept. 1939 (pentru a nu umbri proaspăta popularitate a noului conducător al Mişcării, H. Sima)
12 Nov. - ION ZELEA CODREANU, tatăl CĂPITANULUI, membru al Senatului Legionar, este primit cu focuri de armă de acoliţii lui SIMA la sediul Mişcării Legionare din str. Gutenberg nr. 3
23 Nov. - România aderă la Pactul Tripartit (Germania, Italia, Japonia)
25-27 Nov. - dezgroparea osemintelor CĂPITANULUI, Nicadorilor şi Decemvirilor şi reînhumarea acestora la Casa Verde din Bucureştii Noi
27 Nov. - rejudecarea procesului trucat din 1938 al CĂPITANULUI şi al celorlalţi legionari fruntaşi, achitarea şi reabilitarea acestora post-mortem.
27 Nov. - împuşcarea deţinuţilor de drept comun de la Jilava (o parte dintre asasinii elitei legionare) de către un comando trimis de Sima (aşa cum s-a demonstrat ulterior), pentru a nu se afla despre colaborarea lui cu Mihail Moruzov, şeful Serviciului Secret de Informaţii (care se afla şi el deţinut la Jilava), colaborare avută pentru obţinerea conducerii Mişcării Legionare prin asasinarea elitei legionare, Sima pretextând că împuşcarea ar fi făcut-o "legionarii revoltaţi la vederea trupului neînsufleţit al Căpitanului" 
ION ZELEA CODREANU, tatăl CĂPITANULUI, Patriarhul Legiunii, membru al Senatului Legionar ia atitudine publică faţă de Sima: "Îţi retrag tot creditul moral pe care ţi l-am acordat."
28 Nov. - împuşcarea lui N. Iorga şi Virgil Madgearu de către o echipă condusă de Traian Boeru; de menţionat că asasinii nu au fost sancţionaţi de H. Sima (care era conducătorul Mişcării), deşi nu procedaseră în conformitate cu linia legionară (nu se predaseră autorităţilor, aşa cum făcuseră Nicadorii şi Decemvirii, pentru a nu implica Mişcarea Legionară în acţiunea lor)
- secehestrarea, din ordinul lui H. SIMA, a comandantului legionar al Bunei Vestiri, preot ION DUMITRESCU-BORŞA şi a fraţilor CĂPITANULUI, Horia şi Decebal, în scopul de a fi "lichidaţi"; aceştia scapă prin intervenţia mamei Căpitanului la gen. I. Antonescu
(De notat totodată că în perioada Statului Naţional-Legionar familiile fraţilor Căpitanului - Horia şi Decebal - au fost prigonite din ordinul lui H. Sima, încercându-se în repetate rânduri de către membri ai Poliţiei Legionare intrarea prin efracţie în casele acestora şi tăindu-li-se -la propriu- firele telefonice).
30 Nov. - reînhumarea trupului neînsufleţit al Căpitanului (şi cele ale Nicadorilor şi Decemvirilor care au fost strangulaţi odată cu el) la Casa Verde din Bucureştii Noi.

1941

14 Ian. - H. Sima este invitat împreună cu gen. I. Antonescu la Hitler, dar refuză, fără a justifica
19 Ian. - mare manifestaţie studenţească şi muncitorească legionară în Bucureşti, din ordinul lui H. Sima, ca urmare a destituirii ministrului de Interne legionar, gen. Const. Petrovicescu
20 Ian. - gen. I. Antonescu destituie şi prefecţii (legionari)
21-23 Ian. - aşa-zisa "rebeliune legionară" - prefecţii legionari refuză să se supună destituirii (să predea instituţiile pe care le conduseseră); de menţionat că H. Sima, în tot acest interval a stat ascuns, aşteptând desfăşurarea evenimentelor, fără să intervină, cum ar fi trebuit, în calitate de Conducător al Mişcării Legionare:
- n-a ordonat retragerea din faţa Armatei, conform liniei legionare trasate de CĂPITAN care evitase întotdeauna asemenea război fratricid pt. a nu da ocazia duşmanilor să invadeze ţara,
- n-a încercat împăcarea cu gen. I. Antonescu,
- nici măcar n-a organizat lupta, lăsându-i pe legionari fără comandă, să se "descurce" - într-o organizaţie în care prima ordinul şi disciplina.
23 Ian. - legionarii renunţă la luptă
Ian. - H. Sima fuge în Germania în cufărul maşinii lui Andreas Schmidt (reprezentantul etnicilor germani din România); este condamnat în contumacie la moarte
Ian. - Febr. - se porneşte o nouă represiune împotriva cămăşilor verzi. 10 000 de legionari sunt arestaţi, alţii, după un simulacru de proces, executaţi.  
Alţi conducători legionari părăsesc ţara, iar noii oaspeţi sunt internaţi în lagăre: Rostock, Buchenwald, Dachau.
14 Febr. - Statul ”Naţional Legionar” este anulat oficial prin decret-lege de către gen. I. Antonescu

1942

16 Dec. - Sima fuge din Germania în Italia, dar este arestat şi adus din nou în Germania; cu această ocazie, alte câteva mii de legionari sunt arestaţi în ţară

1943

1 Ian. - Horia Sima încetează de a mai fi conducătorul (Comandantul) Mişcării Legionare, prin hotărârea Forului Legionar de la Dachau (format din Comandanţii Bunei Vestiri) care decide preluarea conducerii Mişcării şi refacerea Mişcării Legionare fără Horia Sima şi acoliţii acestuia. 

1944

Aug. - legionarii din Germania sunt eliberaţi din lagăre
23 Aug. - Regele Mihai I ordonă arestarea mareşalului I. Antonescu, iar guvernul nou înfiinţat sub conducerea gen. Constantin Sănătescu declară armistiţiu
25 Aug. - România intră în război împotriva Germaniei
După 23 aug. 1944 Sima este chemat de Hitler pentru organizarea rezistenţei româneşti contra înaintării sovietice. Sima acceptă şi organizează un guvern în exil la Viena la 10 dec. 1944 şi ulterior o Armată Naţională, care să lupte în continuare alături de Germania.

1945

8 Mai - capitularea Germaniei şi sfârşitul guvernului în exil al lui H. Sima, guvern care practic n-a realizat nimic.

1946

Iulie - Mareşalul I. Antonescu este "judecat" de un aşa-zis tribunal şi împuşcat
Nov. - Partidul Naţional Ţărănesc condus de Iuliu Maniu căştigă alegerile, dar acestea sunt deturnate de comunişti în favoarea lor
Începe rezistenţa în munţi împotriva comuniştilor (ia sfărşit definitiv în 1954)

1947

30 Dec. - Regele Mihai I este silit de comunişti să părăsească ţara

1948

Iuliu Maniu este "judecat" de un aşa-zis tribunal "al poporului" - adică de comunişti - şi condamnat la închisoare unde moare în 1954
Noaptea de 14/15 Mai - 10 000 de legionari sunt arestaţi; vor fi schingiuiţi şi vor muri cu miile în închisorile comuniste, fără nici un proces sau cu simulacre de procese; rudele şi prietenii lor vor fi închişi, persecutaţi şi terorizaţi zeci de ani, iar istoria falsificată.

1954

În data de 8 aug.1954 are loc Congresul Legionar de la Erding pentru SANCŢIONAREA ABATERILOR LUI HORIA SIMA de la spiritualitatea legionară, considerându-l pe acesta decăzut din orice funcţiune în cadrul Mişcării şi deci fără drept de a vorbi în numele ei. 
De notat că fostul Comandant legionar, Horia Sima, dă o "circulară" prin care "înfierează" legionarii din Argentina pentru că aceştia îl părăsiseră in corpore, datorită abaterilor sale de la doctrina legionară! (aşa se "scrie" istoria!). Similar a procedat Sima în cazul tuturor celor care l-au contestat (I. Dumitrescu-Borşa, Const. Papanace, Ilie Gârneaţă, V. Iasinschi), iar în 1940, când preotul I. Dumitrescu-Borşa, în calitate de Comandant legionar al Bunei Vestiri (cel mai înalt grad legionar) îi atrăsese atenţia asupra denaturării liniei Căpitanului, Sima îl exclusese din Mişcare).
  
Preluat de pe: www.zelea-codreanu.com

Moartea Căpitanului Corneliu Z. Codreanu

Liderul Mişcării Legionare a fost ucis din ordinul regelui Carol al II-lea, speriat de ascensiunea de neoprit a Gărzii de Fier. Corneliu Zelea Codreanu se afla în închisoare după un proces ruşinos pentru justiţia din România, calomnierea consilierului regal, Nicolae Iorga.

Intuind, parcă, intenţiile regelui-criminal, Căpitanul îndemna la ordine şi dădea circulare din închisoare în care cerea „Linişte, linişte, linişte!”. Totuşi, elementul-cheie în eliminarea lui Corneliu Codreanu s-a numit Horia Sima. Acesta era, în 1938, şeful Legiunii Banat, un tip foarte impulsiv care dorea conducere Mişcării. În registul de funcţii legionare, însă, acesta ocupa poziţia 41, conducerea revenindu-i doar dacă primii 40 ar fi dispărut. Lucru care s-a şi întâmplat; Sima nu numai că nesocoteşte ordinele Căpitanului, dar instigă la violenţă şi organizează nu mai puţin de 20 de atentate în 30 de zile: asupra rectorului universităţii din Cluj, asupra unor segmente de cale ferată, fabrici, uzine de apa si asupra unor sinagogi evreieşti, lucru care incită şi mai mult ura regelui pentru “cămăşile verzi” şi care declanşează începutul sfîrşitului pentru Codreanu.

Funeraliile celor 14 legionari ucisi

În noaptea de Sf. Andrei, Corneliu Z. Codreanu, alături de Nicadori şi Decemviri sunt transportaţi de la Râmnicu Sărat către Bucureşti. Legionarii sunt scoşi din închisoare, băgaţi într-o dubă şi legaţi cu lanţuri de bancheta. Nu se puteau vedea unul pe celălalt, nu puteau vorbi unul cu celălalt. Plutonierul Constantin Sârbu îl păzeşte îndeaproape pe "unul mai voinic, mai înalt". Pe şoseaua Bucureşti - Ploieşti, pe cînd se crăpa de ziuă, comandantul stinge şi aprinde o lanternă de trei ori. "Camarade, lasă-mă să vorbesc cu camarazii mei", îi sopteste omul lui Sârbu. Dar comandantul deschide portiera maşinii şi strigă: "Executarea! ". Fiecare jandarm scoate o frînghie din buzunar şi o strînge în jurul gîtului legionarului din faţa sa. Maşina îşi continuă drumul pînă la Jilava. Groapa este pregatită. Cei 14 legionari sunt întinşi cu faţa în jos şi li se trage cîte un glonţ în ceafă, apoi sunt îngropaţi. A doua zi, cadavrele sunt deshumate, se toarnă acid sulfuric peste ele şi sunt reîngropate sub o placă de beton.
În 1940, maiorul Iosif Dinulescu, şeful legiunii de jandarmi Ilfov, plutonierul Constantin Sîrbu, maiorul Aristide Macoveanu, colonelul Radu Pascu şi comandantii închisorilor Ramnicu Sărat şi Jilava sunt anchetaţi de comisia instituită de guvernarea antonescian-legionară. Ei vor povesti în amanunt ce s-a întamplat în noaptea de 29-30 noiembrie 1939.
"Într-o zi, am fost chemat de fostul preşedinte de Consiliu, Armand Călinescu. În cabinetul lui de lucru se găsea generalul Bengliu, comandantul Jandarmeriei. Călinescu mi-a declarat atunci că, pentru motive politice, Codreanu şi adepţii lui trebuie să fie ucişi. Aceasta ar fi dorinta regelui", scrie Dinulescu. Sîrbu declara că, dupa ce cadavrele au fost distruse cu acid sulfuric şi au fost îngropate, fiecare jandarm a primit 20.000 de lei, de cinci ori salariul pe o lună, iar Dinulescu a primit 200.000 de lei, salariul pe un an.

Scris de: Cosmin ANDREI

andreicosmin1990@yahoo.com

De ce trebuie să iertăm?

A greşi e omenesc, a ierta e divin

   Iertarea este fiica dragostei, ne aseamănă cu Dumnezeu  cel bun şi iertător. A ierta este cel mai nobil gest şi această putere de a ierta o avem de la Dumnezeu. Putem ierta dacă avem credinţă în Dumnezeu, dacă lăsăm judecata în mâinile Lui. Dacă nu, ne osândim, nu iubim. Oricât ne-a greşit un om trebuie să dăm dovadă de o şi mai mare omenie, deoarece acesta este o calitate a sufletului nostru.

Oare poate fi iertarea condiţionată de gravitatea faptei? Desigur, nu se compară o greşeală minoră cu un omor, dar învăţând să iertăm greşelile mai mici, ajungem sa dăm iertare şi la greşelile mai mari deoarece iertarea ne oferă linişte, pace şi este benefică pentru ambele părţi. Cu cât ţinem duşmănie,ură cu atît ne este afectată viaţa, ne pierdem liniştea şi dragostea.

   Aşa cum vrem şi noi ca cineva să ne ierte o greşeală, că suntem oameni şi toţi greşim aşa aşteptă şi cel care ne-a greşit. Am mai auzit că sunt persoane care şi înainte de moarte sunt orgolioase şi nu vor să dea iertare. Oare cum de se întâmplă asta? Oare nu toţi ne rugăm la Dumnezeu şi îi cerem să ne ierte de toate păcatele? Păi dacă noi nu iertăm cum să îi cerem să ne ierte? Ar trebui să conştintizăm cât de grav e să nu ierţi, să nu îţi treci peste orgoliu, peste iubirea de sine, deoarece iubindu-ne mai mult pe noi decât pe ceilalţi cosiderăm că noi întotdeauna avem dreptate, cosiderăm că trebuie să vină celălat sa ceară iertare şi aşa orgoliu ne opreşte să facem bine. Iertarea şi toleranţa sunt dovada unui om puternic, cu sufletul curat care ştie să facă diferenţa dintre bine şi rău.

   Suntem creaturi ale lui Dumnezeu şi fiecare la rândul lui trebuie să îşi ceară iertare sau să ierte, altfel nu poţi trăi în linişte, nu cunoşti ce este dragostea,iubirea, deci trăieşti degeaba. Ar trebui să ne gândim mai mult la sufletul nostru, să fim blânzi şi iubitori.

   
Scris de: Elena VOAIDEŞ
voadeselena1991@yahoo.com

Parchetul cere dizolvarea partidului NEOLEGIONAR “Totul Pentru Tara”

La nouă luni după ce Partidul Pentru Patrie şi-a schimbat numele în Partidul Totul pentru Ţară, practic revenind astfel la vechea denumire a partidului legionar din interbelic înfiinţat de Corneliu Zelea Codreanu şi condus ulterior de către generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, formaţiunea este în pericol de dizolvare. Actualul preşedinte al partidului a declarat pentru RL că parchetul îi consideră urmaşii unei mişcări fasciste dar arată că acuzaţiile sunt aberante.

Mai concret, Parchetul a introdus, pe 13 iulie a.c., o acţiune la Tribunalul Bucureşti în care solicită magistraţilor să pronunţe o hotărâre prin care Partidul Totul pentru Ţară să fie dizolvat.Tribunalul urmează să ia în discuţie solicitarea procurorilor pe 3 septembrie, dacă parchetul nu va face o cerere de preschimbare a termenului de judecată fixat.

Contactat de România Liberă, actualul preşedinte al Partidului Totul pentru Ţară, Coriolan Baciu ne-a declarat că are cunoştinţă de demersul făcut de Parchetul Tribunalului Bucureşti şi că procurorii cer dizolvarea întrucât partidul pe care îl conduce ar fi urmaşul Mişcării Legionare care este considerată o mişcare fascistă. În acest context, demersul parchetului apare ca ciudat ţinând cont de faptul că formaţiunea politică funcţionează din 1993 sub denumirea Partidul Pentru Patrie, denumirea fiind schimbată în noiembrie 2011 în Partidul Totul pentru Ţară. Chiar şi cu prima denumire, partidul era tot unul de credinţă legionară.

Partidul TotulPentruŢară

“În esenţă se cere dizolvarea pentru că suntem consideraţi ca fiind continuatorii Mişcării Legionare care este considerată o mişcare fascistă. Acuzaţia este aberantă. Noi existăm din 1993 şi în ultimii 19 ani am respectat întocmai prevederile Constituţiei şi legilor în vigoare. Niciun document al partidului nostru şi nicio acţiune făcută de noi nu a încălcat cu nimic legile în vigoare”, ne-a declarat Coriolan Baciu.

Potrivit legii partidelor politice, o asemenea organizaţie se dizolvă pe cale judecătorească în următoarele condiţii: când scopul sau activitatea partidului politic a devenit ilicită ori contrară ordinii publice; când realizarea scopului partidului politic este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice; când partidul urmăreşte alt scop decât cel care rezultă din statutul şi programul politic ale acestuia. Alte condiţii ţin de inactivitatea formaţiunii politice: nu a ţinut nici o adunare generală timp de 5 ani; nu a desemnat candidaţi, singur sau în alianţă, în două campanii electorale parlamentare succesive, în cel puţin 18 circumscripţii electorale, ceea ce nu e cazul Partidului Totul pentru Ţară.

Un alt caz de dizolvare a unei formaţiuni politice se referă la neîndeplinirea obiectivelor stabilite pentru un partid politic şi se poate constata când un partid politic nu obţine la două alegeri generale succesive un număr minim de voturi. Numărul minim necesar îndeplinirii condiţiilor este de cel puţin 50.000 de voturi la nivel naţional, pentru candidaturile depuse în oricare dintre următoarele scrutinuri: consilii judeţene, consilii locale, Camera Deputaţilor, Senat.

Scurt istoric al politicii legionare

Partidul Pentru Patrie a luat fiinţă în 1993 la iniţiativa unui grup de vechi luptători în Rezistenţa Naţională Anticomunistă, foşti deţinuţi politici şi luptători în munţi. În prezent preşedintele Partidului Totul pentru Ţară, denumire la care a revenit Partidul pentru Partie la începutul acestui an, este Coriolan Baciu din Alba Iulia. Printre personalităţile partidului legionarilor se găsesc cunoscutul actor Ernest Maftei sau şi mai cunoscutul luptător anticomunist, Ion Gavrilă Ogoranu, în prezent decedat, Nistor Chioreanu, Virgil Mateiaş sau Constantin Tănăsescu, potrivit datelor de pe pagina de internet a partidului.

Gavrilă Ogoranu a fost cel care a condus rezistenţa anticomunistă din Munţii Făgăraş de după al doilea Război Mondial.

Din punct de vedere istoric, la 10 decembrie 1934, lua fiinţă Partidul “Totul pentru Ţară” (TPT), la iniţiativa lui Corneliu Zelea Codreanu şi a generalului Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul.

În declaraţia de înfiinţare a TPT, postată pe pagina de internet a partidului, generalul Cantacuzino-Grănicerul scria: “În consecinţă înfiinţez pe data de 10 Decembrie partidul politic „Totul pentru Ţară”, şi-l înfiinţez cu o singură condiţie, să recunoaştem cu toţii pe Corneliu Zelea Codreanu ca şeful nostru spiritual. Adepţii acestui partid îşi propun şi jură împreună cu mine să îndeplinească cu tenacitatea ceasurilor de tranşee, în ciuda tuturor adversarilor şi adversităţilor, următoarele: (…) înălţarea morală a poporului român; cinste, demnitate, ordine, dor de muncă şi credinţă în Dumnezeu (…), apărarea mereu legală a României în contra primejdiilor mereu crescânde cari o pândesc (…), dreptate şi pâine pentru toţi acei care muncesc, (…) o organizare monarhică de stat şi în stat adecvată nouilor împrejurări de viaţă românească, (…) pace şi bună învoire cu toţi cei ce vor respecta hotărârile României şi toate drepturile noastre de stat liber.” 

Sursa: http://www.romanialibera.ro/

Horia Sima, teroristul (partea a doua)

I. CALUL TROIAN DIN MIŞCAREA LEGIONARĂ

În apr. 1938 legionarii erau arestaţi de oriunde se aflau şi duşi pe loc în lagăre. Sima, comandant legionar şi fost şef al regiunii Banat, ne povesteşte însă că el a fost ”arestat” la domiciliu (?!)
”Eram arestat de trei zile, cu agentul în casă. Un jandarm păzea la poartă, interzicând să pătrundă cineva. Era înainte de Paşti, când cu marile arestări din Aprilie 1938.” (pg. 87)
NOTĂ: Scenariul ”evadării” lui Sima este pur şi simplu incredibil:
- a venit însuşi şeful Siguranţei locale să-l anunţe pe Sima să-şi pregătească bagajul pentru detenţie – ca şi cum arestatul ar fi mers în vilegiatură! (”Pe la orele două, vine comisarul Firică, şeful Siguranţei locale, şi mă anunţă că voi pleca cu trenul de după masă la Bucureşti şi să-mi fac bagajul, luându-mi toate cele trebuincioase.” - pg. 87)
- agentul care îl păzea pe Sima a plecat să-şi pregătească şi el bagajul ca să-l poată duce pe arestat în Bucureşti - ca şi cum l-ar fi dus în Patagonia! (”Cu el a plecat şi agentul, pentru a-şi lua şi el anumite lucruri, fiind destinat să mă însoţească.” - pg. 87)
- deşi casa avea două ieşiri, a rămas de pază doar jandarmul, iar ceea ce era perfect previzibil pentru oricine s-a şi întâmplat: Sima a fugit prin cea de-a doua ieşire. (”În momentul următor, mi-am luat mantaua pe mine şi o bască pe cap, şi am ieşit prin bucătărie în grădina din spate.” - pg. 87)
- pe uliţă Sima a dat, efectiv, nas în nas cu căpitanul de jandarmi Popescu; acesta însă, cică ... nu l-ar fi văzut! (Să fi orbit jandarmul subit?) (”La o cotitură văd pe căpitanul de jandarmi Popescu. Nu-l mai pot evita. Am grăbit pasul şi l-am încrucişat în dreptul unui copac mare, după ce mi-am înfundat bine basca pe urechi. Nu mă văzuse.” - pg. 88)

Sima se abate de la doctrina Căpitanului

- deşi fugise de sub pază, deşi era ”urmărit” - într-un mic orăşel de provincie, unde nici o persoană căutată de jandarmi şi de agenţi, în acelaşi timp, nu se poate ascunde - Sima a stat în continuare în localitate, nestingherit. (”Am intrat la Episcopie, am vorbit cu părintele Voştinaru, i-am spus că sunt urmărit şi m-a găzduit două nopţi până ce am putut pleca din Lugoj spre Timişoara şi de aici spre Bucureşti.” - pg. 88)
NOTĂ: O poveste similară, a altei ”salvări” ”miraculoase” a lui Sima, am prezentat-o mai înainte.
De altfel, Sima a avut parte de nenumărate ”salvări” ”miraculoase”:
”De nenumărate ori s-a închis cercul prigonitorilor în jurul meu până aproape a mă atinge cu mâna şi tot de atâtea ori o putere nevăzută mă scotea din primejdie, adeseori fără să ştiu. E aici mai mult decât o întâmplare.” (pg. 10)
NOTĂ: Într-adevăr, este evident că ”miracolele” - repetate mereu - erau ”mai mult decât o întâmplare”!
Numele lui SIMA a fost găsit pe lista AGENŢILOR Serviciului Secret, în 1941, de aceea ţine morţiş să-şi acopere trădarea. O face însă într-un mod pueril care nu lasă loc nici unui dubiu:
- pretinde a fi fost ”transferat” la Serviciul Secret pentru că... regele Carol al II-lea ar fi putut avea nevoie de el, în orice clipă! (?!) (Halal motiv!)
”Cine ştie dacă nu are nevoie mâine Regele de mine?”; ”Aşa se face că am figurat ca militar transferat la Serviciul Secret (...).” (pg. 198)
- pretinde a fi crezut că Nicki Ştefănescu, directorul Siguranţei, ar fi fost aceeaşi persoană cu Moruzov, şeful Serviciului Secret al Armatei, şi că două nume diferite (şi două funcţii diferite) ar fi desemnat aceeaşi persoană! (?!)
ÎN CONCLUZIE, toate aceste poveşti, credibile doar pentru întârziaţii mintal, ne oferă certitudinea că SIMA ERA UN CAL TROIAN ÎN MIŞCARE.

II. PRIMII PAŞI SPRE ŞEFIE:

ELIMINAREA ELITEI

a) Atentatele din nov. 1938 şi asasinarea Căpitanului
Acest subiect a fost prezentat în primul capitol, de aceea vom face doar un rezumat:
În apr. 1938, după instaurarea dictaturii carliste, Căpitanul şi o mare parte a fruntaşilor Legiunii au fost închişi.
S-a constituit un Comandament provizoriu (numit Comandamentul ”de prigoană”) din puţinii comandanţi legionari rămaşi liberi.
Sima a venit în Bucureşti, oferindu-se să îndeplinească rolul de om de legătură în teren între Comandament şi legionarii nearestaţi, sub pretextul că nu era cunoscut de poliţie şi se putea deplasa nestingherit, spre deosebire de ceilalţi membri ai Comandamentului care, fiind cunoscuţi, trebuiau să stea ascunşi.
Cu această ocazie Sima a transmis în teren propriile ordine - de atentate şi dezordini în ţară - contrare ordinelor Căpitanului şi ale Comandamentului.
Aceste atentate - care au avut loc în nov. 1938 - au servit autorităţilor ca pretext pentru asasinarea Căpitanului, chiar în aceeaşi lună.
b) Alt atentat (21 sept. 1939) şi masacrarea elitei legionare
Miti Dumitrescu, un tânăr de doar 20 de ani, venise din ţară în Germania (unde se afla în acea perioadă refugiat Comandamentul legionar provizoriu), pentru a cere aprobarea să-l împuşte pe cel care coordonase asasinarea Căpitanului, Armand Călinescu.
Memoriile singurilor supravieţuitori ai Comandamentului, Dumitrescu-Borşa şi Const. Papanace (”Cal troian intra muros” şi ”Cazul H. Sima şi Mişcarea Legionară”) atestă faptul că acest Comandament interzisese categoric atentatul lui Miti Dumitrescu, deoarece, dacă era împuşcat doar Armand Călinescu (care era un simplu executant al ordinelor lui Carol al II-lea), se oferea autorităţilor pretextul de a lichida, ca represalii, conducerea legionară care se afla în lagăre, la dispoziţia autorităţilor.
Atentatul trebuia să aibă loc numai dacă putea fi împuşcat în acelaşi timp cu Armand Călinescu şi regele asasin, cel care ordona prigoana antilegionară.
Sima pretinde că acest Comandament şi-ar fi dat aprobarea pentru atentatul asupra lui Armand Călinescu, şi că el doar ar fi transmis lui Miti ordinul primit de la Comandament.
Declaraţia lui este în totală contradicţie cu mărturiile a două personalităţi legionare de prim rang.
Preotul DUMITRESCU-BORŞA (comandant al Bunei Vestiri, unul dintre colaboratorii apropiaţi ai Căpitanului, secretar al Mişcării, inspector al taberelor legionare, luptător pe front împotriva bolşevismului) şi CONST. PAPANACE (comandant legionar, unul dintre colaboratorii foarte apreciaţi de către Căpitan, elogiat în cartea ”Pentru legionari”: ”admirabilă judecată”, ”curăţenie şi sinceritate ireproşabilă”, ”de o mare dragoste şi vitejie” – pg. 346, ed. Scara) au mult mai multă credibilitate decât Sima, de ale cărui minciuni prosteşti ne-am convins deja până acum (a se vedea capitolele anterioare).
Să urmărim însă şi desfăşurarea evenimentelor:
Deşi Miti Dumitrescu intrase în ţară pe data de 5 iunie 1939; l-a împuşcat pe Armand Călinescu abia peste trei luni (21 sept.).
Pe 15 aug. venise clandestin Sima în ţară, sub pretextul organizării Mişcării - deşi legionarii nu mai puteau activa, fiind urmăriţi şi ”vânaţi”, iar conducerea era prizonieră în lagăre!
Deci singura explicaţie logică este că Sima venise în România pentru a-l convinge pe Miti Dumitrescu să nu asculte ordinul Comandamentului şi să-l împuşte doar pe Armand Călinescu.
Rezultatul s-a văzut, extrem de clar: a fost împuşcat doar primul ministru, Călinescu, şi acest nou atentat a servit ca pretext pentru masacrarea întregii elite a Căpitanului din lagăre, şi, în plus, a câte trei notabilităţi legionare din fiecare judeţ al ţării.
Quod erat demonstrandum: Dumitrescu-Borşa şi Papanace spun adevărul, iar Sima minte (de altfel, nu este singura dată când fuge de răspundere: după cum am văzut, aşa a procedat mereu).
”În cadrul Comandamentului de la Berlin aveam rolurile împărţite. Eu mă ocupam de legăturile cu ţara.” (pg. 91)
Povestea din anul precedent s-a repetat: Sima fiind cel care se ocupa de legăturile cu ţara, a transmis propriile ordine, contrare celor primite de la Comandament.
ÎN CONCLUZIE, principalul RĂSPUNZĂTOR pentru DECAPITAREA Mişcării a fost SIMA. Astfel, prin dispariţia elitei legionare ”din care se putea selecta succesorul” Căpitanului, şi-a croit drum spre şefia visată:
”Cu atât mai gravă se prezenta criza în Mişcare, după moartea unui şef de talia lui Corneliu Codreanu, care fusese şi întemeietorul şi mai ales când ştim că elita disponibilă, din care se putea selecta succesorul, avusese aceeaşi soartă tragică.” (H. Sima - ”Era libertăţii”, vol. I, pg. 35)

O ANALOGIE IZBITOARE

Sima povesteşte pe larg despre faptul că un fruntaş al studenţimii legionare, Vârfureanu, şi-a trădat toţi şefii, predându-i poliţiei, pentru a ajunge la conducere:
”Era ciudat faptul că Vârfureanu rezista în fruntea studenţimii, în timp ce toţi ceilalţi şefi căzuseră la scurte intervale.” (pg. 21)
NOTĂ: Analogia între acest Vârfureanu şi Sima însuşi este de-a dreptul izbitoare: toţi şefii direcţi ai lui Sima, ca şi şefii lui Vârfureanu, au fost arestaţi, pe rând, în timp ce Sima şi Vârfureanu au rămas liberi, acţionând nestingheriţi (primul în cadrul organizaţiei legionare, iar al doilea în rândurile studenţimii):
”În comandamentele legionare care s-au perindat în anul 1938 totdeauna am avut roluri subordonate. Conducerea Comandamentului de prigoană au avut-o succesiv Radu Mironovici, Ion Belgea, Ion Antoniu, Iordache, Constantin Papanace şi Vasile Christescu.” (pg. 171)
NOTĂ: Toţi şefii lui Sima din cadrul Comandamentului de prigoană, nominalizaţi chiar de el, au fost arestaţi la intervale scurte (Mironovici şi Papanace - închişi, iar Belgea, Antoniu, Iordache, Vasile Cristescu – împuşcaţi).
ASTFEL, Sima a putut să transmită propriile ordine în teren, contrare celor date de şefi, fără a fi tras la răspundere pentru indisciplină şi trădare.
”La momentul oportun, aceste echipe, constituite sub şefia lui Vârfureanu şi în cunoştinţa poliţiei, vor servi ca instrumente de provocare ale celei de-a doua băi de sânge contra căpeteniilor legionare.” (pg. 21)
NOTĂ: Echipele teroriste de sub şefia lui Vârfureanu erau cunoscute de poliţie şi erau lăsate să se desfăşoare pentru că agitaţiile lor teroriste, contrare ordinelor de linişte date de Căpitan şi elită, erau cel mai bun pretext pentru exterminarea legionarilor.
Dar Sima însuşi ne mărturiseşte că... şi echipele organizate de el erau cunoscute de poliţie! (”Vezi, D-ta, părţile ştrafate [ale hărţii – NOTĂ] reprezintă judeţele unde dispui D-ta de organizaţii teroriste.” - pg. 100)
NOTĂ: Şi, într-adevăr, după furnizarea pretextului pentru prima baie de sânge legionar (asasinarea Căpitanului), prin ordonarea atentatelor din nov. 1938, tot Sima a oferit pretextul pentru cea de-a doua baie de sânge (asasinarea elitei), prin atentatul asupra lui Armand Călinescu.
”Bineînţeles, erau lucruri pe care noi nu le-am descoperit şi reconstituit decât ulterior, în timp ce, în vara anului 1939, nici o ţară şi nici la Berlin nu i se putea imputa lui Vârfureanu nici o acuzaţie concretă.” (pg. 21)
NOTĂ: Ca şi în cazul lui Vârfureanu, legionarii au reconstituit trădarea lui Sima mai târziu, după ani, din mărturiile supravieţuitorilor şi analiza faptelor, iar acum înseşi memoriile lui Sima, pline de contradicţii, minciuni stupide şi scuze infantile, confirmă, indirect dar clar, trădarea.

III. URMĂTORII PAŞI SPRE ŞEFIE:

a) ”Îmbrobodirea” tatălui Căpitanului

În 1932, când Sima fusese numit profesor în Banat, pornise să formeze o organizaţie legionară locală cu... calfe de cizmari:
”Am început să desţelenesc terenul cu câteva calfe de cizmari şi câţiva bacalaureaţi, care din lipsă de mijloace, nu mai puteau continua studiile la Universitate.” (pg. 88).
NOTĂ: În 1940, după 13 ani de când intrase în Mişcare şi după 2 ani de terorism, Sima rămăsese un necunoscut pentru ceilalţi comandanţi legionari, necunoscând nici măcar pe cei cinci fondatori ai Legiunii (deşi Mironovici îi fusese şef direct chiar în Comandamentul de prigoană)!
”Pe Radu Mironovici îl cunoşteam prea puţin.” (pg. 35)
”(...) am făcut un raid până la Miercurea Sibiului, unde locuia Corneliu Georgescu. Nu-l cunoşteam decât fugar din rarele întâlniri de la sediul din Bucureşti în vremuri bune, fără să fi avut vreodată prilejul să stau cu el temeinic de vorbă.” (pg. 184)
NOTĂ: De aceea Sima l-a învăluit pe tatăl Căpitanului, reuşind să-l păcălească, iar autoritatea acestuia i-a fost de un mare ajutor pentru a deveni cunoscut în doar trei luni:
”Câştigasem un sprijin nesperat. (...) A fost pentru mine un adevărat părinte şi m-a ocrotit în toate împrejurările când era nevoie de cuvântul şi autoritatea lui.” (pg. 124)
NOTĂ: Prof. Ion Zelea Codreanu, tatăl Căpitanului, era un vechi luptător naţionalist creştin şi o personalitate a Mişcării: combatant pe front în primul război mondial, îşi câştigase gradul de maior; fusese de două ori deputat al Gărzii de Fier în Parlamentul Ţării, parlamentar al Partidului Totul Pentru Ţară; era membru al Senatului Legionar încă din 1930 (de la înfiinţare).
”Profesorul se ţinea bine. Drept ca o lumânare, avea privirea ageră şi mintea limpede. Anii de lagăr nu-l doborâse şi nici tragediile de familie.” (pg. 124)
NOTĂ: Fruntaşii legionari rămaşi în viaţă după masacrul din 1939 au fost convinşi de autoritatea morală a tatălui Căpitanului ca Sima să reprezinte din punct de vedere politic Mişcarea în vara anului 1940.
(Nota bene: era vorba de reprezentare politică şi doar de acea perioadă -vara anului 1940.)
”Voi scrie o scrisoare pe care să o citeşti în adunare. În această scrisoare voi declara că "singurul îndreptăţit să angajeze politic Mişcarea este Horia Sima". (pg.)

b) Aşa-zisul ”For Legionar”

Fruntaşii legionari erau totuşi îngrijoraţi, necunoscându-l pe comandantul lansat peste noapte. Chiar şi cei ”ataşaţi de el” nu aveau încredere: ”Şefii legionari, chiar şi cei ataşaţi de mine, vroiau să cunoască evenimentelor şi să fie consultaţi asupra măsurilor ce trebuiau luate, pentru a pune Mişcarea la adăpost de primejdii şi a-i asigura eficacitatea politică.” (pg. 169)
NOTĂ: De aceea, la îndemnul col. Şt. Zăvoianu, vechi membru al Senatului Legionar, Sima a încercat să-şi consolideze poziţia, încropind un aşa-zis ”For Legionar”:

Sima la adăpostul exilului

”De mai multă vreme Colonelul Zăvoianu mă tot îndemna să constitui un organism central, un fel de for legionar, alcătuit din fruntaşii Mişcării, unde să se dezbată toate problemele ce se vor ivi în Legiune sau în domeniul politic.” (pg. 168)
NOTĂ: Dar în loc să formeze un ”organism central” cu toţi fruntaşii legionari, aşa cum declară, Sima a întocmit o listă cu câţiva (care îl agreau):
”I-am comunicat Colonelului Zăvoianu că sunt de acord cu ideea lui şi, împreună cu el, am fixat locul, ziua şi persoanele care să fie invitate.” (pg. 170)
NOTĂ: Trucul lui Sima urmărea să dea impresia că avea adeziunea tuturor, dar aşa-zisul For a fost format din 11 persoane – şi aceasta prin ”adăugiri succesive”!
”Aşa cum s-a mărit Forul prin adăugiri succesive, a avut la începutul lunii Septembrie următoarea configuraţie: Colonelul Zăvoianu, Aristotel Gheorghiu, Constantin Popescu-Buzău, Ilie Gârneaţă, Radu Mironovici, Corneliu Georgescu (când venea în Capitală), Vasile Iasinschi (când venea în Capitală), Mile Lefter, Horia Sima, Constantin Stoicănescu, Nicolae Petraşcu (când venea în Capitală), şi Prof. Traian Brăileanu.” (pg. 170)
NOTĂ: Aşa-zisa constituire a acestui fantomatic For, cu componenţă incertă, nu a fost oficială şi nu s-a bazat pe nici un document (nici măcar după constituirea statului ”naţional-legionar” nu s-a făcut publică lista membrilor acestuia:
”Nu s-a procedat propriu-zis la o constituire formală şi mai ales ne-am ferit să întocmim vreun act, ci ne-am adunat cu toţii în jurul aceleiaşi mese, pentru a dezbate în modul cel mai liber situaţia politică a ţării şi a Legiunii.” (pg. 170)
NOTĂ: Masele legionare nu au reprezentat un obstacol în calea şefiei lui Sima, având falsa impresie că acesta ar fi fost recunoscut ca şef de către supravieţuitorii elitei Căpitanului:
”În provincie, teroarea ia forme mai acute şi are efecte mai durabile. Oamenii se dezmeticesc mai greu, pentru că nu înţeleg mersul general al evenimentelor. Cu rare excepţii, ei nu gândesc imediat şi nu descifrează decât cu întârziere sensul adânc al unor schimbări.” (pg. 136)

IV. COMANDANT AL MIŞCĂRII (PATRU ANI)

Practic, în final legionarii s-au trezit peste noapte că Sima era vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi, în plus, menţionat prin Decret regal drept... ”Comandant al Mişcării”!
”Mihai I, (...)
Am decretat şi decretăm:
(...) 4. Domnul Horia Sima este Comandantul Mişcării Legionare.” (H. Sima – ”Era libertăţii”, vol. I, pg. 25-26)
NOTĂ: Pentru că s-a discutat mult pe tema nelegitimităţii lui la conducerea Mişcării, Sima declară că ar fi fost investit cu această calitate de către Forul Legionar (care am văzut cât de ”serios” era!):
”În acel moment erau în faţă următorii: Întemeietori ai Legiunii, Corneliu Georgescu, Radu Mironovici şi Ilie Gârneaţă, Comandantul Bunei Vestiri, Mile Lefter, Vasile Iasinschi, Colonelul Zăvoianu, Aristotel Gheorghiu şi Popescu-Buzău.” (pg. 248)
NOTĂ: Sima face această declaraţie după 37 de ani de la eveniment, când toţi cei nominalizaţi ca făcând parte din For muriseră şi nu-l mai puteau contrazice!
”Bineînţeles că odată procesul succesiunii încheiat, nimeni nu mai are nevoie să-i pună în discuţie, să-l conteste, să-l reia de la capăt, căci atunci Legiunea intră în anarhie şi se dezmembrează .” (pg. 248)
NOTĂ: Sima susţine că odată ce a ajuns şef, nimeni nu are voie să conteste succesiunea lui la şefia Mişcării, dar această afirmaţie este în totală contradicţie cu principiile legionare: ”Într-o organizaţie nu intră cine vrea, ci intră cine trebuie şi rămâne cine e, atâta vreme cât e om corect, muncitor, disciplinat, credincios.” (Corneliu Zelea Codreanu – ”Pentru legionari”, pg. 202, ed. Scara, 1999)
Deci dacă în Mişcare nu pot rămâne decât oamenii corecţi şi credincioşi, cu atât mai puţin poate rămâne pe veşnicie la conducere un impostor dovedit ca atare!

EPILOG

Tatăl Căpitanului, cel care, generos şi naiv, îl susţinuse pe Sima, fiind indus în eroare de demagogia obscurului comandant legionar, s-a lămurit în numai câteva luni în legătură cu impostura acestuia, şi a luat imediat atitudine publică împotriva lui, retrăgându-i creditul moral pe care i-l acordase.
Apoi s-au dezmeticit şi ceilalţi, pe rând, renegându-l pe cel care a distrus practic Mişcarea din interior şi a compromis-o în ochii opiniei publice. ”Comandantul” rămas fără trupă s-a trezit ordonând pereţilor...

CONCLUZII

I). Departe de a fi un succesor legitim la conducerea Mişcării, Sima, ajutat de un concurs nefericit de împrejurări, a ajuns ”în vârf” prin minciună, trădare şi complicitate la crime.
Nici cei mai puternici duşmani ai Legiunii, nici Carol al II-lea şi nici Armand Călinescu, n-ar fi reuşit să-şi aducă la îndeplinire planul de exterminare a conducerii legionare dacă nu ar fi existat colaborarea lui Sima din interiorul Mişcării, prin:
- ordinele de atentate din nov. 1938 (transmise pe cont propriu în calitate de om de legătură în teren între legionarii liberi şi "Comandamentul de prigoană", fără ştirea acestuia), încălcând ordinul Căpitanului de linişte (Circulara 58/1938, reînnoită public din închisoare), astfel Sima motivând asasinarea Căpitanului
- ordinul de împuşcare a lui Armand Călinescu – dat tot pe cont propriu, fără acordul Comandamentului provizoriu refugiat la Berlin – care a avut ca urmare previzibilă sângeroasele represalii din partea autorităţilor: masacrul elitei legionare
Căpitanul spunea: ”Dacă aş avea un singur glonţ şi în faţă un duşman şi un trădător, glonţul l-aş trimite în trădător”. (”Pentru legionari”)
II). Sima şi-a dovedit atât incapacitatea de ”om politic”, cât şi cea de conducător al organizaţiei pentru a cărei şefie călcase în picioare nu numai principiile legionare, ci şi propriile legăminte, şi orice urmă de omenie şi de morală.
După ce a parvenit la conducerea Legiunii cu mâinile pătate de sângele propriilor camarazi, a continuat ”opera” de distrugere a Mişcării, după care a fugit din ţară pentru totdeauna, în portbagajul unei maşini.
Faimoasa scindare în Mişcare (dintre aşa-numiţii ”codrenişti” – adică legionarii vechi ! – şi simişti – adică noii oameni ai lui Sima - a avut loc la puţin timp de la instalarea lui Sima la conducere.
Conform principiilor de bază al Mişcării, şeful care nu reuşise să păstreze armonia trebuia înlocuit:
“Sã ştie sã păstreze armonia în unitatea pe care o conduce. Este de o importanţã capitalã. Un şef de ar avea toate calităţile din lume şi dacã în unitatea pe care o comandã e ceartã, dezbinare, neînţelegere, trebuie imediat înlocuit. Sunt unii şefi care îndată ce iau comanda unei unităţi, unitatea începe a se destrăma.” (Corneliu Zelea Codreanu – ”Cărticica şefului de cuib”)

Preluat de pe: www.zelea-codreanu.com