Pseudo-naţionalism românesc

În România există în momentul de faţă peste 15 fundaţii şi asociaţii care, printre altele, pretind că au caracter naţionalist; dintre acestea, cele mai populare sunt Noua Dreaptă, Partidul Totul pentru Ţară, Partidul România Mare, Partidul Social Democrat al Muncitorilor(Miron Cozma), Asociaţia Totul pentru Ţară etc.

Ce au toate acestea în comun: o întreagă serie de eşecuri, date, în principal, de lipsa de unitate şi de neînsuşirea şi neasumarea principiilor pe care le clamează făţiş. E de prisos să mai amintim cum Şerban Suru s-a desprins din partidul luptătorilor anticomunişti pentru a se face de rîs cu propria-i „Mişcare Legionară”; la fel se întamplă şi cu Tudor Ionescu şi Noua Dreaptă, Asociaţia Totul pt. Ţară şi Platforma Naţionalistii, Rapcea şi Alianţa Naţională şamd. Astfel, constatăm o precaritate a mişcării naţionaliste româneşti, lucru mai mult decît îngrijorător.

Soluţia?

Florea Nicador Zelea Codreanu, Şeful Mişcării Legionare

Coagularea tuturor forţelor cu adevarat naţional-ortodoxe de la noi sub aceeaşi conducere, îndepărtarea elementelor îndoielnice, adoptarea unei linii care să aibă ca prioritate majoră interesul naţional. O voce curată, de o probitate morală care să nu poată fi pusă în discuţie, va trebui să reprezinte strigătul unei naţiuni tot mai dezinteresată de actuala clasă politică. Ar fi de dorit ca acea voce să aparţină curentului naţionalist, în varianta sa reformată. Încercările timide care au loc acum sunt proba penibilităţii şi a impotenţei grupurilor, partiduleţelor sau a persoanelor care şi-au arogat, în mod unilateral, eticheta de „naţionalist”.

Modelul?

Precedentul există. Este vorba de perioada interbelică, cînd tînărul Corneliu Zelea Codreanu, in ciuda tuturor adversitatilor, a reuşit să adune în jurul său o grupare de români ortodocşi, în proporţie covîrşitoare tineri de marcă, care aveau acelaşi ideal naţional şi care, pînă astăzi, au rămas în memoria colectivă a celor care nu au creierul spălat, arhangheli ai adevărului şi dreptăţii româneşti.

Scris de: Cosmin ANDREI

andreicosmin1990@yahoo.com

Postul, o datorie sfîntă a creştinilor

Foto: www.zelea-codreanu.com

"IN TIMPUL POSTULUI

A. Se citeste de mai multe ori pe zi „Paraclisul Maicii Domnului”, pag. 62-82, brosurica, editia din anul 1899 a Sf. Sinod. (Libraria Pavel Suru, Calea Victoriei, Bucuresti).

B. Nu se citesc ziare, nu se citesc nici un fel de carti, nu se admite nici un fel de distractie sau macar ceva care ar putea distrage sufletul legionarului de la rugaciune.

C. Nu se fumeaza, nu se mananca nimic Miercuri si Vineri; in celelalte zile, numai post.

D. Nu se joaca carti, table, nu se merge la spectacole. Nu se fac vizite decat tot numai pentru rugaciune.

E. Toata problema se pune:

a) in infrangerea oricarei pofte, in biruirea trupului si a materiei;

b) in eliberarea sufletului de sub jugul materiei;

c) in concentrarea lui, in rugaciune, deci in apropierea cat mai mult de morti, de sfinti, de Mantuitorul Isus Hristos, de Dumnezeu. Chemati mortii sa se roage totdeauna alaturi de voi. Chemati-l pe Mota.

F. Nu se fac discutii contradictorii, care sa ne faca sa uitam ca suntem in rugaciune.

G. Tinuta, pretutindeni: acasa, pe strada, in tren, ca in Biserica.
Legionarii si legionarele trebuie sa stie ca nu este vrajmas care sa lupte si sa biruiasca in contra postului si rugaciunii.

Cei ce va rugati, fiti siguri ca in calea voastra totul se va lumina.

Eu, in cei 16 ani de lupte, in cele mai grele si mai primejdioase clipe, am citit la 12 noaptea, timp de 42 de nopti, Paraclisul Maicii Domnului..."

Corneliu Z. Codreanu
18 Februarie 1938

Moartea Căpitanului Corneliu Z. Codreanu

Liderul Mişcării Legionare a fost ucis din ordinul regelui Carol al II-lea, speriat de ascensiunea de neoprit a Gărzii de Fier. Corneliu Zelea Codreanu se afla în închisoare după un proces ruşinos pentru justiţia din România, calomnierea consilierului regal, Nicolae Iorga.

Intuind, parcă, intenţiile regelui-criminal, Căpitanul îndemna la ordine şi dădea circulare din închisoare în care cerea „Linişte, linişte, linişte!”. Totuşi, elementul-cheie în eliminarea lui Corneliu Codreanu s-a numit Horia Sima. Acesta era, în 1938, şeful Legiunii Banat, un tip foarte impulsiv care dorea conducere Mişcării. În registul de funcţii legionare, însă, acesta ocupa poziţia 41, conducerea revenindu-i doar dacă primii 40 ar fi dispărut. Lucru care s-a şi întâmplat; Sima nu numai că nesocoteşte ordinele Căpitanului, dar instigă la violenţă şi organizează nu mai puţin de 20 de atentate în 30 de zile: asupra rectorului universităţii din Cluj, asupra unor segmente de cale ferată, fabrici, uzine de apa si asupra unor sinagogi evreieşti, lucru care incită şi mai mult ura regelui pentru “cămăşile verzi” şi care declanşează începutul sfîrşitului pentru Codreanu.

Funeraliile celor 14 legionari ucisi

În noaptea de Sf. Andrei, Corneliu Z. Codreanu, alături de Nicadori şi Decemviri sunt transportaţi de la Râmnicu Sărat către Bucureşti. Legionarii sunt scoşi din închisoare, băgaţi într-o dubă şi legaţi cu lanţuri de bancheta. Nu se puteau vedea unul pe celălalt, nu puteau vorbi unul cu celălalt. Plutonierul Constantin Sârbu îl păzeşte îndeaproape pe "unul mai voinic, mai înalt". Pe şoseaua Bucureşti - Ploieşti, pe cînd se crăpa de ziuă, comandantul stinge şi aprinde o lanternă de trei ori. "Camarade, lasă-mă să vorbesc cu camarazii mei", îi sopteste omul lui Sârbu. Dar comandantul deschide portiera maşinii şi strigă: "Executarea! ". Fiecare jandarm scoate o frînghie din buzunar şi o strînge în jurul gîtului legionarului din faţa sa. Maşina îşi continuă drumul pînă la Jilava. Groapa este pregatită. Cei 14 legionari sunt întinşi cu faţa în jos şi li se trage cîte un glonţ în ceafă, apoi sunt îngropaţi. A doua zi, cadavrele sunt deshumate, se toarnă acid sulfuric peste ele şi sunt reîngropate sub o placă de beton.
În 1940, maiorul Iosif Dinulescu, şeful legiunii de jandarmi Ilfov, plutonierul Constantin Sîrbu, maiorul Aristide Macoveanu, colonelul Radu Pascu şi comandantii închisorilor Ramnicu Sărat şi Jilava sunt anchetaţi de comisia instituită de guvernarea antonescian-legionară. Ei vor povesti în amanunt ce s-a întamplat în noaptea de 29-30 noiembrie 1939.
"Într-o zi, am fost chemat de fostul preşedinte de Consiliu, Armand Călinescu. În cabinetul lui de lucru se găsea generalul Bengliu, comandantul Jandarmeriei. Călinescu mi-a declarat atunci că, pentru motive politice, Codreanu şi adepţii lui trebuie să fie ucişi. Aceasta ar fi dorinta regelui", scrie Dinulescu. Sîrbu declara că, dupa ce cadavrele au fost distruse cu acid sulfuric şi au fost îngropate, fiecare jandarm a primit 20.000 de lei, de cinci ori salariul pe o lună, iar Dinulescu a primit 200.000 de lei, salariul pe un an.

Scris de: Cosmin ANDREI

andreicosmin1990@yahoo.com