Datorie.

Omul contemporan ar trebui sa fie un membru competent al societăţii în care trăieşte. Acesta trebuie să se afirme fără nici un fel de reţinere, să îşi apere drepturile fără să le încalce pe ale altora. Trebuie să ne exprimăm fără frică punctul de vedere şi tot ceea ce simţim.

Cimitirul eroilor legionari de la Predeal

Libertatea unui om pleacă de la a şti ce vrea, de a nu se mai comporta ca o marionetă. Trăind în lumea zilelor noastre şi reflectând asupra propriei vieţi, putem constata în ce măsură suntem liberi sau constrânşi, de ce şi de către cine. Goana dupa bani nu exclude cititul cărţilor, creaţia, informarea. Dacă zacem în neştiinţă, într-o lene, riscăm foarte multe, trebuie să avem habar de situaţia în care ne aflăm, astfel încât să putem acţiona, să ne putem salva, nu să aşteptăm să treacă timpul şi să o facă alţii; ne lăsăm în baza altora şi ne spălăm pe mâini că nu e datoria noastră. Nu ne putem dezvolta din nici un punct de vedere dacă nu participăm activ la viaţa socială. Bineînţeles, doar persoanele apte fizic şi psihic. Dacă noi ne gândim doar la ce vom pune mâine pe masă să mâncăm şi să facem burtica mare, ducem doar la decăderea statului nostru. După cum remarca şi Căpitanul Mişcării Legionare, poporul român nu a rezistat atacurilor externe prin masele de laşi ce nu au îndrăznit să-şi exprime voinţa, ci prin cei curajoşi care au reuşit să-şi învingă teama şi să dea dovadă de bărbăţie. Dăm dovadă de un extrem egoism, ne gîndim doar la noi, lucru care nu ne face cinste raportat la trecutul nostru.

Astfel, ajungem la concluzia că trecutul ne obligă la fapte mari: luând exemplul celor care şi-au dat sîngele şi viaţa pentru libertatea nostră suntem datori să educăm generaţiile viitoare în spirit naţionalist cu dragoste de ţară şi Dumnezeu.

Scris de: Elena VOAIDEŞ

voaideselena1991@yahoo.com

Care deontologie?

Principiile deontologiei jurnalismul au rămas, se pare, la stadiu de teorie. Astăzi, jurnalismul suferă mai mult decît oricînd. Încălcarea deontologiei şi a setului de norme care ar trebui să guverneze activitatea jurnalistică a dus la tabloidizarea tot mai puternică a media. Adesea, se face o gravă confuzie între interesul publicului şi interesul public, fapt care a scăzut din calitatea şi prestigiul demersului jurnalistic. 

Programele cu conţinut jurnalistic, atît cele radio, dar mai ales cele tv se întrec în a ignora şi încalca regulile etice care se impun în transmiterea informaţiei către public. Se porneşte de la ideea că presa este a patra putere în statul democratic, iar jurnalistul, persoană-cheie în societate, avînd o serie de drepturi şi îndatoriri. Omul de media ar trebui să îţi conştientizeze poziţia dintre informaţie şi public şi, respectînd regulile specifice breslei din care face parte, să tindă spre un grad cît mai mare de imparţialitate. Se observă cum, de pildă, în cazul unor neînţelegeri între cetăţeni şi o anumită instituţie, ziaristul este tentat să ia partea cetăţenilor, acuzând administraţia de rea-voinţă, fapt care, în cazul unei informări prealabile superficiale, poate fi socotit drept un act neprofesionist.

Cît priveşte strîngerea tuturor informaţiilor, aceasta reprezintă un mijloc, şi nu o virtute. În calitate de cîine de pază al societăţii, presa nu îşi poate permite să abuzeze de puterea pe care o deţine şi să inducă publicul în eroare în mod deliberat.

De altfel, normele care reglementează comunicarea de tip mass-media pot fi împărţite în norme juridice, precum reglementările de drept constituţional (libertatea presei), de drept civil şi comercial (organizarea publicaţiilor, radiourilor ori a posturilor de televiziune), de drept penal (insulta, calomnia), sau de dreptul muncii(salarizare) şi norme stabilite de asociaţiile breslei, din care mai importante sunt “Declaraţia îndatoririlor şi drepturilor ziariştilor”, “Codul etic al societăţii Sigma Delta Chi” şi “Codul deontologic al ziariştilor români”, fiecare cu aplicabilitate în diverse state ale lumii. Trimiteri la toate acestea pot fi găsite în lucrări precum „Teorie şi Metodă în Ştiinţele Culturii”(Max Weber), „Libertate şi comunicare în lumea presei”(Lucian-Vasile Szabo) şi „Mass-media, astăzi”(Dorin Popa) sau altele.

Idelile întemeietoare ale activităţii media sunt date de:

Ø                    Accesul liber la informaţie;

Ø                    Libertatea de exprimare şi de conştiinţă;

Ø                    Buna-credinţă;

Ø                    Egalitatea de tratament;

Ø                    Răspunderea;

Ø                    Protejarea surselor;

Ø                    Respectul vieţii private;

Ø                    Independenţa profesională.

Regulile de respectat în media sunt următoarele:

·                      Documentarea detaliată;

·                      Verificarea din mai multe surse;

·                      Consultarea părţii adverse;

·                      Informarea corectă;

·                      Dreptul la replică;

·                      Inteligibilitatea;

·                      Argumentarea;

·                      Identificarea (citarea, numirea surselor).

Printre actanţii care comportă derapaje de la aceste norme, dintre cei mai evidenţi sunt posturile de ştiri (Antena3, RealitateaTv, B1Tv şi, mai nou, RomâniaTV). Acest fapt se datorează, în special, orientării politice pe care o au conducătorii posturilor (predomină opiniile împotriva puterii), dar şi goanei după rating. În aceste cazuri de la principiile etice sunt conştiente, repetitive, adesea cu caracter frecvent şi chiar partizan. Cele mai încălcate reguli de moderatorii tv sunt, în general, consultarea părţii adverse, argumentarea ideilor prezentate, şi, cel mai periculos, informarea corectă a publicului. 

Aşadar, valori ce ar trebui să constituie piatra de temelie a jurnalismului au ajuns să nu fie cunoscute de cei care exercită această meserie. Acum, adversarii puterii politice sunt cei care recurg la ocolirea acestor norme, în dorinţa de a convinge publicul de anumite idei sau de a dezinforma cu bună-ştiinţă. Metodele la care moderatori precum Dana Grecu, Mihai Gâdea, Răzvan Dumitrescu şi alţii recurg sunt neacordarea dreptului la replică, intruziunea în viaţa privată, scoaterea frazelor din context şi echidistanţa. Acestea se văd cel mai bine în discursul moderatorilor, în apartenenţa sau simpatia politică a invitaţilor, în modul în care are loc dialogul cu partea adversă şi mai ales în şirul de acuze care sunt aduse, adesea, într-un mod mai mult decît ne-elegant, agresiv, vulgar, uneori chiar nefondat.

Scris de: Cosmin ANDREI

andreicosmin1990@yahoo.com