Obiectivul cercetării urmăreşte:
· Identuficarea raportul cauză-efect a migraţiei internaţionale asupra familiei;
Atingerea obiectivului pe care mi l-am propus s-a bazat pe un demers ştiinţific, care a inclus o documentare teoretică prealabilă. Am ales metoda interviului, care cuprinde o serie de întrebări, cu posibilitatea unui răspuns liber.
Migraţia populaţiei este un proces complex, influienţat de mai mulţi factori, care determină intensitatea fluxurilor migratorii, care conduc la multe efecte, de cele mai multe ori nedorite asupra populaţiei din care provin. Migraţia internaţională este selectiva, sub raportul unor caracteristici, cum ar fi: sexul, vîrsta, gradul de instruire, profesia şi generează consecinţe atît pentru populaţia de sosire, cît şi pentru cea de plecare.
De obicei, oamenii îşi părăsesc locurile natale din motive economice, plecînd în căutarea unor locuri de muncă mai bine remunerate, pur şi simplu pentru a scăpa de sărăcie. Studiul interviurilor a relevat faptul că, în marea majoritate a cazurilor, taţii sunt cei care aleg să părăsească ţara, copii rămînînd în grija mamelor. Datele arată că în cazul copiilor care au ambii părinţi plecaţi din ţară, trăiesc fără părinţi de cel puţin doi ani. Aceştia se află în grija bunicilor, în timp ce restul sunt îngrijiţi de rude mai îndepărtate (mătuşi, unchi etc).
Principalele efecte pozitive sunt legate de bunăstarea copiilor, a căror părinţi sunt plecaţi în străinătate. În cele mai multe dintre cazuri, migraţia părinţilor determină o creştere a nivelului de trai al copilului rămas acasă. Am remarcat faptul că în afară de bunăstarea materială de care beneficiaza, copiii celor care migrează, în special cei cu ambii părinţi plecaţi, au parte de experienţa unor călătorii în străinătate.
Un efect vizibil negativ, este întîlnit la nivel psihologic, manifestându-se mai ales prin deviaţii de ordin comportamental. Datele de anchetă confirmă că micuţii rămaşi acasă se simt singuri, îşi doresc părinţii alături, deşi sunt la o vîrstă la care conştientizează că viaţa e destul de grea şi necesită multe sacrificii. Asfel, copiii sunt foarte afectaţi în special atunci cînd iau parte la evenimente importante, şi-ar dori ca aceştia să le fie alături, neîmplinire care duce la răcirea relaţiilor dintre copii şi părinţi. Un alt efect de ordin negativ l-ar mai putea constitui şi rată crescîndă a abandonului şcolar în rîndurile copiilor cu părinţi plecaţi din ţară.
Principalul stat în care romînii migrează este Italia, deoarece acestora le este mai uşor să înveţe limba; domeniile în care îşi desfăşoară activitatea părinţii sunt construcţiile, în ceea ce priveşte taţii, şi serviciile de îngrijire de persoane, în cazul mamelor. De asemenea, cetăţenii romîni mai pleacă şi în Spania, Grecia, Germania sau Franţa, însă în proporţii mai mici.
În ceea ce priveşte atingerea scopului stabilit, într-o proporţie covîrşitoare, părinţii s-au declarat mulţumiţi, şi anume de faptul că au reuşit să îşi sprijine apropiaţii financiar, că au acoperit cheltuielile legate de creşterea şi educarea copiilor. Cu toate acestea, de remarcat ar fi eternul regret pe care aceştia îl resimt atunci cînd vine vorba de anii pe care i-au petrecut fără a fi aproape de cei dragi.
Prin urmare, concluziile sunt următoarele: părinţii părăsesc ţara pentru a înregistra un cîştig mai bun, cei rămaşi acasă suferă din cauza dinstanţei, iar procesul de dezvoltare a personalităţii copiilor este avariat, ajungîndu-se la o mai prostă comunicare, uneori chiar la abuzuri. În sens larg, consecinţele migraţiei internaţionale asupra familiei se referă la declinul demografic. Având in vedere cele menţionate anterior, ar fi de recomandat ca marea masă a populaţiei să fie corect informată cu privire la consecinţele pozitive si, deopotrivă, negative, pe care le poate presupune migraţia internaţională asupra familiei; de altfel, pregătirea spirituală a emigrantului îl şi poate ajuta să treacă mai uşor peste perioada de acomodare, fără să ducă grija celor de acasă.
Scris de: Elena VOAIDES
voaideselena1991@yahoo.com
