miercuri, 12 decembrie 2012
sâmbătă, 8 decembrie 2012
Mişcarea Legionară dă un vot negativ ateilor de la ARD
În ceea ce
priveşte scrutinul de duminică, 9 decembrie, Mişcarea Legionară anunţă poziţia
sa, prin vocea liderului ei, Nicador Zelea-Codreanu.
![]() |
| Nicador Zelea-Codreanu alături de un simpatizant |
Primul instinct
ar fi să nu ne prezentăm la vot, dar acest lucru ar putea avea o importanţă mai
mare decît pare la prima vedere. Propaganda mascată băsistă
afirmă că nu are sens să ne prezentăm la vot întrucît "toţi sunt la
fel". Oare toţi-toţi sunt chiar la fel de răi ca Băsescu!? O prezenţă masivă la vot nu numai că ar
legitima acest scrutin, dar ar lăsa şanse minime unor organizaţii precum UDMR
sau PPTM să intre in Parlament.
„Totul se rezumă
la a alege răul cel mai mic. Cele două mari tabere cu şanse, ARD şi USL, sunt
caracterizate de poziţia faţă de Apusul condus de evrei (asta neînsemnînd că
Răsăritul ar fi alternativa). Dacă ne amintim cum, la referendumul de demitere,
puterile Occidentale l-au impus practic pe Băsescu, atunci avem răspunsul. Şi
din punct de vedere economic, e greu de crezut că PDL-ul va face acum ce nu a
realizat în 8 ani”, a declarat şeful Mişcării Legionare.
Fără a uita
relaţiile deloc amicale cu liberalii şi comuniştii, trebuie totuşi spus că, în
repetate rînduri, Crin Antonescu a folosit sintagme precum „România Puternică”,
„România demnă în faţa Occidentului”, fapt care a atras un soi de antipatie în
cercurile evreieşti şi, implicit, in Vest. Acest lucru nu este antisemitism, ci
naţionalism. Avem, deci, o şansă dintr-o mie: să votăm USL, care nu a acceptat (încă)
suveranitatea puterilor străine şi nici nu au portavoci evreieşti precum Ungureanu
- Patapievici – Tismăneanu de la ARD.
În acest context
în care noi, legionarii, nu putem influenţa major lucrurile, singura decizie
potrivită e de a alege o formaţiune care va aduce mai puţin rău României.
Scris de: Cosmin ANDREI
andreicosmin1990@yahoo.com
joi, 11 octombrie 2012
Avorturile. STOP!
Avortul este una
dintre problemele specifice societăţii contemporane.
Prin avort se
încalcă o lege naturală, divină şi se opune instinctului de reproducere, care
este instinct natural, se opune naturii, deci este contra naturii. Un astfel de
argument nu este acceptat de adversarii ce sunt pro-avort deoarece ei nu
împărtăşesc ideea existenţei unor legi naturale după care ar trebui să ne
conducem. Ei nu recunosc faptul că şi fătul este o fiinţă umană, care trebuie
să beneficieze de aceleaşi drepturi şi libertăţi ca şi ceilalţi oameni. În
aceste caz, trebuie aplicat principiul juridic al libertăţii. Nimeni nu este
liber să provoace răul altui semen de-al nostru. Mama nu decide numai asupra
propriului corp sau asupra propriei vieţi, ci şi asupra corpului şi vieţii
copilului. Iar avortul înseamnă provocarea intenţionată a morţii fătului. Este
deci, din punct de vedere juridic, o crimă, iar justiţia trebuie să-l protejeze
pe copil.
Nu înţeleg cum
acei doctori care fac aceste crime pot dormii liniştiţi noaptea, dar probabil
banii sunt mai importanţi pentru ei, mai mult decât nişte copii nevinovaţi,
lipsiţi de apărare. Un copil poate oferi doar fericire în sufletele noastre, îi
putem iubi, creşte, educa cum vrem noi. Oricât de grea ar fi situaţia în care
se află viitoarea mamă, nimic nu o poate face să se gândească la aşa ceva. Dacă
Dumnezeu ni-l dă, înseamnă că tot el ne ajută să îl creştem, să ne bucurăm de
el. Copiii înseamnă fericirea supremă, trebuie să fii un mare tiran să nu
iubeşti copiii, să îi omori.
Mama poate să
decidă să nu aibă copii, pentru aceasta există anticoncepţionalele sau alte
mijloace de evitare a sarcinii. Dar, în momentul în care este însărcinată, ea
înseamnă că a decis acest fapt şi nu poate să-şi modifice decizia fără să pună
în pericol viaţa unei fiinţe. Ar trebui total interzis, dar într-o societate
care se promovează narcisismul şi este fericită să vadă că avortul este pus în
slujba reducerii limitelor bunăstării, este greu de crezut un asemenea scenariu.
![]() |
| Mama si copilul |
Ne comportăm ca
nişte roboţi, fetele din ziua de azi se gândesc doar la felul cum arată, la
cariera lor, la distracţie. Abia când ajung la 40 ani se gândesc la copii şi
atunci s-ar putea să nu îl mai poată avea sau daca rămâne însărcinată există
riscul să nu fie sănătos. Oricât de greu ar fi, copilul nu poate aduce decât
fericire şi mai mult te ajută să depăşeşti alte probleme.
Cu mult timp în
urmă existau mai multe mame eroine care primeau cu bucurie fiecare copil trimis
de Dumnezeu, chiar şi în situaţia în care erau 12 copii. Şi reuşeau să îi
crească pe fiecare în armonie, să le ofere dragostea de părinte.
Aşadar, haideţi
să facem noi ceva pentru aceste suflete nedorite de propria lor mamă. Să trezim
mamele care au aceste gânduri necurate, să le ajutăm, să le facem să înţeleagă
cât de grav este, şi cu siguranţă vor regreta gestul mai târziu.
Scris de: Elena Voaideş
voaideselena1991@yahoo.com
marți, 9 octombrie 2012
Stop Avorturilor!
Avortul sau întreruperea
de sarcină reprezintă cel mai mare păcat, din perspectivă ortodoxă. Orice
femeie, printre altele, are o îndatorire care poate fi socotită divină: aceea
de a da viaţă.
Cu excepţia
cazurilor medicale, a recurge la un asemenea gest criminal este un act de
cruzime fără margini. Aceasta, din mai multe puncte de vedere; întreruperea
aducerii unui copil pe lume poate avea consecinţe grave asupra mamei: de la
riscul crescut de infarct, la devianţe psihice. Apoi, este vorba de dimensiunea
morală. Avortul reuneşte două mari păcate: desfrînarea şi crima. Este greu de
înţeles cum poţi, fără a te proiecta peste 25-30 de ani, să devii din viitoare
mamă, ucigaşa propriului copil. Lipsurile materiale, presiunile sociale sau
inconştienţa sunt cele mai frecvente raţiuni care împing femeile către aşa
ceva. Totuşi, niciun motiv din lume nu poate justifica un gest necreştin,
împotriva familiei şi în contra propriei persoane. Statisticile arată faptul
că, de la Revoluţie pînă în prezent s-au făcut aproximativ 22 milioane de
avorturi. O Românie ucisă, căreia nu i-a fost acordată şansa la viaţă de
propria-i mamă.
Aşadar, facem un
apel: îndemnaţi viitoarele mame şă păstreze copilul, încurajaţi-le şi, oricît
ar fi de greu, spuneţi „Nu” avorturilor!
Scris de: Cosmin Andrei
andreicosmin1990@yahoo.com
joi, 4 octombrie 2012
Datorie.
Omul contemporan ar trebui sa fie un membru competent al societăţii în care trăieşte. Acesta trebuie să
se afirme fără nici un fel de reţinere, să îşi apere drepturile fără să le
încalce pe ale altora. Trebuie să ne exprimăm fără frică punctul de vedere şi tot
ceea ce simţim.
![]() |
| Cimitirul eroilor legionari de la Predeal |
Libertatea unui
om pleacă de la a şti ce vrea, de a nu se mai comporta ca o marionetă. Trăind
în lumea zilelor noastre şi reflectând asupra propriei vieţi, putem constata în
ce măsură suntem liberi sau constrânşi, de ce şi de către cine. Goana dupa bani
nu exclude cititul cărţilor, creaţia, informarea. Dacă zacem în neştiinţă,
într-o lene, riscăm foarte multe, trebuie să avem habar de situaţia în care ne
aflăm, astfel încât să putem acţiona, să ne putem salva, nu să aşteptăm să
treacă timpul şi să o facă alţii; ne lăsăm în baza altora şi ne spălăm pe mâini că nu e datoria noastră. Nu
ne putem dezvolta din nici un punct de vedere dacă nu participăm activ la viaţa
socială. Bineînţeles, doar persoanele apte fizic şi psihic. Dacă noi ne gândim
doar la ce vom pune mâine pe masă să mâncăm şi să facem burtica mare, ducem
doar la decăderea statului nostru. După cum remarca şi Căpitanul Mişcării
Legionare, poporul român nu a rezistat atacurilor externe prin masele de laşi
ce nu au îndrăznit să-şi exprime voinţa, ci prin cei curajoşi care au reuşit
să-şi învingă teama şi să dea dovadă de bărbăţie. Dăm dovadă de un extrem
egoism, ne gîndim doar la noi, lucru care nu ne face cinste raportat la
trecutul nostru.
Astfel, ajungem
la concluzia că trecutul ne obligă la fapte mari: luând exemplul celor care
şi-au dat sîngele şi viaţa pentru libertatea nostră suntem datori să educăm
generaţiile viitoare în spirit naţionalist cu dragoste de ţară şi Dumnezeu.
Scris de: Elena VOAIDEŞ
voaideselena1991@yahoo.com
vineri, 28 septembrie 2012
Ţiganii între ignorare şi îngrijorare
există
o problemă socială deosebit de complexă. Este însă esenţial a se
defini
cu suficient de multă precizie problema
ca atare, natura şi
amploarea ei.
Problema
care în mod efectiv îngrijoreaza societatea
româneasca
nu este problema romilor ca romi. Ea
nu este deci o
problema etnică. Nu suntem, dupa parerea
noastră, în faţa unei
probleme
etnice propriu-zise. Este drept că se refera la romi, dar
doar
la o parte, greu de spus daca majoritara sau nu, a populatiei de
romi si
are în vedere mai mult aspecte sociale si economice decat
etnice.
Acest
lucru este foarte important de subliniat. O problema
etnica
îsi are de regula originea într-o discriminare, într-o intoleranta
de o
parte sau alta. Solutia ei sta în combaterea comportamentelor
discriminatorii
din orice parte ar veni ele. În masura în care este
vorba
de o problema sociala si economica, solutiile sale vor trebui
cautate în sfera fenomenelor sociale si economice.
Pentru
populatia majoritara, traditional, problema romilor s-a
redus
la incovenientele, adesea limitate si minore, pe care modul de
viata
al romilor i le putea aduce. In ultimii ani aceste inconveniente
par a
se fi amplificat, generînd adesea tensiuni si conflicte în
comunitatile
locale. La acestea s-a mai adaugat perceptia colectiva,
corecta
sau nu, a cresterii criminalitatii în populatia de romi, inclusiv
în
forme violente, de care populatia devine din ce în ce mai îngrijorata.
Problema
pare sa tina deci, din aceasta perspectiva, de relatiile dintre
o parte a populatiei de romi si populatia
majoritara, solutia ei
constînd
în consecinta în modificarea acestei relatii, prin schimburi în
comportamentul reciproc.
Scris de: Razvan OCHIANA
razwan_vs@yahoo.com
Abonați-vă la:
Postări (Atom)







