sâmbătă, 8 decembrie 2012

Mişcarea Legionară dă un vot negativ ateilor de la ARD



În ceea ce priveşte scrutinul de duminică, 9 decembrie, Mişcarea Legionară anunţă poziţia sa, prin vocea liderului ei, Nicador Zelea-Codreanu. 
Nicador Zelea-Codreanu alături de un simpatizant
Primul instinct ar fi să nu ne prezentăm la vot, dar acest lucru ar putea avea o importanţă mai mare decît pare la prima vedere. Propaganda mascată băsistă afirmă că nu are sens să ne prezentăm la vot întrucît "toţi sunt la fel". Oare toţi-toţi sunt chiar la fel de răi ca Băsescu!? O prezenţă masivă la vot nu numai că ar legitima acest scrutin, dar ar lăsa şanse minime unor organizaţii precum UDMR sau PPTM să intre in Parlament.

„Totul se rezumă la a alege răul cel mai mic. Cele două mari tabere cu şanse, ARD şi USL, sunt caracterizate de poziţia faţă de Apusul condus de evrei (asta neînsemnînd că Răsăritul ar fi alternativa). Dacă ne amintim cum, la referendumul de demitere, puterile Occidentale l-au impus practic pe Băsescu, atunci avem răspunsul. Şi din punct de vedere economic, e greu de crezut că PDL-ul va face acum ce nu a realizat în 8 ani”, a declarat şeful Mişcării Legionare.
Fără a uita relaţiile deloc amicale cu liberalii şi comuniştii, trebuie totuşi spus că, în repetate rînduri, Crin Antonescu a folosit sintagme precum „România Puternică”, „România demnă în faţa Occidentului”, fapt care a atras un soi de antipatie în cercurile evreieşti şi, implicit, in Vest. Acest lucru nu este antisemitism, ci naţionalism. Avem, deci, o şansă dintr-o mie: să votăm USL, care nu a acceptat (încă) suveranitatea puterilor străine şi nici nu au portavoci evreieşti precum Ungureanu - Patapievici – Tismăneanu de la ARD. 
În acest context în care noi, legionarii, nu putem influenţa major lucrurile, singura decizie potrivită e de a alege o formaţiune care va aduce mai puţin rău României.

Scris de: Cosmin ANDREI
andreicosmin1990@yahoo.com

joi, 11 octombrie 2012

Avorturile. STOP!



Avortul este una dintre problemele specifice societăţii contemporane.

Prin avort se încalcă o lege naturală, divină şi se opune instinctului de reproducere, care este instinct natural, se opune naturii, deci este contra naturii. Un astfel de argument nu este acceptat de adversarii ce sunt pro-avort deoarece ei nu împărtăşesc ideea existenţei unor legi naturale după care ar trebui să ne conducem. Ei nu recunosc faptul că şi fătul este o fiinţă umană, care trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi şi libertăţi ca şi ceilalţi oameni. În aceste caz, trebuie aplicat principiul juridic al libertăţii. Nimeni nu este liber să provoace răul altui semen de-al nostru. Mama nu decide numai asupra propriului corp sau asupra propriei vieţi, ci şi asupra corpului şi vieţii copilului. Iar avortul înseamnă provocarea intenţionată a morţii fătului. Este deci, din punct de vedere juridic, o crimă, iar justiţia trebuie să-l protejeze pe copil.

Nu înţeleg cum acei doctori care fac aceste crime pot dormii liniştiţi noaptea, dar probabil banii sunt mai importanţi pentru ei, mai mult decât nişte copii nevinovaţi, lipsiţi de apărare. Un copil poate oferi doar fericire în sufletele noastre, îi putem iubi, creşte, educa cum vrem noi. Oricât de grea ar fi situaţia în care se află viitoarea mamă, nimic nu o poate face să se gândească la aşa ceva. Dacă Dumnezeu ni-l dă, înseamnă că tot el ne ajută să îl creştem, să ne bucurăm de el. Copiii înseamnă fericirea supremă, trebuie să fii un mare tiran să nu iubeşti copiii, să îi omori.

Mama poate să decidă să nu aibă copii, pentru aceasta există anticoncepţionalele sau alte mijloace de evitare a sarcinii. Dar, în momentul în care este însărcinată, ea înseamnă că a decis acest fapt şi nu poate să-şi modifice decizia fără să pună în pericol viaţa unei fiinţe. Ar trebui total interzis, dar într-o societate care se promovează narcisismul şi este fericită să vadă că avortul este pus în slujba reducerii limitelor bunăstării, este greu de crezut un asemenea scenariu.

Mama si copilul
Ne comportăm ca nişte roboţi, fetele din ziua de azi se gândesc doar la felul cum arată, la cariera lor, la distracţie. Abia când ajung la 40 ani se gândesc la copii şi atunci s-ar putea să nu îl mai poată avea sau daca rămâne însărcinată există riscul să nu fie sănătos. Oricât de greu ar fi, copilul nu poate aduce decât fericire şi mai mult te ajută să depăşeşti alte probleme.

Cu mult timp în urmă existau mai multe mame eroine care primeau cu bucurie fiecare copil trimis de Dumnezeu, chiar şi în situaţia în care erau 12 copii. Şi reuşeau să îi crească pe fiecare în armonie, să le ofere dragostea de părinte.

Aşadar, haideţi să facem noi ceva pentru aceste suflete nedorite de propria lor mamă. Să trezim mamele care au aceste gânduri necurate, să le ajutăm, să le facem să înţeleagă cât de grav este, şi cu siguranţă vor regreta gestul mai târziu. 

Scris de: Elena Voaideş
voaideselena1991@yahoo.com

marți, 9 octombrie 2012

Stop Avorturilor!



Avortul sau întreruperea de sarcină reprezintă cel mai mare păcat, din perspectivă ortodoxă. Orice femeie, printre altele, are o îndatorire care poate fi socotită divină: aceea de a da viaţă.

Cu excepţia cazurilor medicale, a recurge la un asemenea gest criminal este un act de cruzime fără margini. Aceasta, din mai multe puncte de vedere; întreruperea aducerii unui copil pe lume poate avea consecinţe grave asupra mamei: de la riscul crescut de infarct, la devianţe psihice. Apoi, este vorba de dimensiunea morală. Avortul reuneşte două mari păcate: desfrînarea şi crima. Este greu de înţeles cum poţi, fără a te proiecta peste 25-30 de ani, să devii din viitoare mamă, ucigaşa propriului copil. Lipsurile materiale, presiunile sociale sau inconştienţa sunt cele mai frecvente raţiuni care împing femeile către aşa ceva. Totuşi, niciun motiv din lume nu poate justifica un gest necreştin, împotriva familiei şi în contra propriei persoane. Statisticile arată faptul că, de la Revoluţie pînă în prezent s-au făcut aproximativ 22 milioane de avorturi. O Românie ucisă, căreia nu i-a fost acordată şansa la viaţă de propria-i mamă.

Aşadar, facem un apel: îndemnaţi viitoarele mame şă păstreze copilul, încurajaţi-le şi, oricît ar fi de greu, spuneţi „Nu” avorturilor!


Scris de: Cosmin Andrei
andreicosmin1990@yahoo.com

joi, 4 octombrie 2012

Datorie.

Omul contemporan ar trebui sa fie un membru competent al societăţii în care trăieşte. Acesta trebuie să se afirme fără nici un fel de reţinere, să îşi apere drepturile fără să le încalce pe ale altora. Trebuie să ne exprimăm fără frică punctul de vedere şi tot ceea ce simţim.


Cimitirul eroilor legionari de la Predeal
Libertatea unui om pleacă de la a şti ce vrea, de a nu se mai comporta ca o marionetă. Trăind în lumea zilelor noastre şi reflectând asupra propriei vieţi, putem constata în ce măsură suntem liberi sau constrânşi, de ce şi de către cine. Goana dupa bani nu exclude cititul cărţilor, creaţia, informarea. Dacă zacem în neştiinţă, într-o lene, riscăm foarte multe, trebuie să avem habar de situaţia în care ne aflăm, astfel încât să putem acţiona, să ne putem salva, nu să aşteptăm să treacă timpul şi să o facă alţii; ne lăsăm în baza altora şi ne spălăm pe mâini că nu e datoria noastră. Nu ne putem dezvolta din nici un punct de vedere dacă nu participăm activ la viaţa socială. Bineînţeles, doar persoanele apte fizic şi psihic. Dacă noi ne gândim doar la ce vom pune mâine pe masă să mâncăm şi să facem burtica mare, ducem doar la decăderea statului nostru. După cum remarca şi Căpitanul Mişcării Legionare, poporul român nu a rezistat atacurilor externe prin masele de laşi ce nu au îndrăznit să-şi exprime voinţa, ci prin cei curajoşi care au reuşit să-şi învingă teama şi să dea dovadă de bărbăţie. Dăm dovadă de un extrem egoism, ne gîndim doar la noi, lucru care nu ne face cinste raportat la trecutul nostru.

Astfel, ajungem la concluzia că trecutul ne obligă la fapte mari: luând exemplul celor care şi-au dat sîngele şi viaţa pentru libertatea nostră suntem datori să educăm generaţiile viitoare în spirit naţionalist cu dragoste de ţară şi Dumnezeu.

Scris de: Elena VOAIDEŞ
voaideselena1991@yahoo.com

vineri, 28 septembrie 2012

Ţiganii între ignorare şi îngrijorare

În legatura cu populaţia de romi există percepţia colectivă că
există o problemă socială deosebit de complexă. Este însă esenţial a se
defini cu suficient de multă precizie problema ca atare, natura şi
amploarea ei.
Problema care în mod efectiv îngrijoreaza societatea
româneasca nu este problema romilor ca romi. Ea nu este deci o
problema etnică. Nu suntem, dupa parerea noastră, în faţa unei
probleme etnice propriu-zise. Este drept că se refera la romi, dar
doar la o parte, greu de spus daca majoritara sau nu, a populatiei de
romi si are în vedere mai mult aspecte sociale si economice decat
etnice.
Acest lucru este foarte important de subliniat. O problema
etnica îsi are de regula originea într-o discriminare, într-o intoleranta
de o parte sau alta. Solutia ei sta în combaterea comportamentelor
discriminatorii din orice parte ar veni ele. În masura în care este
vorba de o problema sociala si economica, solutiile sale vor trebui
cautate în sfera fenomenelor sociale si economice.
Pentru populatia majoritara, traditional, problema romilor s-a
redus la incovenientele, adesea limitate si minore, pe care modul de
viata al romilor i le putea aduce. In ultimii ani aceste inconveniente
par a se fi amplificat, generînd adesea tensiuni si conflicte în
comunitatile locale. La acestea s-a mai adaugat perceptia colectiva,
corecta sau nu, a cresterii criminalitatii în populatia de romi, inclusiv
în forme violente, de care populatia devine din ce în ce mai îngrijorata.
Problema pare sa tina deci, din aceasta perspectiva, de relatiile dintre
o parte a populatiei de romi si populatia majoritara, solutia ei
constînd în consecinta în modificarea acestei relatii, prin schimburi în
comportamentul reciproc.
 Scris de: Razvan OCHIANA
razwan_vs@yahoo.com